(1) In cazul in care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevazute la art. 61 lit. b)-d), angajatorul are obligatia de a emite decizia de concediere in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii.
(2) In cazul in care concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozitiilor art. 247-252.
(3) Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.
(4) Salariaţii care consideră că au fost concediaţi pentru exercitarea drepturilor prevăzute la art. 17 alin. (3), art. 18 alin. (1), art. 31, 1521, 1522, 1532 şi art. 194 alin. (2) pot solicita angajatorului să prezinte, în scris, suplimentar faţă de prevederile alin. (3), motivele pe care s-a fundamentat decizia privind concedierea.
(5) Prevederile alin. (4) nu sunt aplicabile situaţiilor în care prin legi speciale se instituie proceduri prealabile prin care investigarea faptelor revine unei autorităţi sau unui organism competent.
Art. 62 [decizia de concediere]
În ceea ce priveşte modalitatea de curgere a termenului de 30 zile stipulat de art. 62 alin. (1) din Codul muncii pentru emiterea deciziei de concediere, în situaţia incidenţei unuia
Daca angajatorul a cunoscut imprejurarea arestarii preventive a salariatului, anterior expirarii termenului stipulat de art. 61 lit. b) C. muncii, termenul de 30 de zile calendaristice pentru emiterea deciziei
Sub aspectul naturii sale juridice, termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei de concediere este un termen de prescriptie, fiind susceptibil de intrerupere si suspendare, in conditiile art. 60
Din punctul de vedere al naturii juridice, termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei de concediere este un termen de prescripţie, fiind susceptibil de întrerupere şi suspendare, în condiţiile
Din perspectiva naturii juridice, termenul de 30 de zile este un termen de prescripţie, care poate fi aşadar întrerupt şi suspendat.
Caracterul ad validitatem al formei scrise pe care trebuie sa o imbrace decizia de concediere nu rezulta din art. 62 alin. (3) C. muncii, ci din coroborarea acestui text cu
In ceea ce priveste motivarea in fapt, decizia de concediere este nula nu numai atunci cand lipsesc cu totul motivele de fapt, ci si atunci cand acestea sunt formulate intr-un
Dispozitiile art. 62 alin. (3) C. muncii sunt aplicabile, pentru identitate de ratiune, si in cazul concedierii pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
Nemotivarea în fapt a deciziei de concediere se sancţionează cu nulitatea absolută. Motivarea în fapt nu trebuie să se limiteze la afirmaţii generale şi vagi, ci presupune menţionarea concretă
În cazul în care, deşi decizia de concediere nu cuprinde instanţa la care poate fi atacată şi termenul de atacare, totuşi salariatul a formulat acţiunea la instanţa competentă, în