(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Art. 254 [raspunderea salariatului]
Nu sunt incidente regulile din Codul muncii privind răspunderea patrimonială a salariatului, ci regulile dreptului civil, în cazul în care salariatul săvârşeşte fapta prejudiciabilă în timpul programului de lucru,
Atrage răspunderea patrimonială a salariatului, potrivit dreptului muncii, numai fapta acestuia săvârşită în legătură cu munca, adică în executarea unui contract individual de muncă valabil încheiat. Pe cale de
Fapta comisivă sau omisivă a salariatului, ca element al răspunderii patrimoniale a acestuia, presupune fie neexecutarea atribuţiilor sau a obligaţiilor de serviciu, fixate prin fişa postului sau norme legale,
Va răspunde patrimonial în temeiul dispoziţiilor Codului muncii salariatul din vina căruia nu s-au recuperat creditele prescrise.
Răspunde faţă de angajator persoana din vina căreia nu s-a executat hotărârea judecătorească de reintegrare în funcţie, pentru despăgubirile plătite salariatului reintegrat pentru perioada cuprinsă între pronunţarea hotărârii şi
Răspunderea presupune vinovăţia salariatului, care trebuie dovedită de angajator.
Salariatul răspunde patrimonial în temeiul dispoziţiilor Codului muncii, indiferent de forma de vinovăţie: culpă directă sau indirectă, imprudenţă sau neglijenţă. Gradul de vinovăţie are relevanţă doar în cazul în care
Prezumţia de culpă, specifică răspunderii civile contractuale, nu operează, ca regulă, în dreptul muncii, cu o singură excepţie, şi anume situaţia gestionarului, prezumat vinovat în caz de lipsuri cantitative
Avand in vedere dispozitiile cu caracter general continute in art. 272 C. muncii, spre deosebire de dreptul comun, nu va opera prezumtia de culpa in sarcina salariatului. Exista o singura
Din coroborarea dispozitiilor art. 254 cu dispozitiile art. 272 C. muncii, rezulta ca in sarcina salariatului nu opereaza o prezumtie de culpa, revenind asadar angajatorului obligatia probarii ei.