Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
#01251
Necomunicarea deciziei de concediere, intemeiata pe dispozitiile art. 65 din Codul muncii, in termen de cinci zile de la emitere, nu constituie motiv de nulitate a acesteia, avand in vedere
#01252
Intrucat decizia de concediere disciplinara este un act unilateral al angajatorului, in conformitate cu principiul irevocabilitatii actului juridic unilateral, care se aplica in completarea dispozitiilor din Codul muncii, potrivit art.
#01253
Este lovita de nulitate absoluta decizia de concediere disciplinara emisa dupa incetarea contractului individual de munca, ca urmare a demisiei salariatului, chiar daca s-ar putea aprecia ca cercetarea disciplinara a
#01254
Angajatorul nu poate proceda la revocarea deciziei de concediere, avand in vedere, pe de o parte, ca posibilitatea unei astfel de revocari nu este reglementata de Codul muncii, iar pe
#01255
Decizia de concediere si decizia de sanctionare disciplinara pot fi revocate de angajator, atat pentru motive de nelegalitate, cat si pentru motive de netemeinicie. Astfel, un prim argument in acest
#01256
Avand in vedere si dispozitiile art. 6 C. muncii, care reglementeaza principiul protectiei salariatilor impotriva concedierilor nelegale, instanta investita cu o cerere de anulare a deciziei de concediere este obligata
#01257
Avand in vedere principiul irevocabilitatii actelor juridice civile, rezulta ca angajatorul nu poate sa isi revoce sau anuleze propriile decizii; numai instanta judecatoreasca poate dispune desfiintarea deciziilor angajatorului. De altfel,
#01258
Dispozitiile art. 39 si art. 40 C. muncii, enumerand drepturile si obligatiile partilor raportului juridic de munca, nu stabilesc dreptul angajatorului de a-si revoca deciziile de concediere. Pe de alta
#01259
RIL: Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin dec. nr. 8 din 8 decembrie 2014, a stabilit ca, "in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 78 C. muncii cu referire la
#01260
Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Iasi – Sectia litigii de munca si asigurari sociale, in dosarul nr. 10150/99/2014, privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca: