Articole

Art. 169 [reţinerile din salariu]

(1) Nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
(2) Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
(3) În cazul pluralităţii de creditori ai salariatului va fi respectată următoarea ordine:
a) obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei;
b) contribuţiile şi impozitele datorate către stat;
c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;
d) acoperirea altor datorii.
(4) Reţinerile din salariu cumulate nu pot depăşi în fiecare lună jumătate din salariul net.

#01760

In conformitate cu dispozitiile art. 169 alin. (2) C. muncii, angajatorul nu poate efectua retineri din salariu decat daca datoria salariatului a fost constatata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

#01761

Sunt legale retinerile din salariu numai daca se efectueaza atunci cand se constituie o garantie in temeiul unei dispozitii legale exprese, cand se pune in executare o hotarare judecatoreasca definitiva

#01762

Spre deosebire de situaţia salariatului, care poate trece la executarea angajatorului pentru repararea prejudiciului în baza unei hotărâri definitive, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 289 din Codul muncii,

#01763

Este tautologica exprimarea utilizata de art. 169 alin. (2) C. muncii, avand in vedere ca orice hotarare irevocabila este si definitiva.

#01764

Dispozitiile art. 169 alin. (2) C. muncii urmeaza a fi aplicabile si in privinta salariatilor gestionari, chiar daca legea speciala in materie reclama doar necesitatea ca titlul executoriu sa fie

#01765

Pot justifica reţineri din salariu orice titluri executorii, cum ar fi: hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, convenţii, clauze ale contractelor individuale de muncă. Nu pot însă constitui temei al reţinerilor

#01766

Ordinea de prioritate stipulata de art. 169 alin. (3) C. muncii, fiind diferita de ordinea stabilita prin Codul de procedura civila, se va aplica cu prioritate, in temeiul principiului specialia

#01767

Întrucât legea stabileşte un prag maxim numai pentru reţinerile din salariu, rezultă că nu există nici o limitare în cazul plăţilor, pe care părţile le pot stabili pe cale

#01768

Având în vedere că procesul-verbal privitor la compensarea salariului cu despăgubirile cuvenite angajatorului pentru gestionarea deficitară a magazinului nu a fost semnat de reclamanta salariată, ci de fiica acesteia,

#01769

Interdictia retinerii din salariu cu titlu de daune, fara ca datoria sa fie scadenta, lichida si exigibila, constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, este menita sa elimine

Art. 170 [semnificaţia plăţii parţiale]

Acceptarea fără rezerve a unei părţi din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situaţii nu poate avea semnificaţia unei renunţări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispoziţiilor legale sau contractuale.

#01773

A se vedea art. 38 - Curtea Constituţională, Decizia nr. 494/2004, Monitorul Oficial (I) nr. 59 din 18 ianuarie 2004.

Art. 171 [prescripţia acţiunii pentru plata salariului]

(1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
(2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaştere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului

#01774

Acţiunea salariatului împotriva angajatorului aflat în faliment având ca obiect plata drepturilor salariale restante nu constituie o excepţie de la dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 64/1995, potrivit cărora, de

Art. 172 [sediul materiei]

Constituirea şi utilizarea fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale se vor reglementa prin lege specială.

#01775

Dispoziţiile Directivei nr. 80/987/CEE referitoare la protecţia salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului stabilesc două modalităţi de finanţare a fondului: fie integral de către puterea publică, fie parţial de către

#01776

La nivel comunitar, chestiunea ocrotirii salariaţilor pentru ipoteza insolvenţei angajatorului s-a concretizat prin adoptarea Directivei 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 referitoare la protecţia lucrătorilor salariaţi în caz de

Art. 173 [protecţia salariaţilor]

(1) Salariaţii beneficiază de protecţia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia către un alt angajator, potrivit legii.
(2) Drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de muncă existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
(3) Transferul întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuală sau colectivă a salariaţilor de către cedent ori de către cesionar.

#02823

Regimul juridic al protecției în caz de transfer de întreprindere operează și cu privire la contractele de muncă suspendate la data transferului. Astfel, art. 173 alin. (2) din Codul muncii prevede că drepturile și obligațiile cedentului care decurg dintr un contract sau raport de muncă existent la data transferului se transferă integral cesionarului. Aceeași soluție este reiterată de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părțiale acestora, pentru drepturile și obligațiile care decurg din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv de muncă aplicabil existente...

#01777

Transferul nu constituie o cauza legala de impiedicare a concedierii salariatilor, in temeiul dispozitiilor art. 61 sau art. 65 C. muncii. Cu alte cuvinte, oricare dintre cazurile de concediere prevazute

#01778

Dispoziţiile Codului muncii referitoare la protecţia salariaţilor în cazul transferului întreprinderii transpun în ordinea juridică internă dispoziţiile Directivei nr. 77/187/CEE din 14 februarie 1977 privind apropierea legislaţiilor statelor membre

#01779

Potrivit Directivei nr. 2001/23/CE, care, modificand si codificand Directiva nr. 77/187/CEE, a preluat jurisprudenta Curtii de la Luxemburg, dispozitiile ei se aplica atat in cazul intreprinderilor private cat si in

#01780

Dispoziţiile Codului muncii nu definesc noţiunea de transfer, întocmai ca şi dispoziţiile Directivei nr. 77/187/CEE înainte de a fi modificată prin Directiva nr. 2001/23/CE. Această din urmă directivă a

#01781

Transferul in interesul serviciului, ca forma de transfer individual, reglementat in art. 69 din vechiul Cod al muncii, nu mai este continut de actuala reglementare, fiind practic inlocuit cu transferul

#01782

Având în vedere termenul generic folosit de legiuitor, în sensul că transferul se va face "potrivit legii", rezultă că prin transferul întreprinderii nu s-a avut în vedere doar vânzarea-cumpărarea,

#01783

Protectia drepturilor salariatilor, instituita de art. 173 alin. (1) C. muncii se refera la faptul ca, in urma transferului, angajatorul cesionar va fi tinut de toate obligatiile angajatorului cedent, fata

#01784

Transferul trebuie inregistrat in actele salariatului, modificarea contractului individual de munca operand cu privire la angajator, si eventual cu privire la locul muncii. Temeiul juridic al operarii in actele salariatului

#01785

Pentru mentinerea caracterului intuitu personae al contractului individual de munca este necesara notificarea catre salariat a transferului colectiv, precum si obtinerea acordului salariatului pentru transfer. Daca salariatul refuza sa-si dea

Art. 174 [informarea şi consultarea salariaţilor]

Cedentul şi cesionarul au obligaţia de a informa şi de a consulta, anterior transferului, sindicatul sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor cu privire la implicaţiile juridice, economice şi sociale asupra salariaţilor, decurgând din transferul dreptului de proprietate.

#01797

Dreptul de a decide în privinţa cesiunii revine exclusiv părţilor cesiunii, sindicatul având doar un rol consultativ.

Art. 175 [obligatiile angajatorului]

(1) Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca.
(2) Daca un angajator apeleaza la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu il exonereaza de raspundere in acest domeniu.
(3) Obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot aduce atingere responsabilitatii angajatorului.
(4) Masurile privind securitatea si sanatatea in munca nu pot sa determine, in niciun caz, obligatii financiare pentru salariati.

#02965

Cu privire la noțiunea de gaslighting instituțional, s-a arătat că aceasta reprezintă o conduită de manipulare

#01798

În ipoteza salariatului delegat, obligaţia de a asigura protecţia muncii nu revine unităţii care l-a delegat, ci unităţii la care s-a efectuat delegarea. Totuşi, în cazul în care va

#01799

Chiar dacă angajatorul îşi menţine intactă răspunderea faţă de salariat pentru asigurarea protecţiei muncii, chiar şi în ipoteza în care a apelat la persoane sau servicii exterioare, totuşi, pentru

#01800

Directiva cadru 89/391 din 12 iunie 1989, adoptată în aplicarea art. 137 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Europene, vizează ca domeniu de aplicare atât sectorul privat, cât şi sectorul

Art. 176 [reglementări speciale]

(1) Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile legii speciale, ale contractelor colective de muncă aplicabile, precum şi cu normele şi normativele de protecţie a muncii.
(2) Normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabili:
a) măsuri generale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;
b) măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi;
c) măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;
d) dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea unor organisme speciale de asigurare a securităţii şi sănătăţii în muncă.

#01801

Referitor la alin. (1) a se vedea Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, publicata in Monitorul Oficial (I) nr. 646 din 26 iulie 2006 (care a abrogat

Art. 177 [măsuri şi principii]

(1) În cadrul propriilor responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.
(2) La adoptarea şi punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se va ţine seama de următoarele principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă şi alegerea echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuării, cu precădere, a muncii monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală;
i) aducerea la cunoştinţă salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.

#01802

Avand in vedere ca reglementarea principiilor generale de prevenire realizeaza transpunerea in cadrul normativ intern a unor dispozitii din Directiva nr. 89/391, rezulta ca in aplicarea dispozitiilor art. 177 alin.

#01803

Dispozitiile art. 177 alin. (2) lit. i) C. muncii trebuie coroborate cu dispozitiile art. 8 par. 5 din Directiva nr. 89/391, ceea ce inseamna ca obligatia angajatorului de a informa

#01804

Conform Comunicatului Inspectiei Muncii din 19 mai 2021, angajatorul si salariatul trebuie sa respecte o serie de obligatii, in vederea revenirii la locul de munca in contextul pandemiei COVID-19. Cateva

Art. 178 [organizarea de către angajator a activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă]

(1) Angajatorul răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă.
(2) În cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă.
(3) În elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă angajatorul se consultă cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă.

Art. 180 [obligativitatea instruirii salariaţilor]

(1) Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2) Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către angajator, împreună cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
(3) Instruirea prevăzută la alin. (2) se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor care îşi schimbă locul de muncă sau felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni. În toate aceste cazuri instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii.
(4) Instruirea este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu.

Art. 181 [garantarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor]

(1) Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor.
(2) Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.
(3) Angajatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de muncă, pentru crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum şi pentru evacuarea salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de pericol iminent

#01806

In conformitate cu dispozitiile art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca, In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru

Art. 182 [controlui securităţii şi sănătăţii în muncă]

(1) Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă instituţia abilitată prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabricării, comercializării, importului ori utilizării cu orice titlu a substanţelor şi preparatelor periculoase pentru salariaţi.
(2) Inspectorul de muncă poate, cu avizul medicului de medicină a muncii, să impună angajatorului să solicite organismelor competente, contra cost, analize şi expertize asupra unor produse, substanţe sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaşte compoziţia acestora şi efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman

Art. 183 [constituire]

(1) La nivelul fiecărui angajator se constituie un comitet de securitate şi sănătate în muncă, cu scopul de a asigura implicarea salariaţilor la elaborarea şi aplicarea deciziilor în domeniul protecţiei muncii.
(2) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în cadrul persoanelor juridice din sectorul public, privat şi cooperatist, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul României.

#01807

Dispozitiile art. 183 C. muncii potrivit carora comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie la nivelul fiecarui angajator contravin dispozitiilor art. 184 alin. (1) din acelasi cod, care

#01808

Având în vedere că angajatorul este cel care trebuie să suporte cheltuielile ocazionate de măsurile de protecţie a muncii, se poate aprecia că tot lui îi incumbă şi cheltuielile

Art. 184 [obligativitatea constituirii]

(1) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se organizează la angajatorii persoane juridice la care sunt încadraţi cel puţin 50 de salariaţi.
(2) În cazul în care condiţiile de muncă sunt grele, vătămătoare sau periculoase, inspectorul de muncă poate cere înfiinţarea acestor comitete şi pentru angajatorii la care sunt încadraţi mai puţin de 50 de salariaţi.
(3) În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot înfiinţa mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă. Numărul acestora se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil.
(4) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă coordonează măsurile de securitate şi sănătate în muncă şi în cazul activităţilor care se desfăşoară temporar, cu o durată mai mare de 3 luni.
(5) În situaţia în care nu se impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în muncă, atribuţiile specifice ale acestuia vor fi îndeplinite de responsabilul cu protecţia muncii numit de angajator.

Art. 187 [organizarea serviciului de medicină a muncii]

(1) Serviciul medical de medicină a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociaţie patronală.
(2) Durata muncii prestate de medicul de medicină a muncii se calculează în funcţie de numărul de salariaţi ai angajatorului, potrivit legii.

Art. 188 [medicul de medicină a muncii]

(1) Medicul de medicină a muncii este un salariat, atestat în profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de muncă încheiat cu un angajator sau cu o asociaţie patronală.
(2) Medicul de medicină a muncii este independent în exercitarea profesiei sale.

#01810

Din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 188 alin. (1) C. muncii rezulta ca medicul de medicina muncii nu poate fi liber profesionist.

#01811

Profesia de medic de medicina muncii beneficiază de o reglementare distinctă prin Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii.