TITLUL III – Timpul de muncă şi timpul de odihnă

Art. 111 [definiţia legală a timpului de muncă]

(1) Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îşi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.
(2) Programul de muncă reprezintă modelul de organizare a activităţii, care stabileşte orele şi zilele când începe şi când se încheie prestarea muncii.
(3) Modelul de organizare a muncii reprezintă forma de organizare a timpului de muncă şi repartizarea sa în funcţie de un anumit model stabilit de angajator.

#01571

Notiunea de timp de munca este folosita in doua sensuri. In sens restrans, timpul de munca se confunda cu timpul productiv. In sens larg, timpul de munca include, pe langa

#01572

Dispoziţiile legale privitoare la durata maximă a timpului de muncă au caracter imperativ, nepermiţând derogarea.

#01573

Nu este permisă nici o derogare de la dispoziţiile legale care reglementează timpul de muncă şi timpul de odihnă, având în vedere caracterul imperativ al acestora.

#01574

Dispoziţiile Codului muncii privitoare la timpul de muncă şi timpul de odihnă sunt în general concordante cu dipoziţiile Directivei Consiliului 93/104/CE din 23.11.1993 privind anumite aspecte ale organizării timpului

#01575

Pornind de la ratio legis, şi anume protecţia salariaţilor împotriva abuzurilor angajatorilor, se poate conchide că cea mai mare parte a dispoziţiilor legale din Codul muncii referitoare la timpul de

#01576

Sfera notiunii de timp de munca nu include si perioada in care salariatii se afla la domiciliul lor. De asemenea, nu constituie timp de munca nici perioada in care, in

#01577

In dreptul francez, perioada de timp in care salariatul se deplaseaza de la domiciliu la locul sau de munca nu este considerata timp de lucru. In schimb, intra in timpul

Art. 112 [durata normală a timpului de muncă]

(1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
(2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.

#01578

Durata normala a timpului de munca, de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana, se raporteaza la un singur contract de munca, intrucat, in caz contrar,

#01579

Conform art. 112 alin. 2 C. muncii, durata muncii de 6 ore pe zi si 30 ore pe saptamana, prestata de tinerii sub 18 ani, reprezinta o durata normala de

#01580

Salariatilor cu munca la domiciliu le sunt integral aplicabile dispozitiile art. 112 si art. 114-115 C. muncii referitoare la timpul de munca, chiar daca acestia îsi stabilesc singuri programul de

#01581

Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 112 alin. (1) C. muncii, cu dispozitiile art. 35, art. 113, art. 118 din acelasi cod, deducem ca durata normala a timpului de munca,

#01582

Este sarcina instantelor judecatoresti, iar nu a Curtii Constitutionale, sa interpreteze dispozitiile art. 112 alin. (1) C. muncii, in sensul de a stabili, prin coroborare cu alte texte legale –

Art. 113 [repartizarea timpului de muncă în timpul săptămânii]

(1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
(2) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.

#01583

Durata zilnică a timpului de muncă dă expresie "legii celor opt", adică: opt ore pentru muncă, opt ore timp liber şi opt ore pentru odihnă. Repartizarea inegală a timpului

Art. 114 [durata maxima a timpului de munca]

(1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
(3) Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.
(4) Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni.
(5) La stabilirea perioadelor de referinta prevazute la alin. (2)-(4) nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca.
(6) Prevederile alin. (1)-(4) nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani.

#01584

Durata de maxim 48 de ore pe saptamana se refera la un singur contract individual de munca. In alti termeni, salariatii cumularzi, chiar la acelasi angajator, pot depasi durata maxima

#01585

Dupa modificarea art. 114 C. muncii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2005, perioada de referinta privitoare la durata maxima legala a timpului de munca se refera la toate

#01586

Dispozitiile art. 114 C. muncii privind durata maxima a timpului de munca se aplica si in cazul cumulului de functii, in sensul ca plafonul maxim trebuie respectat pentru fiecare contract

#01587

Nu este admisibil acordul părţilor contractului individual de muncă privind depăşirea duratei maxime de 48 de ore săptămânal.

#01588

Avand in vedere si dispozitiile art. 121 alin. (2) C. muncii, este lovita de nulitate intelegerea dintre angajator si salariat, prin care s-ar tinde la depasirea duratei maxime a timpului

#01589

Intrucat dispozitiile art. 114 C. muncii se refera la un singur contract, rezulta ca, in cazul salariatilor cumularzi, nu se aplica interdictia privind durata maxima legala a timpului de munca

#01590

Depasirea duratei maxime legale a timpului de munca stipulate de art. 114 alin. (1) C. muncii nu poate justifica solutia neplatii orelor suplimentare peste limita legala. In speta a fost

#01591

Ar fi utila instituirea interdictiei depasirii duratei maxime legale a timpului de munca de 48 de ore pe saptamana, prevazuta de art. 114 si art. 121 C. muncii, de catre

#01592

Angajatorul nu este exonerat de obligatia de a plati orele suplimentare, in cazul in care se depaseste durata timpului de munca, stipulata de art. 114 alin. (2) C. muncii.

Art. 115 [durata specială a timpului de muncă]

(1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
(2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.

#01593

Coroborand dispozitiile art. 115 alin. (2) cu dispozitiile art. 135 C. muncii, se deduce ca durata maxima legala zilnica a timpului de munca este de 12 ore.

#01594

Avand in vedere dispozitiile art. 115 alin. (1) C. muncii si tinand seama de specificul activitatii, se poate stabili o durata a timpului de lucru care sa depaseasca 48 de

#01595

Nici în cazul programului inegal de muncă nu este permisă depăşirea totalului de 40 de ore pe săptămână.

Art. 116 [programul de lucru inegal]

(1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.
(2) Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.

#01596

Intrucat textul art. 116 C. muncii face referire numai la contractul colectiv de munca incheiat la nivel de angajator si avand in vedere imprejurarea ca organizarea muncii este un atribut

#01597

Dispozitiile art. 110 C. muncii trebuie interpretate prin coroborare cu prevederile art. 116 din acelasi cod, care permite instituirea unui program de lucru inegal numai daca acest lucru este permis

Art. 117 [informarea salariaţilor cu privire la programul de muncă]

Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţă salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului.

#01598

Codul muncii nu cere acordul sau consultarea salariaţilor pentru stabilirea programului de muncă şi a modului de repartizare a acestuia pe zile. Dacă sunt respectate legea, regulamentul intern şi contractul

#01599

In privinta stabilirii programului de munca si a modului de repartizare a acestuia pe zile angajatorul nu are decat obligatia de a aduce aceste chestiuni la cunostinta salariatilor si de

Art. 118 [programul de lucru individualizat]

(1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă pentru toţi salariaţii, inclusiv pentru cei care beneficiază de concediul de îngrijitor, cu acordul sau la solicitarea acestora, care pot avea o durată limitată în timp.
(2) Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare flexibil a timpului de munca.
(3) Durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade: o perioada fixa in care personalul se afla simultan la locul de munca si o perioada variabila, mobila, in care salariatul isi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.
(4) Programul individualizat de munca poate functiona numai cu respectarea dispozitiilor art. 112 si 114.
(5) Orice refuz al solicitării prevăzute la alin. (1) trebuie motivat, în scris, de către angajator, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării.
(6) Atunci când programul individualizat de muncă are o durată limitată, salariatul are dreptul de a reveni la programul de muncă iniţial la sfârşitul perioadei convenite. Salariatul are dreptul să revină la programul iniţial anterior încheierii perioadei convenite, în cazul schimbării circumstanţelor care au condus la stabilirea programului individualizat.
(7) Prin mod de organizare flexibil a timpului de lucru se înţelege posibilitatea salariaţilor de adaptare a programului de lucru, inclusiv prin utilizarea formulelor de muncă la distanţă, a programelor de muncă flexibile, programelor individualizate de muncă sau a unor programe de muncă cu timp redus de lucru.

#01600

Contractul de munca la solicitare (”on call”) este inadmisibil potrivit legislatiei in vigoare. Astfel, caracteristica esentiala a contractului de munca la solicitare consta in faptul ca timpul de munca este

Art. 1181 [caz special de munca la domiciliu/telemunca]

(1) La cerere, salariatii care au in intretinere copii in varsta de pana la 11 ani beneficiaza de 4 zile pe luna de munca la domiciliu sau in regim de telemunca, in conditiile Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activitatii de telemunca, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia situatiilor in care natura sau felul muncii nu permite desfasurarea activitatii in astfel de conditii.
(2) In situatia in care ambii parinti sau reprezentati legali sunt salariati, cererea prevazuta la alin. (1) va fi insotita de o declaratie pe propria raspundere a celuilalt parinte sau reprezentant legal, din care sa rezulte faptul ca, pentru aceeasi perioada, acesta nu a solicitat concomitent desfasurarea activitatii in regim de munca la domiciliu sau telemunca. In cazul in care parintele sau reprezentantul legal se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 3 din Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, declaratia pe propria raspundere a celuilalt parinte sau reprezentant legal nu este necesara.
(3) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 81/2018, cu modificarile si completarile ulterioare, salariatii care isi desfasoara activitatea in conditiile prevazute la alin. (1) au obligatia sa dispuna de toate mijloacele necesare indeplinirii atributiilor care le revin potrivit fisei postului.

Art. 119 [evidenta timpului de munca]

(1) Angajatorul are obligatia de a tine la locul de munca definit potrivit art. 161 evidenta orelor de munca prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidentierea orelor de incepere si de sfarsit ale programului de lucru, si de a supune controlului inspectorilor de munca aceasta evidenta, ori de cate ori se solicita acest lucru.
(2) Pentru salariaţii mobili şi salariaţii care desfăşoară muncă la domiciliu, angajatorul ţine evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat în condiţiile stabilite cu salariaţii prin acord scris, în funcţie de activitatea specifică desfăşurată de către aceştia.

#01601

În practică, evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat se ţine de căre angajator prin intermediul foii colective de pontaj.

#01602

De regulă, evidenţa orelor prestate de salariat se face prin intermediul condicii de prezenţă.

Art. 120 [definitia legala si conditiile muncii suplimentare]

(1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara.
(2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.

#01603

Reglementarea actuală a cazurilor în care salariatul este obligat să presteze muncă suplimentară este mai restrictivă decât cea stipulată de Codul muncii anterior, care reţinea, în mod justificat, şi

#01604

De lege ferenda, se impune transpunerea in Codul Muncii a dispozitiilor Directivei 2003/66/EC, care sa permita angajatorului sa ceara salariatilor efectuarea de ore suplimentare, cu respectarea limitei de 48 de

#01605

Nu va face obiectul muncii suplimentare activitatea pe care salariatul trebuia să o desfăşoare în cadrul programului normal de muncă.

#01606

Acordul salariatului pentru efectuarea muncii suplimentare poate fi nu numai expres, dar şi tacit rezultând din chiar prestarea muncii suplimentare.

#01607

Pentru a fi în prezenţa muncii suplimentare, este necesar ca iniţiativa prestării activităţii peste programul normal de muncă să aparţină angajatorului, iar nu salariatului. Solicitarea angajatorului se poate exprima atât

#01608

Angajatorul nu poate beneficia de efectele propriei sale atitudini culpabile de a nu tine evidenta muncii prestate de salariati, conform art. 119 C. muncii, in sensul de a se exonera

#01609

Accidentul la care se refera dispozitiile art. 120 alin. (2) C. muncii, care justifica efectuarea de munca suplimentara fara acordul salariatilor, se poate produce nu numai in spatiul angajatorului, ci

Art. 121 [limitarile muncii suplimentare]

(1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.

#01610

Chiar daca angajatorul nu i-a solicitat salariatului in mod expres efectuarea orelor suplimentare, din cuprinsul foilor de pontaj – acte ce emana de la societate si de care expertul a

#01611

Având în vedere că angajatorul este cel care va plăti remuneraţia, în plus faţă de salariu, este necesar să existe solicitarea angajatorului pentru efectuarea muncii suplimentare. Această solicitare nu

#01612

Întrucât orele suplimentare se efectuează la solicitarea angajatorului, rezultă că cele efectuate de salariat din iniţiativa sa nu au regimul juridic al orelor suplimentare, neconferindu-i salariatului dreptul la compensare

#01613

Întrucât munca suplimentară se efectuează la solicitarea angajatorului, activitatea desfăşurată de salariat, din iniţiativa sa, peste programul său de muncă, pentru recuperarea rămânerilor în urmă, nu constituie muncă suplimentară.

Art. 122 [compensarea muncii suplimentare prin ore libere platite]

(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.
(2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
(3) In perioadele de reducere a activitatii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere platite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate in urmatoarele 12 luni.

#01614

Nu reprezintă un abuz de drept, ci o încălcare a legii, lipsa salariatului de la serviciu, fără aprobarea angajatorului, cu motivarea compensării orelor suplimentare efectuate.

#01615

Pentru acordarea zilelor libere de catre angajator, in conditiile art. 122 alin. (3) C. muncii, trebuie sa existe motive obiective, iar angajatorul este obligat sa plateasca integral salariul pentru zilele

#01616

Daca ulterior acordarii zilelor libere, in temeiul art. 122 alin. (3) C. muncii, salariatul nu este de acord cu prestarea orelor suplimentare sau contractul individual de munca inceteaza fara ca

#01617

In cazul incetarii contractului de munca, daca salariatul a beneficiat anterior incetarii de aplicarea art. 122 alin. (3) C. muncii, primind zile libere platite, care nu au mai putut fi

Art. 123 [compensarea muncii suplimentare prin acordarea unui spor la salariu]

(1) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.

#01618

Pentru orele suplimentare, care nu au putut fi compensate cu timp liber corespunzator, in conditiile art. 122 C. muncii, salariatului i se cuvine nu numai sporul, ci si plata pentru

#01619

Raportul de expertiză a stabilit corect drepturile salariale cuvenite pentru orele suplimentare, raportându-se la statele de plată, foile de pontaj, caietul de procese-verbale predare-primire al obiectelor de inventar completat de

#01620

Cererea reclamantei privitoare la plata orelor suplimentare, precum si a celor efectuate in zilele de repaus saptamanal este intemeiata, sprijinindu-se pe probele administrate in cauza, si anume: declaratiile martorilor, recunoasterea

Art. 125 [definitia legala si durata muncii de noapte]

(1) Munca prestata intre orele 22,00-6,00 este considerata munca de noapte.
(2) Salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:
a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
b) salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.
(3) Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal.
(4) Durata normala a timpului de lucru pentru salariatii de noapte a caror activitate se desfasoara in conditii speciale sau deosebite de munca nu va depasi 8 ore pe parcursul oricarei perioade de 24 de ore decat in cazul in care majorarea acestei durate este prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil si numai in situatia in care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
(5) In situatia prevazuta la alin. (4), angajatorul este obligat sa acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare in bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.
(6) Angajatorul care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte este obligat sa informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munca.

#01621

Dispozitiile art. 125 alin. final C. muncii se conciliaza cu dispozitiile Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru care consacra obligatia angajatorului care utilizeaza in mod frecvent

#01622

Art. 125 C. muncii, care defineste munca de noapte ca fiind munca prestata intre orele 22,00-6,00, se conciliaza cu dispozitiile Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru,

Art. 126 [compensarea muncii de noapte]

Salariatii de noapte beneficiaza:
a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;
b) fie de un spor pentru munca prestata in timpul noptii de 25% din salariul de baza, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

#01623

Legiuitorul roman lasa la aprecierea partilor contractului individual de munca optiunea intre reducerea programului de lucru cu o ora, dar cu mentinerea salariului, si mentinerea programului normal de lucru dar

Art. 127 [examenul medical pentru munca de noapte]

(1) Salariatii care urmeaza sa desfasoare munca de noapte in conditiile art. 125 alin. (2) sunt supusi unui examen medical gratuit inainte de inceperea activitatii si, dupa aceea, periodic.
(2) Conditiile de efectuare a examenului medical si periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si al ministrului sanatatii.
(3) Salariatii care desfasoara munca de noapte si au probleme de sanatate recunoscute ca avand legatura cu aceasta vor fi trecuti la o munca de zi pentru care sunt apti.

#01624

Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru stabileste dreptul lucratorilor de noapte la o evaluare medicala gratuita prealabila incheierii contractului de munca, precum si la evaluari regulate

#01625

Fata de dispozitiile prea generale ale art. 127 alin. (3) C. muncii, ar fi fost utila precizarea obligatiei angajatorului de a asigura trecerea salariatului cu probleme de sanatate la o

Art. 128 [interzicerea muncii de noapte pentru minori, gravide şi mame care alăptează]

(1) Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte.
(2) Femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.

#01626

Avand in vedere ca munca de noapte nu afecteaza diferit persoanele in functie de sexul acestora, nu este justificat un tratament diferit al femeilor sub aspectul muncii de noapte, cu

#01627

Referitor la art. 128 a se vedea Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr.

#01628

In cadrul art. 128 C. muncii exista o diferenta de protectie intre tinerii sub 18 ani, carora le este interzisa munca de noapte, si femeile gravide, lauze si cele care

Art. 129 [definiţia legală şi conţinutul]

Norma de muncă exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operaţiunilor sau lucrărilor de către o persoană cu calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de muncă determinate. Norma de muncă cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desfăşurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale în cadrul programului de muncă.

#01629

Realizarea normei de muncă nu trebuie să presupună o intensitate a efortului muscular sau intelectual şi o tensiune nervoasă care să conducă la oboseala excesivă a salariatului.