Art. 247

Aplicarea sancţiunii disciplinare se efectuează, de regulă, de către conducătorul angajatorului. Însă, în condiţiile stabilite prin actul constitutiv sau regulamentul intern, este posibilă aplicarea unor sancţiuni uşoare şi de. . .

De regulă, sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică de organul unipersonal de conducere, cum ar fi administratorul unic. Dacă există mai mulţi administratori, competenţa în acest sens se. . .

Constituie elemente esenţiale ale răspunderii disciplinare: calitatea de salariat, existenţa faptei ilicite, vinovăţia, rezultatul dăunător şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul dăunător. . .

Elementele constitutive ale răspunderii disciplinare sunt: obiectul, constând în relaţiile de muncă, latura obiectivă, constând într-o faptă ilicită comisivă ori omisivă, subiectul, adică salariatul, şi latura subiectivă, adică vinovăţia. . .

Dacă se face dovada încălcării obligaţiilor de serviciu, precum şi a vinovăţiei, se naşte prezumţia existenţei rezultatului dăunător şi a legăturii de cauzalitate. . .

Elementele constitutive ale abaterii disciplinare sunt: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă. . .

Elementele constitutive ale abaterii disciplinare sunt: obiectul, adică raporturile de muncă, ordinea şi disciplina la locul de muncă, latura obiectivă, adică fapta salariatului ce poate consta într-o acţiune sau. . .

Elementele constitutive ale abaterii disciplinare sunt următoarele: obiectul abaterii, latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă şi raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul dăunător. În obiectul abaterii sunt incluse. . .

Dacă sunt dovedite elementele abaterii disciplinare, se poate angaja răspunderea disciplinară, întrucât urmează a se prezuma rezultatul nociv în plan disciplinar, precum şi legătura de cauzalitate între abatere şi rezultatul. . .

În materie disciplinară, existenţa rezultatului dăunător şi a legăturii de cauzalitate între faptă şi acest rezultat, se prezumă. Întrucât prezumţia este relativă, rămâne salariatului sarcina de a proba contrariul. . .

Fapta ilicită poate fi comisivă, omisivă sau mixtă. Fapta este comisivă atunci când salariatul, printr-o acţiune, încalcă o obligaţie de a face; este omisivă atunci când salariatul nu îndeplineşte. . .

Fapta ilicită care constituie abaterea disciplinară, poate fi comisivă, încălcând o obligaţie de a nu face, sau omisivă, încălcând o obligaţie de a face. . .

Fapta ilicită, ca element esenţial al răspunderii disciplinare, poate fi săvârşită nu numai la locul de muncă şi înăuntrul programului de muncă, dar şi în afara acestora. Astfel, este. . .

Fapta reprezentând abatere disciplinară, aptă să atragă răspunderea disciplinară a salariatului, poate fi săvârşită atât în cadrul orelor de program, cât şi după terminarea programului, atât în unitate sau. . .

Chiar daca dispozitiile art. 247 C. muncii nu fac referire la normele de comportament atunci cand definesc abaterea disciplinara, nimic nu se opune ca prin regulamentul intern sa se reglementeze. . .

Deşi Codul muncii nu face referire la normele de comportament, acestea trebuie respectate de salariat, sub sancţiunea răspunderii disciplinare. Obligaţia de a respecta normele de comportare se deduce, pe. . .

Atrage răspunderea disciplinară şi încălcarea normelor de comportare în colectiv. . .

Constituie abatere disciplinară săvârşirea unui act discriminatoriu faţă de alt salariat. . .

Poate atrage răspunderea disciplinară a salariatului încălcarea clauzei de confidenţialitate inserate în cuprinsul contractului individual de muncă. . .

Întrucât nu suntem în prezenţa calităţii de salariat, nu răspund disciplinar în temeiul dispoziţiilor Codului muncii persoanele care îşi desfăşoară munca în baza unui contract de antrepriză, a unui. . .