Art. 10 [definiţia legală a contractului individual de muncă]

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

#00114

Având în vedere că în Codul muncii nu sunt cuprinse reglementări privitoare la interpretarea contractului individual de muncă, urmează a se aplica dispoziţiile din Codul civil relative la interpretarea

#00115

În absenţa unor dispoziţii speciale în legislaţia muncii, privitoare la interpretarea contractului de muncă, devin aplicabile dispoziţille corespunzătoare din Codul civil.

#00116

Acceptarea ofertei de muncă are drept consecinţă formarea contractului, ceea ce înseamnă că angajatorul nu mai este îndreptăţit să-şi retragă oferta. O eventuală retractare va avea valoarea juridică a

#00117

De regulă, în sectorul privat legea nu impune condiţii de studii pentru încheierea unui contract de muncă. Există însă şi excepţii de la această regulă, cum ar fi încadrarea consilierilor

#00118

Este de esenta contractului de munca ca munca sa fie prestata de angajat pentru si sub autoritatea angajatorului, care are obligatia de a plati salariu, iar orice alta alta

#00119

Raportul juridic de munca izvorat din contractul individual de munca este caracterizat de patru elemente esentiale: (i) prestarea muncii de catre salariat in beneficiul angajatorului; (ii) salariul, platibil lunar; (iii)

#00120

Intrucat contractul individual de munca are caracter consensual, el poate fi dovedit cu inceput de proba scrisa si martori. Astfel, in speta reclamanta a dovedit ca a indeplinit functia de

#00121

Reprezintă act adiţional la contractul individual de muncă, iar nu contract comercial de comision, contractul prin care părţile au stabilit, în baza contractului individual de muncă, atât nivelul salariului, cât