Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
#02819
Directiva (UE) nr. 2024/2831 privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în cadrul muncii pe platforme (intrată în vigoare la 1 decembrie 2024) tratează explicit munca prin intermediari. Astfel, art. 3
#02818
În practică, platformele digitale prin intermediul cărora se prestează muncă, tind să includă în termenii contractuali formule standardizate care califică raportul ca fiind civil sau comercial, excluzând
#02817
Art. 5 alin. (1) din Directiva (UE) nr. 2024/2831 privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în cadrul muncii pe platforme (intrată în vigoare la 1 decembrie 2024) instituie o prezumție legală relativă
#02816
Calificarea juridică a muncii prezintă dificultăți aparte în cazul activităților prestate prin platforme digitale. Astfel, instrumentele clasice de identificare a raportului de muncă trebuie aplicate unor
#00058
Contractul individual de muncă este principala instituţie a dreptului muncii, căreia îi este consacrată aproximativ o treime din totalul reglementării: art. 10-107. 1
#00059
Definiţia legală a contractului individual de muncă are un caracter deficitar, întrucât în dreptul românesc termenii "contract" şi "convenţie" sunt sinonimi, astfel încât ar fi fost mai indicată formularea "contractul de muncă este conventia...", în loc de "contractul de muncă este contractul...", pentru a evita caracterul idem per idem al definiţiei. 1
#00060
Elementele esenţiale ale contractului individual de muncă sunt: prestarea muncii, salariul şi subordonarea salariatului faţă de angajator. 1
#00061
Dreptul Uniunii Europene opereaza cu notiunea de lucrator, a carei sfera de cuprindere este conturata in jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Notiunea de lucrator include pe aceea de salariat (cu exceptia angajatilor care sunt exclusi prin norme exprese de la aplicarea anumitor directive), dar nu se limiteaza la aceasta. Astfel, mai pot fi inglobati in sfera notiunii de lucrator si: persoanele aflate in stagii de pregatire la angajator, functionarii publici, persoanele pe care anumite directive ale U.E. le asimileaza lucratorilor, cum ar fi persoanele aflate in cautarea unui loc de munca si care anterior nu au mai fost angajate, somerii, persoanele care nu mai au capacitatea de a munci din cauza unui accident de munca sau boli profesionale, persoanele care au implinit varsta de pensionare. In schimb, nu au calitatea de lucrator: persoanele care exercita profesii liberale, precum si cei care isi desfasoara activitatea in temeiul unor conventii civile. 1
#00062
Notiunea de lucrator, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 45 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (TFUE) – fostul art. 39 din Tratatul privind Comunitatea Europeana – referitor la libera circulatie a lucratorilor in cadrul Uniunii, priveste relatiile de munca, avand o sfera si un inteles diferite de cele ale notiunii de lucrator care priveste alte domenii de aplicare, cum ar fi domeniul securitatii sociale. Intrucat nici TFUE si nici alte reglementari comunitare nu definesc notiunea de lucrator in domeniul relatiilor de munca, jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene i-a conturat intelesul. Astfel, instanta de la Luxembourg, in hotararea Lawrie Blum, a precizat ca notiunea de lucrator in relatiile de munca se intemeiaza pe imprejurarea esentiala ca o persoana presteaza o anumita perioada o activitate in favoarea altei persoane si sub conducerea acesteia, primind in contraprestatie o remuneratie. De asemenea, Curtea a subliniat necesitatea ca persoana in cauza sa se afle intr-o relatie de munca reglementata de dispozitiile dreptului unui stat membru. Insa, intrucat, in prezent, nu este posibila adoptarea unei definitii unice a lucratorului in toate sistemele juridice ale statelor membre, devine necesara si obligatorie pentru acestea notiunea comunitara a lucratorului, astfel cum este fixata in reglementarile adoptate de institutiile Uniunii, urmand ca numai in cazul in care dispozitia europeana face trimitere la reglementarea statului membru, sa se aplica aceasta din urma. 1
#00063
Contractul individual de munca este un contract intuitu personae pentru ambele parti. Adica, angajatorul incheie contractul in considerarea calitatilor personale ale salariatului, iar acesta din urma incheie contractul avand in vedere conditiile oferite de angajator. Datorita caracterului intuitu personae, salariatul nu isi poate executa obligatiile prin intermediul sau cu ajutorul altei persoane, neoperand nici transmiterea lor pe cale succesorala. De asemenea, eroarea asupra persoanei constituie viciu de consimtamant, atragand deci nulitatea relativa a contractului. 1