Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
#02815
Regula privind competență teritorială din art. 269 alin. (2) C. muncii favorizează reclamantul și atunci când reclamantul este angajatorul. Art. 269 alin. (2) C. muncii se referă la sediul reclamantului
#02813
Art. 269 alin. (2) C. muncii stabilește criterii alternative de selectare a instanței competente: domiciliul, reședința, locul de muncă. În logica textului, domiciliul procesual ales nu poate fi un criteriu
#02812
În dreptul comun, art. 107 alin. (1) C. pr. civ. consacră regula în materie de competență teritorială, respectiv conferă competență teritorială instanței de la domiciliul ori sediul pârâtului, ca expresie a protecției
#02811
Delimitarea conflictelor de muncă trebuie să ia în considerare extinderea noțiunii de raport de muncă dincolo de contractul individual de muncă, operată prin modificarea art. 1 și prin introducerea
#02768
Este nula sentinta primei instante in cazul in care minuta nu este semnata de unul dintre asistentii judiciari. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 55 alin. (2) teza a II-a din Legea
#02769
Nu sunt intemeiate sustinerile angajatorului recurent in sensul ca onorariul de avocat, in suma de 21.392,36 RON, acordat de instanta de fond salariatului contestator, este nejustificat in raport cu activitatea
#02770
Raportul de expertiza, care a stabilit drepturile salariale cuvenite pentru orele suplimentare, nu poate fi criticat direct in recurs, avand in vedere ca el a fost despus in fata primei
#02771
Chiar daca nu este reglementata expres de Codul muncii, revizuirea este admisibila in procesul avand ca obiect anularea deciziei de sanctionare disciplinara, atunci cand au aparut probe, imprejurari sau acte
#02772
Având în vedere că nu există nici o interdicţie în Codul muncii şi nici în altă lege specială privitoare la exercitarea căilor extraordinare de atac, rezultă că devin incidente
#02773
Având în vedere că reclamantul contestator a chemat în judecată persoanele fizice reprezentanţi ai societăţii angajatoare, prima instanţă a soluţionat greşit cauza respingând contestaţia în baza excepţiei lipsei calităţii