(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Termenul muncă forţată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare ori pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber.
(3) Nu constituie muncă forţată munca sau activitatea impusă de autorităţile publice:
a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu;
b) pentru îndeplinirea obligaţiilor civice stabilite prin lege;
c) în baza unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, rămasă definitivă, în condiţiile legii;
d) în caz de forţă majoră, respectiv în caz de război, catastrofe sau pericol de catastrofe precum: incendii, inundaţii, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau insecte şi, în general, în toate circumstanţele care pun în pericol viaţa sau condiţiile normale de existenţă ale ansamblului populaţiei ori ale unei părţi a acesteia.
Art. 4 [interzicerea muncii forţate]
Exprimarea utilizată de legiuitor la art. 4 alin. (2) din Codul muncii este criticabilă, în sensul că se înţelege că serviciul impus sub ameninţare nu viciază consimţământul, de vreme ce teza a doua a textului instituie un alt caz de muncă forţată constând tocmai într-o muncă sau serviciu pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber. Prin urmare, ar trebui înlocuită particula "ori" cu copula "şi" pentru a da un caracter conjunctiv exprimării. 1
În accepţiunea art. 4 alin. (3) lit. d) din Codul muncii, sfera noţiunii de forţă majoră nu include şi cazul fortuit. Textul art. 4 alin. (3) lit. d) din Codul muncii, definind forţa majoră, este un text de aplicare generală, care va fi incident ori de câte ori alte texte din legislaţia muncii fac referire la forţa majoră, fără a-i stabili conţinutul. 1
În raport cu dispoziţiile Convenţiei O.I.M. nr. 29/1930 privind munca forţară sau obligatorie, prevederile art. 4 alin. (3) lit. d) din Codul muncii care definesc forţa majoră, nu includ foametea şi invaţiile de paraziţi vegetali dăunători. Însă, în pofida omisiunii, care nu are nicio motivaţie raţională, şi aceste cazuri vor putea fi considerate forţă majoră, textul convenţiei, ratificate de România, urmând a fi aplicat în baza art. 20 alin. (2) din Constituţie. 1
Pentru caracterizarea unui eveniment ca forţă majoră trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ trei condiţii: să fie extern, să fie imprevizibil şi să fie invincibil. Nu sunt imprevizibile evenimentele ale căror rezultate păgubitoare pot fi cunoscute şi evitate. Aprecierea caracterului invincibil al evenimentului se efectuează in abstracto, luînd drept criteriu de referinţă o persoană capabilă, care depune diligenţa maximă pentru înlăturarea evenimentului. În jurisprudenţă s-a apreciat că nu suntem în prezenţa unui caz de forţă majoră în situaţia unor alunecări de teren care se produc în mod frecvent în zona respectivă, de asemenea, nici în cazul blocajului financiar. În schimb,...