(1) Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.
(3) Nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege.
(4) În situaţia în care o clauză este afectată de nulitate, întrucât stabileşte drepturi sau obligaţii pentru salariaţi, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de muncă aplicabile, aceasta este înlocuită de drept cu dispoziţiile legale sau convenţionale aplicabile, salariatul având dreptul la despăgubiri.
(5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de muncă nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunzător modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu.
(6) Constatarea nulităţii şi stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul părţilor.
(7) Dacă părţile nu se înţeleg, nulitatea se pronunţă de către instanţa judecătorească.
Art. 57 [nulitatea contractului individual de muncă]
Chiar daca, spre deosebire de nulitatea relativa, nulitatea absoluta nu poate fi confirmata, totusi, este posibila validarea contractului de munca nul absolut prin indeplinirea ulterioara a conditiei de validitate incalcate,
În cazul constatării nulităţii prin hotărâre judecătorească, efectele nulităţii se produc de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Avand in vedere ca dispozitiile art. 57 alin. (6) C. muncii nu introduc niciun fel de distinctie legata de cauza nulitatii, deducem ca partile pot recurge la constatarea pe cale
HP: Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin dec. nr. 37 din 7 noiembrie 2016, a stabilit ca "in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 57