Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă.
CAPITOLUL 2 – Executarea contractului individual de muncă
Art. 38 [interdicţia renunţării la drepturile prevăzute de lege]
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
#00495
Având în vedere dispoziţiile art. 38 din Codul muncii, este lovită de nulitate absolută convenţia prin care salariatul renunţă la indemnizaţia pentru creşterea copilului în vârstă de până la
#00496
Dispozitiile art. 38 si 170 C. muncii, avand ca efect interdictia pentru salariati de a renunta in tot sau in parte la drepturile salariale, precum si nulitatea actelor de acceptare
#00497
Dispoziţiile art. 38 din Codul muncii nu contravin art. 45 din Constituţie. Astfel textul constituţional, consacrând posibilitatea oricărei persoane de a iniţia şi întreprinde o activitate cu scop lucrativ, a
#00498
Art. 38 nu încalcă principiul libertăţii contractuale, care, de altfel, nu este un principiu constituţional. Libertatea contractuală cunoaşte limite rezonabile impuse de raţiuni de ocrotire a unor interese publice şi
#00499
Interdictia de a renunta la drepturile conferite de lege include nu numai drepturile consacrate prin acte normative, ci si pe cele stabilite prin negocieri colective sau individuale.
#00500
Art. 38 C. muncii nu consacra teoria drepturilor castigate; cu alte cuvinte, textul nu interzice partilor acordul cu privire la un nivel al drepturilor inferior celui stabilit prin negocierea individuala
#00501
In virtutea art. 38 C. muncii salariatul nu poate renunta nici la drepturile sale dobandite prin negociere colectiva sau individuala.
#00502
Angajatorul din sectorul privat nu este limitat in ceea ce priveste posibilitatea de a renunta la drepturile sale, spre deosebire de angajatorul din sectorul public, finantat din surse bugetare, care
#00503
Interdictia renuntarii sau limitarii, instituita de art. 38 C. muncii, se refera nu numai la drepturile recunoscute de legislatia muncii, ci la orice drept, indiferent de natura actului normativ care
#00504
Nu intra sub incidenta art. 38 C. muncii drepturile pe care salariatul le are in calitate de subiect de drept, iar nu de salariat, cum ar fi dreptul la actualizarea
Art. 39 [principalele drepturi si obligatii ale salariatului]
(1) Salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusa;
b) dreptul la repaus zilnic si saptamanal;
c) dreptul la concediu de odihna anual;
d) dreptul la egalitate de sanse si de tratament;
e) dreptul la demnitate in munca;
f) dreptul la securitate si sanatate in munca;
g) dreptul la acces la formarea profesionala;
h) dreptul la informare si consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca;
j) dreptul la protectie in caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectiva si individuala;
l) dreptul de a participa la actiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;
m1) dreptul de a solicita trecerea pe un post vacant care îi asigură condiţii de muncă mai favorabile dacă şi-a încheiat perioada de probă şi are o vechime de cel puţin 6 luni la acelaşi angajator;
n) alte drepturi prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile.
(2) Salariatului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii:
a) obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului;
b) obligatia de a respecta disciplina muncii;
c) obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca;
d) obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu;
e) obligatia de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate;
f) obligatia de a respecta secretul de serviciu;
g) alte obligatii prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile.
#00517
Obligatia de fidelitate, precum si obligatia de a respecta secretul de serviciu, subzista in sarcina salariatului nu numai in timpul programului de lucru, ci si in afara acestei perioade, inclusiv
#00518
Nimic nu impiedica partile contractului individual de munca de a negocia, prin act aditional, ca parte a obligatiei de fidelitate, concretizarea obligatiei de neconcurenta pe parcursul derularii raporturilor juridice de
#00519
Obligaţia de fidelitate, stipulată de art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, include şi obligaţia de confidenţialitate, dar numai în ceea ce priveşte informaţiile care în mod
#00520
Felul muncii poate fi exprimat prin norme de muncă sau prin fişe ale postului. Aşadar, norma de muncă nu stabileşte doar cantitatea muncii, ci şi felul muncii. Fişa postului
#00521
Norma de muncă sau fişa postului caracterizează felul muncii. Astfel, norma de muncă constă în cantitatea de muncă necesară pentru realizarea lucrărilor de către un salariat avâd calificarea potrivită
#00522
Obligaţia de fidelitate a salariatului, stipulată de art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, include obligaţia de neconcurenţă şi obligaţia de confidenţialitate. Obligaţia de confidenţialitate vizează acele informaţii
#00523
Încetarea obligaţiei de confidenţialitate, ce incumbă salariatului în temeiul art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, poate avea loc în cazul în care informaţia devine publică, indiferent prin
#00524
Obligatia de fidelitate nu ii restrange salariatului dreptul de a se angaja la un concurent sau de a desfasura pe cont propriu o activitate similara cu cea a angajatorului pe
#00525
Obligatia de fidelitate, stabilita de art. 39 alin. (2) lit. d) C. muncii, nu ar trebui sa se refere doar la executarea atributiilor de serviciu. In realitate, conduita salariatului trebuie
#00526
Obligaţia de fidelitate a salariatului, care presupune şi obligaţia de neconcurenţă a acestuia, fiinţează numai pe durata contractului individual de muncă şi acţionează ope legis, direct în temeiul art. 39
Art. 40 [principalele drepturi si obligatii ale angajatorului]
(1) Angajatorul are, in principal, urmatoarele drepturi:
a) sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii;
b) sa stabileasca atributiile corespunzatoare fiecarui salariat, in conditiile legii;
c) sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor;
d) sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern;
f) sa stabileasca obiectivele de performanta individuala, precum si criteriile de evaluare a realizarii acestora.
(2) Angajatorului in revin, in principal, urmatoarele obligatii:
a) sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca;
b) sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca;
c) sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca;
d) sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii, cu exceptia informatiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natura sa prejudicieze activitatea unitatii. Periodicitatea comunicarilor se stabileste prin negociere in contractul colectiv de munca aplicabil;
e) sa se consulte cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora;
f) sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii;
g) sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute de lege;
h) sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului;
i) sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor;
j) să răspundă motivat, în scris, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării salariatului, prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. m1).
#00541
Interpretarea art. 40 alin. (2) lit. d) din Codul muncii trebuie să se facă prin prisma art. 21 din Carta socială europeană revizuită, având în vedere că textul menţionat
#00542
Textul art. 40 alin. (2) lit. e) din Codul muncii are în vedere drepturile şi interesele salariaţilor indiferent de forma în care ei sunt reprezentaţi.
#00543
Obligaţia de consultare stipulată de art. 40 alin. (2) lit. e) din Codul muncii reprezintă o obligaţie de rezultat, consultarea fiind obligatorie, cu excepţia cazului în care sindicatul sau
#00544
Dispoziţiile art. 40 alin. (2) lit. d) din Codul muncii nu contravin principiului concurenţei loiale, prevăzut de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Astfel, dispoziţiile din Codul
#00545
Angajatorul nu este tinut sa stabileasca in beneficiul salariatului avantaje pecuniare, in corelare cu fixarea obiectivelor de performanta individuala.
#00546
Intrucat criteriile de evaluare a realizarii obiectivelor de performanta sunt mentionate in art. 17 C. muncii intre elementele care fac obiectul comunicarii si, implicit, a acceptarii lor de catre salariat,
#00547
Obiectivele de performanta individuala si criteriile de evaluare a acestora trebuie incluse in contractul individual de munca, mai precis in fisa postului, anexa la acesta.
#00548
Dispoziţiile art. 40 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, care conferă angajatorului dreptul de a se abţine de la comunicarea informaţiilor sensibile sau secrete, care prin divulgare sunt de
#00549
Obiectivele de performanta individuala se stabilesc unilateral de catre angajator ulterior incheierii contractului individual de munca si se refera la dimensiunea calitativa, iar nu cantitativa, a muncii, neconfundandu-se cu norma
#00550
În baza dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. b)-c) din Codul muncii, angajatorul poate proceda oricând, pe parcursul executării contractului individual de muncă, dar cu respectarea principiului bunei-credinţe în raporturile