Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă.
CAPITOLUL 2 – Executarea contractului individual de muncă
Art. 38 [interdicţia renunţării la drepturile prevăzute de lege]
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
#00281
Este contrară legii inserarea într-un contract individual de muncă a unui pact comisoriu de gradul IV, care ar conduce la încetarea de drept a contractului, în cazul nerealizării obiectivului fixat
#00286
Clauza prin care salariatul se obliga sa nu demisioneze o anumita perioada de timp, in schimbul platii de catre angajator a unei indemnizatii este lovita de nulitate, fiind contrara principiului
#00288
Daca o clauza de exclusivitate totala, prin care s-ar interzice salariatului desfasurarea oricarei activitati in afara angajatorului, ar fi nula, lezand principiul libertatii muncii, iar o clauza de neconcurenta pe
#00292
Prin intermediul clauzei de stabilitate salariatul nu isi poate asuma obligatia de nu demisiona o anumita perioada de timp, chiar daca s-ar fixa si o suma de bani drept contrapondere
#00302
Având în vedere dispoziţiile art. 38 din Codul muncii, nu este admisibilă clauza prin care părţile contractului individual de muncă ar stabili eficacitatea clauzei de neconcurenţă şi pe parcursul
#00351
Stipularea unei clauze penale in sarcina salariatului pentru ipoteza incalcarii clauzei de neconcurenta contravine dispozitiilor art. 8 Codul muncii, care instituie principiul legalitatii si al bunei-credinte in raporturile de munca,
#00481
Art. 38 din Codul muncii instituie o limitare a libertăţii contractuale, în scopul protecţiei salariatului. În temeiul art. 38 este lovită de nulitate absolută orice clauză dintr-o convenţie sau
#00482
Din considerente de protecţie a intereselor salariaţilor, dispoziţiile art. 38 din Codul muncii limitează libertatea contractuală a părţilor viitorului contract de muncă.
#00483
In temeiul art. 38 din Codul muncii, ii este interzis salariatului sa renunte nu numai la drepturile consacrate prin lege, ci si la cele negociate prin contract colectiv sau individual
#00484
Este discutabilă adaptarea art. 38 la cerinţele economiei de piaţă. Astfel, ar fi fost mai adecvată reglementarea art. 38 prin referire exclusiv la drepturile stabilite, iar nu recunoscute de
Art. 39 [principalele drepturi si obligatii ale salariatului]
(1) Salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusa;
b) dreptul la repaus zilnic si saptamanal;
c) dreptul la concediu de odihna anual;
d) dreptul la egalitate de sanse si de tratament;
e) dreptul la demnitate in munca;
f) dreptul la securitate si sanatate in munca;
g) dreptul la acces la formarea profesionala;
h) dreptul la informare si consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca;
j) dreptul la protectie in caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectiva si individuala;
l) dreptul de a participa la actiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;
m1) dreptul de a solicita trecerea pe un post vacant care îi asigură condiţii de muncă mai favorabile dacă şi-a încheiat perioada de probă şi are o vechime de cel puţin 6 luni la acelaşi angajator;
n) alte drepturi prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile.
(2) Salariatului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii:
a) obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului;
b) obligatia de a respecta disciplina muncii;
c) obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca;
d) obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu;
e) obligatia de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate;
f) obligatia de a respecta secretul de serviciu;
g) alte obligatii prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile.
#00222
Motivul pentru care art. 17 din Codul muncii se refera la posibilitatea incheierii unui contract de confidentialitate numai cu privire la informatiile furnizate de angajator anterior incheierii contractului individual de
#00270
Clauza de exclusivitate reprezinta clauza in temeiul careia se interzice salariatului exercitarea oricarei activitati in perioada derularii contractului individual de munca. In raport cu dispozitiile art. 41 alin. (1) din
#00288
Daca o clauza de exclusivitate totala, prin care s-ar interzice salariatului desfasurarea oricarei activitati in afara angajatorului, ar fi nula, lezand principiul libertatii muncii, iar o clauza de neconcurenta pe
#00298
Avand in vedere ca pe parcursul derularii contractului individual de munca, salariatului ii revine sarcina de a nu face concurenta angajatorului, in temeiul obligatiei de fidelitate, stipulata de art. 39
#00302
Având în vedere dispoziţiile art. 38 din Codul muncii, nu este admisibilă clauza prin care părţile contractului individual de muncă ar stabili eficacitatea clauzei de neconcurenţă şi pe parcursul
#00368
Având în vedere că salariatului îi incumbă ope legis obligaţia de confidenţialitate în virtutea art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, o eventuală clauză de confidenţialitate, consimţită de
#00371
Dincolo de reglementarea expresă în cadrul contractului individual de muncă, care are menirea de a o accentua, extinde sau prelungi, obligaţia de confidenţialitate reprezintă un element al obligaţiei generale
#00372
Avand in vedere ca in baza obligatiei de fidelitate reglementate de art. 39 alin. (2) lit. f) din Codul muncii salariatului ii este interzisa divulgarea informatiilor stipulate de regulamentul intern
#00389
Obligaţia de confidenţialitate reglementată de art. 26 din Codul muncii nu se confundă că obligaţia salariatului de a respecta secretul de serviciu, reglementată de art. 39 alin. (2) lit. f
#00390
Sfera informatiilor care fac obiectul clauzei de confidentialitate este mai larga decat sfera informatiilor care fac obiectul secretului de serviciu, secret la care este obligat salariatul in temeiul art. 39
Art. 40 [principalele drepturi si obligatii ale angajatorului]
(1) Angajatorul are, in principal, urmatoarele drepturi:
a) sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii;
b) sa stabileasca atributiile corespunzatoare fiecarui salariat, in conditiile legii;
c) sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor;
d) sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern;
f) sa stabileasca obiectivele de performanta individuala, precum si criteriile de evaluare a realizarii acestora.
(2) Angajatorului in revin, in principal, urmatoarele obligatii:
a) sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca;
b) sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca;
c) sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca;
d) sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii, cu exceptia informatiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natura sa prejudicieze activitatea unitatii. Periodicitatea comunicarilor se stabileste prin negociere in contractul colectiv de munca aplicabil;
e) sa se consulte cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor in privinta deciziilor susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora;
f) sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii;
g) sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute de lege;
h) sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului;
i) sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor;
j) să răspundă motivat, în scris, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării salariatului, prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. m1).
#02850
Art. 5 lit. b și c din Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului
#02849
Supravegherea video a salariaților nu reprezintă un simplu reflex al prerogativei de control
#02830
În procedura concedierii colective, evaluarea realizării obiectivelor de performanță are o funcție juridică distinctă față de evaluarea curentă. Art. 69 alin. (3) din Codul muncii presupune o evaluare anterioară departajării salariaților, iar nu o evaluare produsă ulterior, pentru a consolida probatoriu o decizie deja luată. În practică, tocmai calendarul intern de evaluare poate genera vulnerabilități, deoarece multe sisteme organizaționale finalizează evaluarea anuală după închiderea exercițiului, iar concedierea colectivă poate fi declanșată înainte de acest moment. În această situație, angajatorul trebuie fie să utilizeze o evaluare existentă și aplicabilă tuturor salariaților comparabili, fie să organizeze o evaluare orientată explicit către departajarea...
#02824
O problemă practică legată de aplicabilitatea art. 69 alin. (1) Codul muncii poate apărea în cazul în care, la momentul inițierii concedierii colective, nu există reprezentanți desemnați ai salariaților sau mandatul acestora a expirat. Având în vedere că textul menționat formulează obligația explicită de a iniția consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, iar alin. (2) al aceluiași articol impune furnizarea informațiilor relevante pentru formularea de propuneri în timp util, rezultă că lipsa partenerului de consultare nu este un simplu inconvenient, ci o situație care poate afecta însăși legalitatea concedierii colective. Pe de altă parte, desemnarea reprezentanților nu...
#02819
Directiva (UE) nr. 2024/2831 privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în cadrul muncii pe platforme (intrată în vigoare la 1 decembrie 2024) tratează explicit munca prin intermediari. Astfel, art. 3
#02818
În practică, platformele digitale prin intermediul cărora se prestează muncă, tind să includă în termenii contractuali formule standardizate care califică raportul ca fiind civil sau comercial, excluzând
#02817
Art. 5 alin. (1) din Directiva (UE) nr. 2024/2831 privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în cadrul muncii pe platforme (intrată în vigoare la 1 decembrie 2024) instituie o prezumție legală relativă
#02816
Calificarea juridică a muncii prezintă dificultăți aparte în cazul activităților prestate prin platforme digitale. Astfel, instrumentele clasice de identificare a raportului de muncă trebuie aplicate unor
#00289
Delegatarul – adica cel care a primit atributii suplimentare in temeiul clauzei de delegare – nu poate sa delege, la randul lui, altei persoane, atributiile primite, cu exceptia situatiei in
#00290
Desi delegarea de atributii, in temeiul clauzei de delegare de atributii, se realizeaza prin acordul partilor – angajator si salariat –, totusi, incetarea delegarii poate avea loc nu numai prin