SECȚIUNEA 6 – Dreptul la preaviz

Art. 75 [preavizul de concediere]

(1) Persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. d), care se afla in perioada de proba.
(3) In situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator, cu exceptia cazului prevazut la art. 51 alin. (2).

#01173

Modificarea art. 31 C. muncii, prin introducerea perioadei de proba sub forma unei clauze de dezicere, a condus la abrogarea implicita a dispozitiilor art. 75 alin. (2) din acelasi cod.

#01174

Nu are loc o modificare a contractului de munca pe durata nedeterminata intr-unul pe durata determinata in situatia acordarii preavizului.

#01175

Concedierea salariatului aflat în perioada de preaviz pentru motive neimputabile acestuia constituie un abuz de drept. În schimb, este posibilă sancţionarea disciplinară a acestuia, inclusiv concedierea disciplinară.

#01176

Dispozitiile art. 75 alin. (2) C. muncii, care excepteaza de la obligatia de acordare a termenului de preaviz pe salariatii concediati in temeiul art. 61 lit. d) C. muncii, aflati

#01177

Daca in contractul colectiv de munca la nivel de ramura de stabileste durata in zile a termenului de preaviz, fara nicio alta precizare, atunci se va intelege ca este vorba

#01178

Nerespectarea de catre angajator a termenului de preaviz nu atrage nulitatea deciziei de concediere, daca salariul a beneficiat de dreptul la preaviz. Cu alte cuvinte, pentru partea din termenul de

#01179

CJUE.Mentinerea drepturilor lucratorilor in cazul transferului de intreprinderi. Vechimea in munca. Directiva 2001/23/CE privind apropierea legislatiei statelor membre referitoare la mentinerea drepturilor lucratorilor in cazul transferului de intreprinderi, unitati

#01180

RIL: Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat dispozițiile art. 75 alin. (1) și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 2.553 alin.

Art. 76 [continutul deciziei de concediere]

Decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:
a) motivele care determina concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.

#01117

În toate cazurile decizia de concediere este individuală, ceea ce înseamnă că nu este posibilă concedierea mai multor salariaţi printr-o singură decizie.

#01118

Concedierea salariatilor se realizeaza prin decizie individuala, iar nu colectiva.

#01119

Deciziile de concediere in procedura concedierii colective sunt individuale si trebuie sa aiba cuprinsul mentionat de art. 76 C. muncii.

#01120

In virtutea principiului simetriei juridice, concedierea salariatului, in cadrul unei concedieri colective, trebuie realizata prin intermediul unei decizii cu caracter individual. Cu alte cuvinte, unui raport juridic nascut in baza

#01181

Desi nu se prevede expres, si decizia de concediere la care face referire art. 76 C. muncii trebuie sa imbrace forma scrisa ad validitatem. Aceasta concluzie rezulta pe de o

#01182

Forma scrisă a deciziei de concediere este o condiţie de validitate a cărei nerespectare atrage nulitatea absolută.

#01183

Utilizand sintagma "motivele care determina concedierea", legiuitorul s-a referit, in art. 76 alin. (1) din Codul muncii, atat la motivele de fapt, cat si la motivele de drept. Aceasta asertiune

#01184

Motivele care determina concedierea trebuie mentionate expres in cuprinsul deciziei de concediere, nefiind posibila completarea deciziei, sub acest aspect, cu acte exterioare cum ar fi: note, adrese, constatari etc. Desi

#01185

Daca lipsa motivelor care determina concedierea se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a deciziei de concediere, in conformitate cu dispozitiile art. 62 alin. (3) C. muncii, lipsa celorlalte elemente prevazute la

#01186

Este admisibilă, în sensul că nu atrage nulitatea deciziei de concediere, indicarea în cuprinsul acesteia a mai multor motive de concediere, printre care se află şi motivul determinant.