(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele.
CAPITOLUL 3 – Răspunderea patrimonială
Art. 254 [raspunderea salariatului]
(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
#02428
În temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, evaluarea acestuia se realizează prin raportare la preţul din momentul pronunţării de către instanţă a hotărârii de obligare la repararea prejudiciului.
#02429
Având în vedere că sunt aplicabile regulile răspunderii civile contractuale, creditorul este îndreptăţit să obţină şi dobânzi, pe lângă creanţa propriu-zisă. De asemenea, pentru aceleaşi motive, poate fi cerută
#02430
Distinct de creanţa privitoare la repararea prejudiciului, angajatorul este îndreptăţit să pretindă şi dobânzi. De asemenea, angajatorul poate pretinde şi actualizarea creanţei în funcţie de indicele de inflaţie.
#02431
Salariatul susceptibil să răspundă patrimonial se află de drept în întârziere, ceea ce înseamnă că datorează dobânzi şi actualizarea creanţei de drept, fără a mai fi necesară înştiinţarea sa
#02432
În principiu, repararea pagubei se face prin echivalent bănesc. Dacă însă paguba nu a fost integral reparată după trei ani de reţineri din salariu, atunci repararea se face în
#02433
Se admite că este posibilă compensarea minusurilor cu plusurile din gestiune, numai în cazul în care lipsurile au fost generate de o confuzie între sorturile aceluiaşi produs, fără a
#02434
În cazul accidentelor de muncă, prejudiciile produse de salariat pot consta în special în distrugerea sau degradarea unor bunuri aparţinând angajatorului, cum ar fi maşini, utilaje etc. De asemenea,
#02435
Nu este admisibila includerea in contractul individual de munca a unei clauze referitoare la raspunderea salariatului si pentru daune morale, fata de dispozitiile art. 38 C. muncii, care interzic salariatului
#02436
Intrucat textul art. 254 C. muncii se refera explicit la daunele materiale, rezulta ca angajatorul nu poate pretinde daune morale. De asemenea, avand in vedere si dispozitiile art. 38 C.
#02437
Din dispozitiile art. 254 C. muncii pare a rezulta ca optiunea legiuitorului roman a fost de a exclude raspunderea salariatului pentru daune morale. Pe de alta parte, dispozitiile Legii nr.
Art. 255 [divizibilitatea raspunderii salariatilor]
(1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.
Art. 256 [restituirea sumelor nedatorate şi bunurilor necuvenite]
(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.
Art. 257 [reţinerile din salariu]
(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.
Art. 258 [reţinerile după încetarea contractului de muncă]
(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.
Art. 259 [executarea silită de drept comun]
În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.