TITLUL XII – Jurisdicţia muncii

Art. 266 [obiectul jurisdicţiei muncii]

Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

#02811

Delimitarea conflictelor de muncă trebuie să ia în considerare extinderea noțiunii de raport de muncă dincolo de contractul individual de muncă, operată prin modificarea art. 1 și prin introducerea art. 266 indice 1 C muncii (prin Legea nr. 283/2024 privind modificarea și completarea unor acte normative, pentru stabilirea salariilor minime adecvate). Așadar, pe de o parte, și în mod tradițional, jurisdicția muncii vizează conflictele privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă, precum și cererile privitoare la raporturile juridice dintre partenerii sociali, în măsura în care acestea sunt stabilite potrivit Codului muncii. Pe de altă parte, ca element de noutate, jurisdicția muncii vizează și raporturile juridice de muncă neîntemeiate pe contract individual de muncă, reglementate prin legi speciale. În același sens, art. 267 Codul muncii include între părțile posibile ale conflictului și părțile unui asemenea raport juridic de muncă, ceea ce deplasează criteriul de calificare de la forma contractuală către substanța relației de muncă. Consecința este că instanța și părțile trebuie să verifice dacă există o prestație realizată pentru și sub autoritatea celeilalte părți, în schimbul unei remunerații, într-o structură de subordonare juridică. Pentru dezvoltări, a se vedea Raluca Dimitriu, Competenţa teritorială în litigiile de muncă. Unele ezitări, în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 6/2025. [Marinela Cioroabă]

#02644

Sunt litigii de drept fiscal, iar nu conflicte de munca, litigiile rezultand din retinerea de catre angajator a impozitului pe salariu. Asadar, nu trebuie confundata plata salariului cu retinerea impozitului

#02645

Constituie litigiu de muncă cererea salariaţilor formulată împotriva angajatorului, cu privire la plata unor sume de bani reţinute nelegal de angajator din salarii, cu titlu de impozit pe salarii. Astfel,

#02646

Având în vedere că Banca Naţională a României nu este inclusă în anexa la Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, iar salariaţii acesteia nu sunt funcţionari publici, rezultă

#02647

Soluţionarea cererii având ca obiect sume de bani derivând dintr-un contract managerial nu este de competenţa tribunalului, întrucât nu priveşte drepturi salariale neacordate, ci fiind un litigiu comercial, este

#02648

Sunt conflicte de munca litigiile dintre salariatul autor sau inventator, pe de o parte, si unitatea angajatoare, pe de alta parte, privitoare la drepturile de proprietate intelectuala, in ipoteza in

#02649

Sunt lovite de nulitate dispozitiile cuprinse in ”Procedura de avizare la plata a concediilor medicale”, prin care se stabilesc alte conditii decat cele prevazute de lege, in ceea ce priveste

#02650

Conflictele dintre ucenic si angajator au natura juridica a unor conflicte de munca, astfel cum sunt definite de dispozitiile art. 266 C. muncii.

#02651

RIL: Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3, în dosarul nr. 1/2014, a stabilit că: ”În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa

#02652

Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat un regulator de competență în cazul acțiunii introduse de reclamanți, judecători, pentru recalcularea indemnizațiilor de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G.

Art. 267 [părţile conflictelor de muncă]

Pot fi părţi în conflictele de muncă:
a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii – persoane fizice şi/sau persoane juridice-, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.

#02814

Art. 267 C. muncii enumeră sindicatele între părțile posibile în conflictele de muncă. În același timp, regula de competență teritorială este formulată în funcție de reclamant, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, care atașează competența tribunalului de domiciliul, reședința, locul de muncă sau sediul reclamantului. Dacă sindicatul figurează ca reclamant, criteriul sediului sindicatului devine reper pentru stabilirea instanței competente, în sensul art. 269 alin. (2) C. muncii, nefiind însă exclusă nici posibilitatea de a se introduce acțiunea la instanţa unde salariatul îşi are domiciliul sau locul de muncă. Însă, dacă acțiunea este introdusă formal de salariat, iar sindicatul are rol de reprezentare procesuală, competența se fixează în funcție de domiciliul, reședința ori locul de muncă al salariatului, nu în funcție de sediul reprezentantului. Pentru dezvoltări, a se vedea Raluca Dimitriu, Competenţa teritorială în litigiile de muncă. Unele ezitări, în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 6/2025. [Marinela Cioroabă]

#02811

#02654

Salariatul minor, parte într-un conflict de muncă, poate fi asistat de ocrotitorul legal în cazul în care angajarea sa în muncă este condiţionată de încuviinţarea părinţilor sau a tutorelului.

#02655

În cazul salariaţilor minori nu este obligatorie asistenţa din partea ocrotitorilor legali, însă este posibilă, salariatul având dreptul de a-şi susţine şi singur interesul în conflictele individuale de muncă.

#02656

Pot fi parte într-un conflict de muncă şi salariaţii minori, care au dreptul să-şi susţină singuri interesele, dar totodată au şi dreptul de a fi asistaţi de ocrotitorii lor

#02657

Pot fi părţi într-un conflict de muncă numai unităţile cu personalitate juridică, fie din sectorul de stat, fie din sectorul privat.

#02658

Dacă angajatorul este o unitate fără personalitate juridică, calitatea de parte în judecată aparţine organelor ierarhic superioare, cu excepţia situaţiei în care unitatea are împuternicire pentru încheierea contractelor colective

#02659

Justificarea calităţii de reprezentant al angajatorului persoană juridică în faţa instanţei de judecată se face prin prezentarea împuternicirii exprese de reprezentare în justiţie sau prin actul de numire.

#02660

Poate avea calitatea de parte într-un conflict de muncă şi persoana care nu mai are calitatea de salariat, dacă litigiul priveşte drepturi şi obligaţii rezultate din activitatea desfăşurată în

#02661

Poate avea calitatea de parte într-un conflict de muncă şi moştenitorul salariatului, în cazul în care litigiul se referă la pagube produse de salariat sau la obligaţia de restituire

Art. 268 [termenele de prescripţie extinctivă]

(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;
d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.

#02680

Din coroborarea art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii cu art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, rezulta ca termenul de 3 ani

#02681

In cazul in care actiunea in daune a salariatului impotriva angajatorului este conditionata de anularea prealabila a unui act de modificare sau de desfacere a contractului individual de munca, desigur

#02682

Stabilirea de către angajator a pagubei pe care i-a produs-o salariatul trebuie să se facă în termen de trei ani de la producerea ei. În caz contrar, angajatorul se

#02683

Avand in vedere incidenta regulilor privitoare la raspunderea contractuala, prescriptia dreptului angajatorului la repararea pagubei princinuite de salariat incepe sa curga de la data producerii prejudiciului. Aceasta este data nasterii

#02684

Intrucat textul nu face nici un fel de distinctie, conchidem ca regula fixata de art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii se aplica in toate cazurile de nulitate, indiferent

#02685

Avand in vedere dispozitiile art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii, rezulta ca, spre deosebire de dreptul comun, in dreptul muncii atat nulitatea relativa cat si nulitatea absoluta pot

#02686

În cazul obligaţiei de restituire a salariatului prescripţia dreptului angajatorului începe să curgă de la data predării sumei sau bunurilor, respectiv prestării serviciului.

#02687

Termenele stipulate de art. 268 C. muncii sunt termene de prescriptie extinctiva, fiind susceptibile de intrerupere, suspendare si repunere in termen, in conditiile Decretului nr. 167/1958 (Decretul nr. 167/1958 privitor

#02688

Intrucat termenele de 30 de zile, de 6 luni si de 3 ani sunt termene de prescriptie, devin incidente dispozitiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva relative la suspendare

#02689

Din punctul de vedere al naturii juridice, termenele de 30 de zile, de 6 luni si de 3 ani sunt termene de prescriptie, fiind susceptibile de suspendare si intrerupere, in

Art. 269 [instanta competenta]

(1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal.
(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.
(3) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi

#02815

Regula privind competență teritorială din art. 269 alin. (2) C. muncii favorizează reclamantul și atunci când reclamantul este angajatorul. Art. 269 alin. (2) C. muncii se referă la sediul reclamantului, însă nu precizează dacă acesta este exclusiv sediul principal ori include și sedii secundare, sucursale sau alte dezmembrăminte organizatorice. În lipsa unei precizări, interpretarea trebuie realizată prin corelare cu regulile procesuale generale privind capacitatea de a sta în judecată. Art. 56 alin. (2) C. pr. civ. permite unei entități fără personalitate juridică să fie parte în judecată dacă este constituită potrivit legii. Includerea sediului secundar ca reper de competență este justificabilă numai dacă există o legătură reală între sediul invocat și raportul de muncă dedus judecății, de exemplu, activitatea efectivă a salariatului s-a desfășurat în cadrul structurii respective sau actele relevante pentru litigiu sunt localizate acolo. Pentru dezvoltări, a se vedea Raluca Dimitriu, Competenţa teritorială în litigiile de muncă. Unele ezitări, în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 6/2025. [Marinela Cioroabă]

#02814

#02813

Art. 269 alin. (2) C. muncii stabilește criterii alternative de selectare a instanței competente: domiciliul, reședința, locul de muncă. În logica textului, domiciliul procesual ales nu poate fi un criteriu apt să atragă competența, deoarece ar permite deplasarea competenței prin simpla alegere a unui reprezentant sau a unui mandatar într-o anumită circumscripție. În ceea ce privește criteriul locului de muncă, trebuie avută în vedere legătura factuală reală cu circumscripția instanței. Mai ales în configurațiile de muncă flexibile, devine relevantă necesitatea probării caracterului efectiv al locului de muncă invocat. În sfârșit, trebuie menționat și art. 107 alin. (2) C. pr. civ., aplicabil în completare, care stabilește că instanța rămâne competentă chiar dacă ulterior sesizării pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul. Prin analogie, schimbările ulterioare în siutația reclamantului nu trebuie să destabilizeze forul legal investit. Pentru dezvoltări, a se vedea Raluca Dimitriu, Competenţa teritorială în litigiile de muncă. Unele ezitări, în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 6/2025. [Marinela Cioroabă]

#02812

În dreptul comun, art. 107 alin. (1) C. pr. civ. consacră regula în materie de competență teritorială, respectiv conferă competență teritorială instanței de la domiciliul ori sediul pârâtului, ca expresie a protecției pârâtului chemat în judecată fără inițiativa sa. În schimb, în dreptul muncii, art. 269 alin. (2) C. muncii conferă o protecție procesuală suplimentară reclamantului, fixând competența la tribunalul în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul. Regula specială urmărește reducerea costurilor și a dificultăților de deplasare pentru partea care inițiază acțiunea, plecând de la prezumția că reclamantul este, de cele mai multe ori, lucrătorul, partea cea mai vulnerabilă într-un raport juridic de muncă. Determinarea domiciliului și a reședinței, ca repere pentru for, reclamă utilizarea definițiilor din dreptul civil. Art. 87 C. civ. definește domiciliul ca locuința principală declarată, iar art. 88 C. civ. definește reședința ca locuința secundară. Pentru dezvoltări, a se vedea Raluca Dimitriu, Competenţa teritorială în litigiile de muncă. Unele ezitări, în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 6/2025. [Marinela Cioroabă]

#02811

#02725

RIL: Ca urmare a recunoasterii calitatii procesuale active a organizatiilor sindicale, urmeaza ca, în actiunile formulate de sindicate in numele membrilor lor, in aplicarea dispozitiilor art. 269 C. muncii, sa

#02726

In ceea ce priveste competenta materiala, avand in vedere dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. pr. civ. rezulta ca instanta cu plenitudine de competenta in materia conflictelor de

#02727

Avand in vedere dispozitiile art. 19 C. pr. civ., in materia conflictelor de munca privitoare exclusiv la bunuri, de ex. plata drepturilor salariale neachitate, despagubiri pentru prejudiciile suferite in executarea

#02728

Prin instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are sediul se înţelege instanţa în raza căreia se află sediul social, iar nu vreunul dintre sediile secundare.

#02729

Speța are ca obiect o cerere formulată de un cetățean sârb cu domiciliul și reședința în Serbia împotriva unui fost angajator român privind plata unor drepturi salariale restante. În cadrul

Art. 270 [scutirea de timbraj]

Cauzele prevazute la art. 266 sunt scutite de taxa judiciara de timbru si de timbrul judiciar.

#02741

Din coroborarea dispozitiilor art. 10 si art. 15 din Legea nr. 146/1997 cu dispozitiile art. 270 C. muncii, rezulta ca beneficiaza de scutire si persoanele care pot formula cerere de

Art. 271 [celeritatea]

(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.
(2¹) Termenul de apel este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
(2²) Hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.
(3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.