(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.
Art. 252 [decizia de sanctionare: termen, continut, comunicare]
Este nulă decizia de concediere disciplinară a salariatului, dacă nu se poate stabili data
Gestionarea hărțuirii exercitate de un salariat asupra angajatorului prin plângeri repetate, abuzive, ridică dificultăți practice, deoarece angajatorul este simultan obligat să ofere un mecanism de analiză a plângerii și să aplice, atunci când este cazul, sancțiuni disciplinare, fără ca sancționarea să reprezinte o măsură de represalii. Metodologia aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 970/2023 impune instituirea unei comisii sau a unei persoane responsabile, organizarea unui registru de semnalare, întocmirea unui raport de caz într-un termen scurt și finalizarea soluționării într-un termen maximal, asigurând confidențialitate și dreptul victimei de a opta pentru o soluționare externă. În același sens, Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind...
Dispozitiile art. 62 alin. (3) C. muncii nu sunt aplicabile in cazul concedierii disciplinare.
Chiar dacă decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă în baza art. 99 lit. h) din Ordonanţa Guvernului nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal (acest act normativ
Nu este tardiv emisa decizia de sanctionare disciplinara din data de 6 octombrie, pentru o fapta comisa in data de 7 mai, avand in vedere ca data la care angajatorul
Este admisibilă înlocuirea de către instanţa de judecată a sancţiunii disciplinare aplicate de angajator salariatului, constând în desfacerea contractului de muncă, cu sancţiunea reducerii salariului de bază pe o perioadă
În virtutea principiului qui potest plus potest minus, instanţa poate înlocui sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă cu una mai uşoară.
Instanţa nu a depăşit atribuţiunile puterii judecătoreşti şi nu s-a substituit în drepturile angajatorului, înlocuind sancţiunea disciplinară aplicată de angajator cu una mai uşoară, ci dimpotrivă a dat expresie competenţelor
Având în vedere că abaterea săvârşită de salariat nu este suficient de gravă pentru a justifica desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, se impune modificarea deciziei de sancţionare, în
Este justificata tendinta manifestata de jurisprudenta de a permite instantei, in temeiul atributiilor jurisdictionale ale acesteia, de a aplica o alta sanctiune disciplinara, mai usoara, in cazul anularii deciziei de