(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.
Art. 252 [decizia de sanctionare: termen, continut, comunicare]
În cazul faptelor continue, termenele de 30 de zile şi, respectiv, de 6 luni încep să curgă de la data la care autorul a săvârşit ultimul act de executare
In ipoteza unor abateri continue, termenele stipulate de art. 252 C. muncii se socotesc de la ultimul act de savarsire, pentru toate actele ce fac obiectul abaterii.
Ambele termene, de 30 de zile si de 6 luni, stipulate de art. 252 alin. (1) C. muncii se calculeaza potrivit regulilor stabilite de Codul de procedura civila. Astfel, potrivit
Dispoziţiile legale în ceea ce priveşte motivarea în fapt sunt satisfăcute dacă, în cazul în care decizia trimite la acte externe deciziei, cum ar fi rapoarte, acte de constatare
Descrierea in cuprinsul deciziei de sanctionare a faptei care constituie abatere disciplinara nu acopera nulitatea deciziei datorate lipsei mentionarii cerintei stipulate de art. 252 alin. (2) lit. b) C. muncii.
Spre deosebire de situatia neindicarii temeiului de drept in continutul deciziei de concediere, sanctionata cu nulitatea absoluta a acesteia, indicarea gresita a acestui temei nu atrage nulitatea, instanta avand posibilitatea
În ceea ce priveşte menţionarea temeiului de drept, nu este necesară reproducerea textelor legale sau din regulamente ori din contractul colectiv de muncă, pe care se întemeiază decizia de concediere,
Lipsa menţiunii privind termenul şi organul la care se poate exercita calea de atac are drept consecinţă repunerea salariatului în termenul de atacare a deciziei de sancţionare disciplinară.
Neindicarea termenului in care poate fi contestata decizia, precum si a instantei competente, atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere. Nu poate fi sustinuta opinia potrivit careia, lipsa celor doua
Nu atrage nulitatea deciziei de concediere lipsa datei emiterii acesteia. În acest caz, data va putea fi probată prin orice mijloc de probă.