(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.
Art. 252 [decizia de sanctionare: termen, continut, comunicare]
Avand in vedere dispozitiile art. 252 alin. (2) lit. c) si f) C. muncii, este nula absolut decizia de sanctionare disciplinara care nu precizeaza expres motivele pentru care au fost
Este lovită de nulitate absolută decizia de sancţionare disciplinară care nu enumeră motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul în care poate
Decizia de sancţionare disciplinară trebuie să cuprindă indicarea textelor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă care menţionează obligaţiile încălcate de salariat, permiţându-i acestuia să-şi formuleze
Decizia de concediere disciplinară se emite în scris ad validitatem. De asemenea, motivarea în fapt şi în drept reprezintă condiţii ad validitatem. În speţă decizia de concediere este lovită
În ipoteza în care nu ar exista un termen de prescripţie a aplicării sancţiunii disciplinare, aplicarea sancţiunii ar echivala cu imprescriptibilitatea răspunderii, ceea ce reprezintă o consecinţă inacceptabilă şi absurdă,
Este lovită de nulitate absolută decizia de sancţionare disciplinară care nu cuprinde descrierea faptei sau care cuprinde o descriere generală ce nu permite verificarea. Aşa cum s-a arătat în practica
Decizia de concediere disciplinară îndeplineşte condiţia privitoare la descrierea faptei, întrucât menţionează că fapta comisă de contestator constă în atitudine jignitoare repetată, care a prejudiciat activitatea în unitate. De asemenea,
Fixarea limitativă a cazurilor în care şi a motivelor pentru care încetarea raporturilor juridice de muncă poate avea loc în temeiul voinţei unilaterale a angajatorului reprezintă cea mai importantă garanţie
Este valabila decizia de sanctionare disciplinara care, in aplicarea art. 252 alin. (2) lit. f) C. muncii, cuprinde mentiunea ca impotriva deciziei se poate face plangere la tribunalul in raza
Simpla precizare ca au fost incalcate dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 34/2006 nu satisface conditia prevazuta la art. 252 alin. (2) lit. b) C. muncii, privitoare la indicarea in cuprinsul deciziei