(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.
Art. 252 [decizia de sanctionare: termen, continut, comunicare]
În ipoteza în care nu ar exista un termen de prescripţie a aplicării sancţiunii disciplinare, aplicarea sancţiunii ar echivala cu imprescriptibilitatea răspunderii, ceea ce reprezintă o consecinţă inacceptabilă şi absurdă,
Este lovită de nulitate absolută decizia de sancţionare disciplinară care nu cuprinde descrierea faptei sau care cuprinde o descriere generală ce nu permite verificarea. Aşa cum s-a arătat în practica
Decizia de concediere disciplinară îndeplineşte condiţia privitoare la descrierea faptei, întrucât menţionează că fapta comisă de contestator constă în atitudine jignitoare repetată, care a prejudiciat activitatea în unitate. De asemenea,
Fixarea limitativă a cazurilor în care şi a motivelor pentru care încetarea raporturilor juridice de muncă poate avea loc în temeiul voinţei unilaterale a angajatorului reprezintă cea mai importantă garanţie
Este valabila decizia de sanctionare disciplinara care, in aplicarea art. 252 alin. (2) lit. f) C. muncii, cuprinde mentiunea ca impotriva deciziei se poate face plangere la tribunalul in raza
Simpla precizare ca au fost incalcate dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 34/2006 nu satisface conditia prevazuta la art. 252 alin. (2) lit. b) C. muncii, privitoare la indicarea in cuprinsul deciziei
În cazul în care contestatorul a introdus contestaţia la instanţa competentă, având în vedere lipsa oricărui prejudiciu, nu se justifică sancţiunea nulităţii deciziei de sancţionare disciplinară, chiar dacă s-a omis
În cazul în care admite contestaţia salariatului împotriva deciziei de sancţionare disciplinară, instanţa poate dispune aplicarea unei sancţiuni disciplinare mai uşoare.
Se remarca o evolutie oscilanta a jurisprudentei in ceea ce priveste posibilitatea inlocuirii de catre instanta de judecata a sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului de munca cu alta sanctiune disciplinara
Decizia de sanctionare disciplinara trebuie sa contina descrierea detaliata si concreta a faptei ce constituie abatere disciplinara. In speta, abaterea retinuta in sarcina salariatei, sef serviciu contabilitate, consta in fapta