(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.
Art. 252 [decizia de sanctionare: termen, continut, comunicare]
Nu este indeplinita conditia privitoare la descrierea faptei, cuprinsa in art. 252 alin. (2) lit. a) C. muncii, in cazul in care decizia de sanctionare disciplinara nu cuprinde decat o
Decizia de concediere disciplinară se atacă în 30 de zile de la comunicare; prin urmare, instanţa constată că nu a fost învestită cu o contestaţie împotriva deciziei de concediere disciplinară,
In cazul in care decizia de sanctionare disciplinara nu cuprinde mentiunea privitoare la instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata, stipulata de art. 252 alin. (2) lit. f) C.
Instanta care solutioneaza contestatia impotriva unei decizii de sanctionare disciplinara, poate sa mentina sanctiunea, daca este legala si temeinica, sa o anuleze, daca incalca legea, sau sa dispuna inlocuirea acesteia
Lipsa elementelor prevazute de art. 252 C. muncii nu poate fi complinita de trimiterea din preambulul deciziei de sanctionare disciplinara la doua acte exterioare acesteia: un proces-verbal si o nota
Nu constituie o descriere a faptei care sa satisfaca cerintele art. 252 alin. (2) lit. a) C. muncii, precizarea cuprinsa in decizia de concediere, in sensul ca salariatul a incalcat
Nu este indeplinita cerinta prevazuta de art. 252 alin. (2) lit. c) C. muncii in cazul in care decizia de concediere disciplinara face trimitere la un proces-verbal care consemneaza modalitatea
Nu este indeplinita cerinta privind descrierea faptei, daca in cuprinsul deciziei de sanctionare disciplinara nu se precizeaza data comiterii faptei, avand in vedere ca numai in acest fel se poate
Fata de atributiile extinse ale instantei de judecata de a verifica atat legalitatea, cat si temeinicia deciziei de sanctionare disciplinara, si avand in vedere si principiul ”cine poate mai mult,
Nu sunt indeplinite conditiile art. 252 alin. (2) lit. c) C. muncii, in ipoteza in care decizia de sanctionare disciplinara nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile salariatului,