(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.
Art. 252 [decizia de sanctionare: termen, continut, comunicare]
Fata de circumstantele concrete ale spetei si avand in vedere vinovatia comuna a angajatorului si a salariatului, rezulta ca instanta este indreptatita sa inlocuiasca sanctiunea concedierii disciplinare a salariatului cu
Cerinta descrierii faptei ce constituie abatere disciplinara, prevazuta de art. 252 alin. (2) lit. a) C. muncii, presupune mentionare concreta a atributiilor de serviciu incalcate sau neindeplinite, adica actiunea sau
Cerinta precizarii prevederilor incalcate de salariat, stabilita de art. 252 alin. (2) lit. b) C. muncii, nu este satisfacuta in ipoteza in care decizia de concediere cuprinde mentiunea ca au
Decizia de sanctionare disciplinara nu indeplineste cerintele prevazute de art. 252 alin. (1) lit. b) C. muncii, avand in vedere ca in cuprinsul acesteia se precizeaza ca salariata a incalcat
Cerinta precizarii instantei competente sa solutioneze contestatia impotriva sanctiunii disciplinare aplicate este prevazuta de legiuitor sub sanctiunea nulitatii absolute. Nu este suficienta precizarea ca sanctiunea poate fi contestat la instanta
Cerintele stabilite de art. 252 alin. (2) C. muncii, pentru valabilitatea deciziei de sanctionare disciplinara nu implica si existenta unei vatamari pentru salariat. Cu alte cuvinte, sanctiunea nulitatii absolute, pentru
Art. 252 C. muncii nu instituie conditia existentei unei imputerniciri pentru directorul care a semnat decizia de concediere disciplinara. Textul legal nu pretinde nici macar existenta unei semnaturi. Prin urmare,
Textul art. 211 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social nu este incident in ceea ce priveste conflictele de munca legate de contestarea deciziilor de sanctionare disciplinara, inclusiv de concediere
Decizia de concediere disciplinara contestata nu satisface exigentele stabilite de art. 252 alin. (2) lit. b) C. muncii. Astfel, prin decizia de concediere contestata, s-a retinut in sarcina contestatorului absenta
Decizia de sanctionare disciplinara este lovita de nulitate, avand in vedere precizarea confuza a temeiului de drept. Astfel, desi in cuprinsul deciziei se retine ca motiv de fapt al concedierii