(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
#02003
Răspunderea disciplinară se poate cumula cu răspunderea contravenţională în cazul în care aceeaşi faptă constituie simultan abatere disciplinară şi contravenţie.
#02004
Răspunderea disciplinară poate fi cumulată cu alte forme de răspundere. Astfel, dacă fapta care a adus atingere ordinii disciplinare a generat şi un prejudiciu în patrimoniul angajatorului, vom asista
#02005
Este admisibil cumulul răspunderii disciplinare cu răspunderea penală în cazul în care abaterea disciplinară constituie în acelaşi timp şi infracţiune. Într-o astfel de situaţie se aplică principiul "penalul ţine
#02006
Răspunderea disciplinară poate fi cumulată cu alte forme de răspundere juridică: patrimonială, contravenţională, penală.
#02007
Spre deosebire de reglementarea anterioară, care permitea aplicarea anumitor sancţiuni disciplinare de către maiştri muncitori, şefi de compartimente, actualul cod al muncii conferă atribuţia aplicării sancţiunilor disciplinare numai angajatorului, în
#02008
Aplicarea sancţiunii disciplinare se efectuează, de regulă, de către conducătorul angajatorului. Însă, în condiţiile stabilite prin actul constitutiv sau regulamentul intern, este posibilă aplicarea unor sancţiuni uşoare şi de
#02009
De regulă, sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică de organul unipersonal de conducere, cum ar fi administratorul unic. Dacă există mai mulţi administratori, competenţa în acest sens se
#02010
Constituie elemente esenţiale ale răspunderii disciplinare: calitatea de salariat, existenţa faptei ilicite, vinovăţia, rezultatul dăunător şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul dăunător.
#02011
Elementele constitutive ale răspunderii disciplinare sunt: obiectul, constând în relaţiile de muncă, latura obiectivă, constând într-o faptă ilicită comisivă ori omisivă, subiectul, adică salariatul, şi latura subiectivă, adică vinovăţia,
#02012
Dacă se face dovada încălcării obligaţiilor de serviciu, precum şi a vinovăţiei, se naşte prezumţia existenţei rezultatului dăunător şi a legăturii de cauzalitate.