(1) Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
#02029
Nu vor antrena răspunderea disciplinară în baza dispoziţiilor Codului muncii, faptele săvârşite de ucenici, elevi şi studenţii care fac practică, militari, cei de către cei condamnaţi cu executarea pedepsei
#02030
Poate fi sancţionat disciplinar, inclusiv prin desfacerea contractului de muncă, salariatul care a fost condamnat definitiv la o pedeapsă neprivativă de libertate sau cu suspendarea executării pedepsei pentru o faptă
#02031
În cazul în care salariatul cu funcţie de conducere transmite sindicatului informaţii pe care oricum angajatorul este obligat să le pună la dispoziţia sindicatului, nu se poate considera că salariatul
#02032
Dacă un liber profesionist are în acelaşi timp şi calitatea de salariat, săvârşirea unei abateri disciplinare de la regulile profesiei liberale ar putea avea efecte şi în planul dreptului
#02033
Vinovăţia, ca element constitutiv al abaterii disciplinare, poate îmbraca oricare din formele vinovăţiei cunoscute de dreptul penal, adică intenţia - directă sau indirectă - şi culpa - uşurinţa sau
#02034
Întrucât abaterea disciplinară presupune vinovăţia salariatului, angajatorul trebuie să probeze că salariatul cunoştea regulile încălcate.
#02035
Răspunde disciplinar, precum şi material, şi, eventual, penal, persoana care cu rea-credinţă a determinat luarea măsurii ilegale a desfacerii contractului individual de muncă al altui salariat. Prin urmare, răspunderea
#02036
Oricare din formele vinovăţiei cunoscute de dreptul penal, respectiv intenţia şi culpa, cu toate modalităţile acestora, sunt apte să fundamenteze răspunderea disciplinară, forma vinovăţiei constituind totodată un criteriu important
#02037
Reprezintă cauze de nerăspundere în materie disciplinară următoarele împrejurări: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau constrângerea morală, cazul fortuit, forţa majoră, eroarea de fapt, executarea ordinului de serviciu
#02038
Nu pot avea efect exonerator de răspundere disciplinară rezervele de ordin moral ale salariatului în executarea ordinului de serviciu, decât în situaţia în care există o reglementare legală expresă în