Articole

Art. 76 [continutul deciziei de concediere]

Decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:
a) motivele care determina concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.

#01117

În toate cazurile decizia de concediere este individuală, ceea ce înseamnă că nu este posibilă concedierea mai multor salariaţi printr-o singură decizie.

#01118

Concedierea salariatilor se realizeaza prin decizie individuala, iar nu colectiva.

#01119

Deciziile de concediere in procedura concedierii colective sunt individuale si trebuie sa aiba cuprinsul mentionat de art. 76 C. muncii.

#01120

In virtutea principiului simetriei juridice, concedierea salariatului, in cadrul unei concedieri colective, trebuie realizata prin intermediul unei decizii cu caracter individual. Cu alte cuvinte, unui raport juridic nascut in baza

#01181

Desi nu se prevede expres, si decizia de concediere la care face referire art. 76 C. muncii trebuie sa imbrace forma scrisa ad validitatem. Aceasta concluzie rezulta pe de o

#01182

Forma scrisă a deciziei de concediere este o condiţie de validitate a cărei nerespectare atrage nulitatea absolută.

#01183

Utilizand sintagma "motivele care determina concedierea", legiuitorul s-a referit, in art. 76 alin. (1) din Codul muncii, atat la motivele de fapt, cat si la motivele de drept. Aceasta asertiune

#01184

Motivele care determina concedierea trebuie mentionate expres in cuprinsul deciziei de concediere, nefiind posibila completarea deciziei, sub acest aspect, cu acte exterioare cum ar fi: note, adrese, constatari etc. Desi

#01185

Daca lipsa motivelor care determina concedierea se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a deciziei de concediere, in conformitate cu dispozitiile art. 62 alin. (3) C. muncii, lipsa celorlalte elemente prevazute la

#01186

Este admisibilă, în sensul că nu atrage nulitatea deciziei de concediere, indicarea în cuprinsul acesteia a mai multor motive de concediere, printre care se află şi motivul determinant.

Art. 78 [efectele concedierii nelegale]

Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.

#01017

Lipsa evaluarii prealabile atrage nulitatea deciziei de concediere pentru necorespundere profesionala.

#01172

Neacordarea de catre angajator a termenului de preaviz atrage, in conformitate cu dispozitiile art. 78 C. muncii, nulitatea absoluta a concedierii, chiar daca masura concedierii respecta toate celelalte dispozitii legale

#01180

RIL: Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat dispozițiile art. 75 alin. (1) și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 2.553 alin.

#01185

Daca lipsa motivelor care determina concedierea se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a deciziei de concediere, in conformitate cu dispozitiile art. 62 alin. (3) C. muncii, lipsa celorlalte elemente prevazute la

#01186

Este admisibilă, în sensul că nu atrage nulitatea deciziei de concediere, indicarea în cuprinsul acesteia a mai multor motive de concediere, printre care se află şi motivul determinant.

#01187

Nu atrage nulitatea deciziei de concediere absenţa motivării în fapt din cuprinsul acesteia, dacă se poate dovedi că salariatul a luat efectiv cunoştinţă de faptele invocate în cuprinsul ei,

#01188

Dacă existenţa mai multor temeiuri de fapt nu atrage nulitatea deciziei de concediere, în schimb, menţionarea în cuprinsul acesteia a mai multor temeiuri de drept este inadmisibilă.

#01189

Decizia de concediere care nu conţine durata termenului de preaviz este lovită de nulitate absolută, totală, expresă, judiciară şi de formă. În caz de anulare a deciziei de concediere

#01190

Nu atrage nulitatea deciziei de concediere lipsa din cuprinsul acesteia a listei locurilor de munca disponibile in unitate. Avand in vedere ca sarcina probei in conflictele de munca incumba angajatorului,

#01191

Lipsa indicării în cuprinsul deciziei de concediere a termenului şi a organului la care poate fi atacată nu atrage nulitatea acesteia, ci repunerea salariatului în termenul de atacare. Această

Art. 79 [motivarea deciziei de concediere]

În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

#01269

Data savarsirii abaterii disciplinare, care a justificat concedierea salariatului, este circumscrisa motivelor de fapt ale concedierii, ceea ce inseamna ca angajatorul nu poate complini lipsa acestui element al deciziei de

#01270

Decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta daca nu cuprinde criteriile in functie de care s-a decis concedierea contestatoarei, in cadrul procedurii concedierii colective. Nu prezinta niciun fel de

#01271

Indicarea in cuprinsul deciziei de concediere a doua temeiuri diferite si contradictorii, respectiv art. 65 alin. (1) C. muncii, care reprezinta o cauza de concediere fara legatura cu persoana salariatului,

Art. 80 [efectele anularii concedierii cu privire la salariat]

(1) In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.
(3) In cazul in care salariatul nu solicita repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere, contractul individual de munca va inceta de drept la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti.

#01281

Fata de imprejurarea ca textul art. 80 alin. (1) C. muncii il obliga pe angajator sa plateasca, in afara de salariu, si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul,

#01282

Angajatorul va trebui sa plateasca si primele de care salariatul ar fi beneficiat potrivit contractului individual sau colectiv de munca, cum ar fi prima de Craciun sau de Pasti, al

#01283

Din interpretarea coroborata a art. 80 alin. (1) C. muncii cu art. 253 alin. (1) din acelasi cod, rezulta ca angajatorul va putea fi obligat si la plata de daune

#01284

În cazul reorganizării angajatorului persoană juridică după anularea deciziei de concediere, obligaţia de a plăti despăgubirile stabilite revine persoanei juridice în a cărei structură de personal se regăseşte postul

#01285

Instanţa judecătorească va dispune reintegrarea salariatului în funcţia avută anterior concedierii numai dacă salariatul cere aceasta, fie prin cererea introductivă, fie pe parcursul judecăţii.

#01286

În ceea ce priveşte obligaţia de reintegrare în funcţie, se pot face câteva precizări legate de ipoteza reorganizării angajatorului. Astfel, în caz de comasare, obligaţia de reintegrare revine persoanei

#01287

Daca angajatorul refuza sau intarzie reintegrarea in munca a salariatului, dupa ce acesta a obtinut o hotarare judecatoreasca de reintegrare, salariatul poate solicita daune cominatorii. Fata de incriminarea acestei fapte

#01288

Este admisibilă obligarea la daune cominatorii a angajatorului care întârzie nejustificat punerea în executare a măsurii reintegrării în muncă, dispusă de instanţa judecătorească.

#01289

În cazul în care angajatorul refuză să-l primească la lucru pe salariat, fără să fi dispus concedierea acestuia, salariatul se poate adresa instanţei solicitând direct reintegrarea în funcţie şi

#01290

Nu este posibilă reintegrarea în funcţia deţinută anterior în cazul în care, ca urmare a reorganizării, postul a fost desfiinţat. Singurul efect al reintegrării va fi însă dreptul la

Art. 81 [definitia legala, procedura si efectele demisiei]

(1) Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.
(2) Angajatorul este obligat sa inregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a inregistra demisia da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de proba.
(3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
(4) Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii care ocupa functii de conducere.
(5) Pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi produca toate efectele.
(6) In situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator.
(7) Contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.
(8) Salariatul poate demisiona fara preaviz daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca.

#01336

Dreptul de a demisiona al salariatului având un contract de muncă pe durată nedeterminată nu este susceptibil de abuz, dacă au fost respectate condiţiile legale, întrucât este un drept

#01337

Demisia salariatului încadrat prin contract de muncă pe durată determinată poate fi apreciată ca abuzivă, în cazul în care, din împrejurările concrete rezultă intenţia acestuia de a produce prejudicii angajatorului.

#01338

Salariatul încadrat cu contract de muncă pe durată determinată poate demisiona numai din motive justificate, exclusive de culpă. În caz contrar, el este susceptibil de a răspunde pentru prejudiciile

#01339

Forma scrisă a demisiei reprezintă o condiţie ad validitatem. Această soluţie este justificată de principiul simetriei, în sensul că, de vreme ce salariatul poate fi concediat numai printr-o decizie

#01340

Cu exceptia situatiei de refuz al angajatorului de a inregistra demisia, stipulata de art. 81 alin. (2) C. muncii, forma scrisa a demisiei, precum si cerinta inregistrarii ei, reprezinta conditii

#01341

Intrucat nu exista nici un text legal care sa sanctioneze cu nulitatea lipsa formei scrise a demisiei, rezulta ca forma scrisa nu este o conditie de validitate. Aceeasi concluzie este

#01342

La fel ca şi în cazul concedierii, forma scrisă a demisiei este o condiţie ad validitatem.

#01343

Demisia reprezintă un act formal, legea stipulând necesitatea redactării ei în formă scrisă, ceea ce înseamnă că o demisie tacită este inadmisibilă.

#01344

Notificarea la care se refera art. 81 alin. (1) C. muncii nu trebuie efectuata prin executorul judecatoresc. Practic, salariatul va prezenta demisia scrisa direct si personal angajatorului sau o va

#01345

Nimic nu-l împiedică pe salariat să prezinte în demisie motivele demisiei sale. Însă, chiar dacă procedează astfel, demisia îşi păstrează natura juridică de act unilateral, iar motivele demisiei nu

Art. 82 [forma si conditiile contractului individual de munca pe durata determinata]

(1) Prin derogare de la regula prevazuta la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, in cazurile si in conditiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de munca pe durata determinata.
(2) Contractul individual de munca pe durata determinata se poate incheia numai in forma scrisa, cu precizarea expresa a duratei pentru care se incheie.
(3) Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, in conditiile prevazute la art. 83, si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari.
(4) Intre aceleasi parti se pot incheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata.
(5) Contractele individuale de munca pe durata determinata incheiate in termen de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare.

Art. 83 [cazurile de incheiere a contractului individual de munca pe durata determinata]

Contractul individual de munca poate fi incheiat pentru o durata determinata numai in urmatoarele cazuri:
a) inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului sau de munca, cu exceptia situatiei in care acel salariat participa la greva;
b) cresterea si/sau modificarea temporara a structurii activitatii angajatorului;
c) desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier;
d) in situatia in care este incheiat in temeiul unor dispozitii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fara loc de munca;
e) angajarea unei persoane care, in termen de 5 ani de la data angajarii, indeplineste conditiile de pensionare pentru limita de varsta;
f) ocuparea unei functii eligibile in cadrul organizatiilor sindicale, patronale sau al organizatiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
g) angajarea pensionarilor care, in conditiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
h) in alte cazuri prevazute expres de legi speciale ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau programe.

#01412

Referitor la cazul stipulat la art. 83 lit. c) C. muncii, avand in vedere dificultatile legate de stabilirea distinctiei fata de cazul prevazut la litera b), Curtea de Casatie franceza

#01413

În ceea ce priveşte activităţile cu caracter sezonier, acestea sunt acele activităţi care nu pot fi prestate decât în anumite perioade ale anului, cum ar fi activităţile desfăşurate în

#01414

Suntem în prezenţa unei munci sezoniere, care justifică încheierea unui contract de muncă pe durată determinată, în cazul activităţilor desfăşurate în sectorul agricol, forestier, în industria zahărului, practic în

#01415

Activităţile cu caracter sezonier sunt acele activităţi care se pot presta numai în anumite perioade ale anului, datorită condiţiilor meteorologice sau climaterice, cum ar fi activităţile din sectorul agricol

#01416

Cazul stipulat de art. 83 lit. d) C. muncii se refera in special la contractele de munca ce se incheie in anumite localitati in care au avut loc concedieri colective.

#01417

Cazul stipulat de art. 83 lit. e) C. muncii se vadeste a fi inechitabil, stimuland pensionarea anticipata sau partial anticipata.

#01418

In cazul stipulat de art. 83 lit. f) C. muncii, pe locurile de munca ale persoanelor care incheie contracte de munca pe durata determinata pentru ocuparea unei functii eligibile in

#01419

Exemple de situaţii prevăzute de lege în care se pot încheia contracte de muncă pe durată determinată: situaţia personalului didactic suplinitor care încheie contracte de muncă pe durata unui

#01420

Pentru a fi in prezenta cazului reglementat de art. 83 lit. h), este nevoie de interventia unei legi speciale care sa stabileasca toate detaliile legate de categoriile de persoane, activitatile

#01421

Interpretarea rationala a textului art. 83 lit. h) C. muncii impune concluzia ca sintagma "legi speciale" include si hotararile de guvern emise in aplicarea legilor. Prin urmare, reglementarea prin Hotararea

Art. 84 [durata si incetarea contractului individual de munca pe durata determinata]

(1) Contractul individual de munca pe durata determinata nu poate fi incheiat pe o perioada mai mare de 36 de luni.
(2) In cazul in care contractul individual de munca pe durata determinata este incheiat pentru a inlocui un salariat al carui contract individual de munca este suspendat, durata contractului va expira la momentul incetarii motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de munca al salariatului titular.

Art. 85 [durata perioadei de probă în cazul contractului individual de muncă pe durată determinată]

Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată poate fi supus unei perioade de probă, care nu va depăşi:
a) 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;
b) 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 şi 6 luni;
c) 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;
d) 45 de zile lucrătoare în cazul salariaţilor încadraţi în funcţii de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.

Art. 86 [accesul la angajarea pe durată nedeterminată]

(1) Angajatorii sunt obligaţi să informeze salariaţii angajaţi cu contract individual de muncă pe durată determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii lor profesionale, şi să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiţii egale cu cele ale salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Această informare se face printr-un anunţ afişat la sediul angajatorului.
(2) O copie a anunţului prevăzut la alin. (1) se transmite de îndată sindicatului sau reprezentanţilor salariaţilor.

Art. 87 [regimul juridic comun al contractului individual de munca pe durata determinata]

(1) Referitor la conditiile de angajare si de munca, salariatii cu contract individual de munca pe durata determinata nu vor fi tratati mai putin favorabil decat salariatii permanenti comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de munca, cu exceptia cazurilor in care tratamentul diferit este justificat de motive obiective.
(2) In sensul alin. (1), salariatul permanent comparabil reprezinta salariatul al carui contract individual de munca este incheiat pe durata nedeterminata si care desfasoara aceeasi activitate sau una similara, in aceeasi unitate, avandu-se in vedere calificarea/aptitudinile profesionale.
(3) Atunci cand nu exista un salariat cu contract individual de munca incheiat pe durata nedeterminata comparabil in aceeasi unitate, se au in vedere dispozitiile din contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, reglementarile legale in domeniu.

Art. 88 [definitii legale: munca, salariat, agent, utilizator, misiune de munca]

(1) Munca prin agent de munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care a incheiat un contract de munca temporara cu un agent de munca temporara si care este pus la dispozitia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestuia din urma.
(2) Salariatul temporar este persoana care a incheiat un contract de munca temporara cu un agent de munca temporara, in vederea punerii sale la dispozitia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestuia din urma.
(3) Agentul de munca temporara este persoana juridica, autorizata de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, care incheie contracte de munca temporara cu salariati temporari, pentru a-i pune la dispozitia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilita de contractul de punere la dispozitie sub supravegherea si conducerea acestuia. Conditiile de functionare a agentului de munca temporara, cat si procedura de autorizare se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
(4) Utilizatorul este persoana fizica sau juridica pentru care si sub supravegherea si conducerea careia munceste temporar un salariat temporar pus la dispozitie de agentul de munca temporara.
(5) Misiunea de munca temporara inseamna acea perioada in care salariatul temporar este pus la dispozitia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise si cu caracter temporar.

Art. 90 [durata misiunii de munca temporara]

(1) Misiunea de munca temporara se stabileste pentru un termen care nu poate fi mai mare de 24 de luni.
(2) Durata misiunii de munca temporara poate fi prelungita pe perioade succesive care, adaugate la durata initiala a misiunii, nu poate conduce la depasirea unei perioade de 36 de luni.
(3) Conditiile in care durata unei misiuni de munca temporara poate fi prelungita sunt prevazute in contractul de munca temporara sau pot face obiectul unui act aditional la acest contract.

Art. 91 [contractul de punere la dispozitie]

(1) Agentul de munca temporara pune la dispozitie utilizatorului un salariat angajat prin contract de munca temporara, in baza unui contract de punere la dispozitie incheiat in forma scrisa.
(2) Contractul de punere la dispozitie trebuie sa cuprinda:
a) durata misiunii;
b) caracteristicile specifice postului, in special calificarea necesara, locul executarii misiunii si programul de lucru;
c) conditiile concrete de munca;
d) echipamentele individuale de protectie si de munca pe care salariatul temporar trebuie sa le utilizeze;
e) orice alte servicii si facilitati in favoarea salariatului temporar;
f) valoarea comisionului de care beneficiaza agentul de munca temporara, precum si remuneratia la care are dreptul salariatul;
g) conditiile in care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispozitie de un agent de munca temporara.
(3) Orice clauza prin care se interzice angajarea de catre utilizator a salariatului temporar dupa indeplinirea misiunii este nula.

#01483

Contractul de punere la dispoziţie se încheie pe durată determinată. Părţile - agentul de muncă temporară şi utilizatorul - pot însă încheia şi un contract cadru, pe durată nedeterminată,

#01484

Avand in vedere prevederile pe care trebuie sa le cuprinda un contract de punere la dispozitie, astfel cum sunt reglementate de art. 91 C. muncii, inclusiv individualizarea activitatii, rezulta ca

#01485

Este valabilă clauza din cuprinsul contractului de punere la dispoziţie prin care se interzice utilizatorului angajarea salariatului temporar până la momentul îndeplinirii misiunii pentru care a fost încheiat contractul

#01486

Caracterele juridice ale contractului de punere la dispoziţie sunt următoarele: contract cu titlu oneros, comutativ, consensual, sinalagmatic şi cu executare succesivă.

#01487

Întrucât contractul de punere la dispoziţie este un contract sinalagmatic, vor fi incidente efectele specifice acestui tip de contract. Astfel, utilizatorul poate solicita rezilierea contractului dacă salariatul temporar se dovedeşte

#01488

Forma scrisa a contractului de punere la dispozitie nu reprezinta o cerinta ad validitatem.

Art. 92 [egalitatea de tratament]

(1) Salariatii temporari au acces la toate serviciile si facilitatile acordate de utilizator, in aceleasi conditii ca si ceilalti salariati ai acestuia.
(2) Utilizatorul este obligat sa asigure salariatului temporar dotarea cu echipamente individuale de protectie si de munca, cu exceptia situatiei in care prin contractul de punere la dispozitie dotarea este în sarcina agentului de munca temporara.
(3) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care il primeste salariatul utilizatorului, care presteaza aceeasi munca sau una similara cu cea a salariatului temporar.
(4) In masura in care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luandu-se in considerare salariul unei persoane angajate cu contract individual de munca si care presteaza aceeasi munca sau una similara, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul utilizatorului.

Art. 94 [contractul de munca temporara]

(1) Contractul de munca temporara este un contract individual de munca ce se incheie in scris intre agentul de munca temporara si salariatul temporar, pe durata unei misiuni.
(2) In contractul de munca temporara se precizeaza, in afara elementelor prevazute la art. 17 si art. 18 alin. (1), conditiile in care urmeaza sa se desfasoare misiunea, durata misiunii, identitatea si sediul utilizatorului, precum si cuantumul si modalitatile remuneratiei salariatului temporar.

Art. 95 [contractul de munca temporara multi-misiune]

(1) Contractul de munca temporara se poate incheia si pentru mai multe misiuni, cu respectarea termenului prevazut la art. 90 alin. (2).
(2) Agentul de munca temporara poate incheia cu salariatul temporar un contract de munca pe durata nedeterminata, situatie in care in perioada dintre doua misiuni salariatul temporar se afla la dispozitia agentului de munca temporara.
(3) Pentru fiecare noua misiune intre parti se incheie un contract de munca temporara, in care vor fi precizate toate elementele prevazute la art. 94 alin. (2).
(4) Contractul de munca temporara inceteaza la terminarea misiunii pentru care a fost incheiat sau daca utilizatorul renunta la serviciile sale inainte de incheierea misiunii, in conditiile contractului de punere la dispozitie.