Articole

Art. 96 [plata salariului salariatului temporar]

(1) Pe toata durata misiunii salariatul temporar beneficiaza de salariul platit de agentul de munca temporara.
(2) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabileste prin negociere directa cu agentul de munca temporara si nu poate fi mai mic decat salariul minim brut pe tara garantat in plata.
(3) Agentul de munca temporara este cel care retine si vireaza toate contributiile si impozitele datorate de salariatul temporar catre bugetele statului si plateste pentru acesta toate contributiile datorate in conditiile legii.
(4) In cazul in care in termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligatiile privind plata salariului si cele privind contributiile si impozitele au devenit scadente si exigibile, iar agentul de munca temporara nu le executa, ele vor fi platite de utilizator, in baza solicitarii salariatului temporar.
(5) Utilizatorul care a platit sumele datorate potrivit alin. (4) se subroga, pentru sumele platite, in drepturile salariatului temporar impotriva agentului de munca temporara.

#01502

Art. 96 alin. (4) si (5) C. muncii reglementeaza un caz de actiune directa asemanator celui stipulat in art. 1488 C. civ. referitor la actiunea directa a lucratorilor utilizati de

Art. 97 [perioada de proba pentru salariatul temporar]

Prin contractul de munca temporara se poate stabili o perioada de proba pentru realizarea misiunii, a carei durata nu poate fi mai mare de:
a) doua zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o perioada mai mica sau egala cu o luna;
b) 5 zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o perioada cuprinsa intre o luna si 3 luni;
c) 15 zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o perioada cuprinsa intre 3 si 6 luni;
d) 20 de zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o perioada mai mare de 6 luni;
e) 30 de zile lucratoare in cazul salariatilor incadrati in functii de conducere, pentru o durata a contractului de munca temporara mai mare de 6 luni.

#01503

Coreland dispozitiile art. 97 C. muncii cu dispozitiile art. 95 alin. (1) din acelasi cod rezulta ca perioada de proba va fi inclusa fie in contractul de munca temporara, daca

Art. 98 [protecţia salariatului temporar]

(1) Pe parcursul misiunii utilizatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de muncă pentru salariatul temporar, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Utilizatorul va notifica de îndată agentului de muncă temporară orice accident de muncă sau îmbolnăvire profesională de care a luat cunoştinţă şi a cărei victimă a fost un salariat temporar pus la dispoziţie de agentul de muncă temporară.

#01504

Chiar dacă agentul de muncă temporară îşi asumase obligaţia de a asigura dotarea salariatului cu echipamente de protecţie şi muncă, totuşi utilizatorul rămâne responsabil, având în vedere că salariatul

Art. 99 [continuarea muncii salariatului temporar]

(1) La incetarea misiunii salariatul temporar poate incheia cu utilizatorul un contract individual de munca.
(2) In cazul in care utilizatorul angajeaza, dupa o misiune, un salariat temporar, durata misiunii efectuate se ia in calcul la stabilirea drepturilor salariale, precum si a celorlalte drepturi prevazute de legislatia muncii.

#01505

In ipoteza in care contractul de munca temporara are ca obiect mai multe misiuni in beneficiul aceluiasi utilizator, salariatul si utilizatorul se vor putea prevala de dispozitiile art. 99 alin.

#01506

Abrogarea dispozitiilor care permiteau continuarea muncii in beneficiul utilizatorului si dupa expirarea contractului de munca temporara permite concluzia ca, in prezent, o astfel de practica, in absenta incheirii unui contract

#01507

Avand in vedere ca in virtutea art. 99 alin. (2) C. muncii, misiunea de munca temporara va fi luata in considerare la angajarea salariatului temporar de catre utilizator dupa terminarea

Art. 100 [concedierea salariatului temporar]

Agentul de muncă temporară care concediază salariatul temporar înainte de termenul prevăzut în contractul de muncă temporară, pentru alte motive decât cele disciplinare, are obligaţia de a respecta reglementările legale privind încetarea contractului individual de muncă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

#01508

Desi din formularea continuta de art. 100 C. muncii s-ar putea intelege ca in cazul concedierii disciplinare agentul de munca temporara nu trebuie sa respecte dispozitiile legale, in realitate trebuie

Art. 101 [egalitatea de tratament a salariaţilor temporari]

Cu excepţia dispoziţiilor speciale contrare, prevăzute în prezentul capitol, dispoziţiile legale şi prevederile contractelor colective de muncă aplicabile salariaţilor angajaţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la utilizator se aplică în egală măsură şi salariaţilor temporari pe durata misiunii la acesta.

#01509

Deşi între salariat şi utilizator nu există relaţii contractuale, totuşi, datorită existenţei unui ansamblu de drepturi şi obligaţii între aceştia, între care se numără şi obligaţia utilizatorului de a

#01510

In concursul dintre dispozitiile contractului colectiv de munca aplicabil la nivelul angajatorului – agentul de munca temporara – si cele ale contractului colectiv de munca incident utilizatorului, salariatului temporar i

Art. 102 [interzicerea taxelor]

Agentii de munca temporara nu percep nicio taxa salariatilor temporari in schimbul demersurilor in vederea recrutarii acestora de catre utilizator sau pentru incheierea unui contract de munca temporara

Art. 103 [noţiunea de salariat cu fracţiune de normă]

Salariatul cu fracţiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil.

#00091

Contractul de împărţire a timpului de muncă (cu excepția contractelor individuale cu timp parțial (art. 103-107 din Codul muncii)) este inadmisibil din perspectiva sistemului de drept românesc, având în vedere că răspunderea colectivă a salariaţilor pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor

#01511

Legea nu limitează situaţiie în care se pot încheia contracte de muncă cu timp parţial.

#01512

Pentru angajaţii cu fracţiune de normă, limita maximă a duratei normale a timpului de muncă este de şapte ore pe zi şi treizecişicinci de ore pe săptămână. Dacă, potrivit

#01513

Contractele civile de prestari servicii se sustrag regimului instituit de Codul muncii, fiindu-le aplicabile dispozitiile art. 942 si urm. (textele corespondente din noul Cod civil, intrat in vigoare la data

#01514

În ţările europene se practică o formă specifică de contract de muncă cu timp parţial, şi anume job-sharing. Această formă de contract presupune un post cu norma întreagă, pe

#01515

Modificarea art. 103 C. muncii prin Ordonanta de urgenta nr. 55/2006 nu a avut ca efect interzicerea incheierii de conventii civile de prestari servicii, acestea putand fi incheiate in continuare

#01516

Având în vedere că după modificarea Codului muncii prin Ordonanţa de urgenţă nr. 55/2006, contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru orice durată a muncii, inclusiv sub două ore

#01517

Dispozitiile art. 103 C. muncii, instituind limita maxima de o luna calendaristica pentru calculul orelor lucrate de un salariat cu timp partial sunt concordante cu dispozitiile Directivei 97/81/CE privind Acordul-cadru

#01518

Normele internaţionale de referinţă în ceea ce priveşte contractul de muncă cu timp parţial sunt Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind Acordul-cadru asupra muncii cu timp parţial

#01519

Avand in vedere eliminarea din actuala reglementare a Codului Muncii a limitei minime a timpului de munca, ii revine doctrinei si jurisprudentei rolul de a o stabili, cu precizarea ca

Art. 104 [definitia contractului individual de munca cu timp partial]

(1) Angajatorul poate incadra salariati cu fractiune de norma prin contracte individuale de munca pe durata nedeterminata sau pe durata determinata, denumite contracte individuale de munca cu timp partial.
(2) Contractul individual de munca cu timp partial se incheie numai in forma scrisa.
(3) Salariatul comparabil este salariatul cu norma intreaga din aceeasi unitate, care are acelasi tip de contract individual de munca, presteaza aceeasi activitate sau una similara cu cea a salariatului angajat cu contract individual de munca cu timp partial, avandu-se in vedere si
alte considerente, cum ar fi vechimea in munca si calificarea/aptitudinile profesionale.
(4) Atunci cand nu exista un salariat comparabil in aceeasi unitate, se au in vedere dispozitiile din contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, reglementarile legale in domeniu.

#01525

Forma scrisă a contractului individual de muncă cu timp parţial este prevăzută de lege ad validitatem.

#01526

Referirea la tipul de contract individual de munca, din cuprinsul art. 104 alin. (3) C. muncii, drept criteriu pentru stabilirea salariului de care beneficiaza salariatul cu fractiune de norma, este

Art. 105 [clauze speciale]

(1) Contractul individual de muncă cu timp parţial cuprinde, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (2), următoarele:
a) durata muncii şi repartizarea programului de lucru;
b) condiţiile în care se poate modifica programul de lucru;
c) interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora.
(2) În situaţia în care într-un contract individual de muncă cu timp parţial nu sunt precizate elementele prevăzute la alin. (1), contractul se consideră a fi încheiat pentru normă întreagă.

#01527

In locul solutiei pentru care a optat legiuitorul roman la art. 105 alin. (1) lit. c) C. muncii, aceea de a nu permite efectuarea de ore suplimentare de catre salariatii

#01528

Asa cum rezulta din textul art. 105 alin. (2) C. muncii, lipsa mentiunilor precizate expres la alin. (1) al aceluiasi articol nu atrage nulitatea contractului de munca cu timp partial.

#01529

Prezumtia instituita de art. 105 alin. (2) C. muncii este o prezumtie legala absoluta.

#01530

Varful de productie nu poate fi calificat drept forta majora pentru a justifica, in conformitate cu dispozitiile art. 105 alin. (1) lit. c) C. muncii, efectuarea de ore suplimentare.

Art. 106 [egalitatea de tratament]

(1) Salariatul incadrat cu contract de munca cu timp partial se bucura de drepturile salariatilor cu norma intreaga, in conditiile prevazute de lege si de contractele colective de munca aplicabile.
(2) Drepturile salariale se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.

#01531

Abrogarea dispozitiilor art. 106 alin. (3) C. muncii are drept consecinta faptul ca stagiul de cotizare la sistemul public de asigurari sociale va urma modul de calcul reglementat pentru cazul

#01532

Prin abrogarea dispozitiilor art. 106 alin. (3) C. muncii, dincolo de faptul ca s-a inlaturat un paralelism legislativ, se impune cu mai multa claritate concluzia ca drepturile salariatului (deci beneficiile),

#01533

Din coroborarea dispozitiilor art. 106 cu dispozitiile art. 145 C. muncii rezulta ca timpul partial al contractului de munca nu influenteaza stagiul de cotizare la sistemul public de pensii si

#01534

Sistemul proportionalizarii cu timpul efectiv lucrat se aplica nu numai in cazul drepturilor salariale, ci si in cazul concediului de odihna, precum si al celorlalte drepturi care potrivit legii sau

Art. 107 [accesibilitatea muncii cu fractiune de norma]

(1) Angajatorul este obligat ca, in masura in care este posibil, sa ia in considerare cererile salariatilor de a se transfera fie de la un loc de munca cu norma intreaga la unul cu fractiune de norma, fie de la un loc de munca cu fractiune de norma la un loc de munca cu norma intreaga sau de a-si mari programul de lucru, in cazul in care apare aceasta oportunitate.
(2) Angajatorul este obligat sa informeze la timp cu privire la aparitia unor locuri de munca cu fractiune de norma sau cu norma intreaga, pentru a facilita transferurile de la norma intreaga la fractiune de norma si invers. Aceasta informare se face printr-un anunt afisat la sediul angajatorului.
(3) O copie a anuntului prevazut la alin. (2) se transmite de indata sindicatului sau reprezentantilor salariatilor.
(4) Angajatorul asigura, in masura in care este posibil, accesul la locuri de munca cu fractiune de norma la toate nivelurile.

#01535

Iniţiativa trecerii de la un loc de muncă cu normă întreagă la un loc de muncă cu fracţiune de normă sau invers poate aparţine fie salariatului, caz în care

#01536

În măsura posibilităţilor, angajatorul trebuie să asigure accesul la locuri de muncă cu fracţiune de normă chiar şi în cazul funcţiilor de conducere, neexistând nici un text legal care

Art. 108 [definiţia legală şi caractere speciale]

(1) Sunt consideraţi salariaţi cu munca la domiciliu acei salariaţi care îndeplinesc, la domiciliul lor, atribuţiile specifice funcţiei pe care o deţin.
(2) În vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariaţii cu munca la domiciliu îşi stabilesc singuri programul de lucru.
(3) Angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în condiţiile stabilite prin contractul individual de muncă.

#00361

Interpretarea coroborata a dispozitiilor din Codul muncii conduce la concluzia ca nu este posibila inserarea unei clauze de mobilitate in cuprinsul contractului individual de munca incheiat cu agentul de munca

#01537

In ceea ce priveste locul muncii, dispozitiile art. 108 C. muncii ofera o solutie diferita de cea cuprinsa in Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr. 177/1996 privind munca la domiciliu,

#01538

Reglementarile Codului muncii privind munca la domiciliu au o sfera mai restransa de aplicare decat reglementarile in materie ale statelor membre ale Uniunii Europene. Astfel, definitia salariatului cu munca la

#01539

Avand in vedere dispozitiile art. 108 alin. (3) C. muncii, care permit angajatorului sa verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, rezulta ca un astfel de contract de munca nu

#01540

Contractul de telemunca la domiciliu, nereglementat in legislatia din Romania, reprezinta o varietate a contractului de munca la domiciliu; trebuie insa observat ca in afara de varietatea contractului de telemunca

#01541

Munca la domiciliu in Romania este reglementata de dispozitiile Codului Muncii (art. 108-110), precum si de urmatoarele acte normative speciale: Hotararea Guvernului nr. 679/2003 privind conditiile de detinere a atestatului

#01542

Prestarea muncii la domiciliu, in temeiul art. 108-110 C. muncii, se poate regasi in continutul oricarei forme de contract individual de munca: pe durata determinata sau nedeterminata, cu timp normal

#01543

Telemunca nu este compatibila cu orice fel de activitati, ci cu precadere cu cele care au ca obiect procesarea, transformarea, manipularea si difuzarea informatie, in acest sens putand fi mentionate

#01544

Telemunca poate fi clasificata in telemunca on-line si telemunca off-line. In primul caz, salariatul este permanent conectat la reteaua de lucru, avand un program mai putin flexibil si o posibilitate

#01545

Desi reglementarea din Romania nu prevede posibilitatea implicarii membrilor de familie sau a altor auxiliari in activitatea desfasurata de salariatul cu munca la domiciliu, aceasta chestiune nu este, pe de

Art. 109 [contractul de muncă la domiciliu]

Contractul individual de muncă la domiciliu se încheie numai în formă scrisă şi conţine, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (2), următoarele:
a) precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu;
b) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său şi modalitatea concretă de realizare a controlului;
c) obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime şi materialelor pe care le utilizează în activitate, precum şi al produselor finite pe care le realizează.

#00072

La baza relaţiei de subordonare se află prerogativa de direcţie a angajatorului, în temeiul căreia acesta poate da dispoziţii obligatorii salariatului, precum şi prerogativa de control, în temeiul căreia, angajatorul

#01559

Forma scrisa a contractului individual de munca cu munca la domiciliu este o conditie ad validitatem.

#01560

Daca inscrisul constatator nu contine elementele speciale stipulate de art. 109 lit. a)-c) C. muncii, contractul nu este lovit de nulitate, ci cel mult va fi nula clauza referitoare la

#01561

Lipsesc din Codul muncii dispozitiile care ar trebui sa reglementeze modalitatea in care angajatorul tine evidentele legate de munca la domiciliu, fiind mult prea vagi si generale prevederile art. 109

#01562

Desi art. 109 C. muncii se refera la obligatia angajatorului de a asigura doar transportul materiilor prime si materialelor, se subintelege aceeasi obligatie a angajatorului si in ceea ce priveste

#01563

Salariatul cu munca la domiciliu este îndreptăţit că primească, în plus faţă de drepturile salariale, contravaloarea cheltuielilor de producţie, dacă nu s-a convenit ca acestea să fie incluse în

#01564

Deşi Codul muncii prevede numai obligaţia angajatorului de a asigura transportul la şi de la domiciliul salariatului al materiilor prime şi materialelor, precum şi al produselor finite, se impune concluzia

#01565

Dispoziţiile Codului muncii sunt lacunare, nereferindu-se la obligaţia angajatorului de a suporta cheltuielile necesitate de desfăşurarea muncii de către salariat, cum ar fi: electricitatea, încălzirea, apa etc.

#01566

Elementele specifice contractului de muncă la domiciliu sunt următoarele: (1) forma scrisă; (2) menţiunea că salariatul va lucra la domiciliu; (3) însărcinările salariatului să permită desfăşurarea activităţii la domiciliul acestuia;

#01567

Obligatia angajatorului de a asigura transportul la si de la domiciliul salariatului, dupa caz, al materiilor prime si materialelor pe care le utilizeaza in activitate, precum si al produselor finite

Art. 110 [egalitatea de tratament]

(1) Salariatul cu munca la domiciliu se bucura de toate drepturile recunoscute prin lege si prin contractele colective de munca aplicabile salariatilor al caror loc de munca este la sediul angajatorului.
(2) Prin contractele colective de munca si/sau prin contractele individuale de munca se pot stabili si alte conditii specifice privind munca la domiciliu, in conformitate cu legislatia in vigoare.
(3) Salariații cu munca la domiciliu au obligația de a respecta și de a asigura confidențialitatea informațiilor și documentelor utilizate în timpul muncii la domiciliu.

#00072

La baza relaţiei de subordonare se află prerogativa de direcţie a angajatorului, în temeiul căreia acesta poate da dispoziţii obligatorii salariatului, precum şi prerogativa de control, în temeiul căreia, angajatorul

#01569

Desigur că salariatul cu munca la domiciliu nu va beneficia doar de drepturile ce revin salariaţilor, ci îi vor incumba şi obligaţiile specifice salariaţilor.

#01570

Datorita specificului muncii la domiciliu, in sensul ca angajatorul nu organizeaza munca si nu stabileste programul de lucru, salariatul avand un contract individual de munca la domiciliu va fi salarizat

Art. 111 [definiţia legală a timpului de muncă]

(1) Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îşi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare.
(2) Programul de muncă reprezintă modelul de organizare a activităţii, care stabileşte orele şi zilele când începe şi când se încheie prestarea muncii.
(3) Modelul de organizare a muncii reprezintă forma de organizare a timpului de muncă şi repartizarea sa în funcţie de un anumit model stabilit de angajator.

#02845

Organizarea de către angajator a cursurilor de formare profesională poate pune probleme de calificare

#01571

Notiunea de timp de munca este folosita in doua sensuri. In sens restrans, timpul de munca se confunda cu timpul productiv. In sens larg, timpul de munca include, pe langa

#01572

Dispoziţiile legale privitoare la durata maximă a timpului de muncă au caracter imperativ, nepermiţând derogarea.

#01573

Nu este permisă nici o derogare de la dispoziţiile legale care reglementează timpul de muncă şi timpul de odihnă, având în vedere caracterul imperativ al acestora.

#01574

Dispoziţiile Codului muncii privitoare la timpul de muncă şi timpul de odihnă sunt în general concordante cu dipoziţiile Directivei Consiliului 93/104/CE din 23.11.1993 privind anumite aspecte ale organizării timpului

#01575

Pornind de la ratio legis, şi anume protecţia salariaţilor împotriva abuzurilor angajatorilor, se poate conchide că cea mai mare parte a dispoziţiilor legale din Codul muncii referitoare la timpul de

#01576

Sfera notiunii de timp de munca nu include si perioada in care salariatii se afla la domiciliul lor. De asemenea, nu constituie timp de munca nici perioada in care, in

#01577

In dreptul francez, perioada de timp in care salariatul se deplaseaza de la domiciliu la locul sau de munca nu este considerata timp de lucru. In schimb, intra in timpul

Art. 112 [durata normală a timpului de muncă]

(1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
(2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.

#01578

Durata normala a timpului de munca, de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana, se raporteaza la un singur contract de munca, intrucat, in caz contrar,

#01579

Conform art. 112 alin. 2 C. muncii, durata muncii de 6 ore pe zi si 30 ore pe saptamana, prestata de tinerii sub 18 ani, reprezinta o durata normala de

#01580

Salariatilor cu munca la domiciliu le sunt integral aplicabile dispozitiile art. 112 si art. 114-115 C. muncii referitoare la timpul de munca, chiar daca acestia îsi stabilesc singuri programul de

#01581

Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 112 alin. (1) C. muncii, cu dispozitiile art. 35, art. 113, art. 118 din acelasi cod, deducem ca durata normala a timpului de munca,

#01582

Este sarcina instantelor judecatoresti, iar nu a Curtii Constitutionale, sa interpreteze dispozitiile art. 112 alin. (1) C. muncii, in sensul de a stabili, prin coroborare cu alte texte legale –

Art. 113 [repartizarea timpului de muncă în timpul săptămânii]

(1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
(2) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.

#01583

Durata zilnică a timpului de muncă dă expresie "legii celor opt", adică: opt ore pentru muncă, opt ore timp liber şi opt ore pentru odihnă. Repartizarea inegală a timpului

Art. 114 [durata maxima a timpului de munca]

(1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
(3) Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.
(4) Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni.
(5) La stabilirea perioadelor de referinta prevazute la alin. (2)-(4) nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca.
(6) Prevederile alin. (1)-(4) nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani.

#01584

Durata de maxim 48 de ore pe saptamana se refera la un singur contract individual de munca. In alti termeni, salariatii cumularzi, chiar la acelasi angajator, pot depasi durata maxima

#01585

Dupa modificarea art. 114 C. muncii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2005, perioada de referinta privitoare la durata maxima legala a timpului de munca se refera la toate

#01586

Dispozitiile art. 114 C. muncii privind durata maxima a timpului de munca se aplica si in cazul cumulului de functii, in sensul ca plafonul maxim trebuie respectat pentru fiecare contract

#01587

Nu este admisibil acordul părţilor contractului individual de muncă privind depăşirea duratei maxime de 48 de ore săptămânal.

#01588

Avand in vedere si dispozitiile art. 121 alin. (2) C. muncii, este lovita de nulitate intelegerea dintre angajator si salariat, prin care s-ar tinde la depasirea duratei maxime a timpului

#01589

Intrucat dispozitiile art. 114 C. muncii se refera la un singur contract, rezulta ca, in cazul salariatilor cumularzi, nu se aplica interdictia privind durata maxima legala a timpului de munca

#01590

Depasirea duratei maxime legale a timpului de munca stipulate de art. 114 alin. (1) C. muncii nu poate justifica solutia neplatii orelor suplimentare peste limita legala. In speta a fost

#01591

Ar fi utila instituirea interdictiei depasirii duratei maxime legale a timpului de munca de 48 de ore pe saptamana, prevazuta de art. 114 si art. 121 C. muncii, de catre

#01592

Angajatorul nu este exonerat de obligatia de a plati orele suplimentare, in cazul in care se depaseste durata timpului de munca, stipulata de art. 114 alin. (2) C. muncii.

Art. 115 [durata specială a timpului de muncă]

(1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
(2) Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.

#01593

Coroborand dispozitiile art. 115 alin. (2) cu dispozitiile art. 135 C. muncii, se deduce ca durata maxima legala zilnica a timpului de munca este de 12 ore.

#01594

Avand in vedere dispozitiile art. 115 alin. (1) C. muncii si tinand seama de specificul activitatii, se poate stabili o durata a timpului de lucru care sa depaseasca 48 de

#01595

Nici în cazul programului inegal de muncă nu este permisă depăşirea totalului de 40 de ore pe săptămână.