(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele.
CAPITOLUL 3 – Răspunderea patrimonială
Art. 254 [raspunderea salariatului]
(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
#02518
Ca urmare a modificarii art. 253 alin. (1) C. muncii, in sensul instituirii raspunderii angajatorului si pentru daune morale, s-ar impune si modificarea corespunzatoare a art. 254 din acelasi cod,
#02519
In mod corect prima instanta a admis cererea principala si l-a obligat pe salariat sa-l despagubeasca pe angajator cu contravaloarea reparatiilor pentru autoturismul apartinand 54 C. munci pentru angajarea raspunderii
#02520
In temeiul raspunderii subsidiare, salariatul nu va raspunde fata de angajator pentru prejudiciile suferite de acesta ca urmare a neexecutarii de catre terte persoane a obligatiilor asumate fata de angajator
#02521
Răspunderea solidară a salariaţilor, stabilită pe cale convenţională, contravine dispoziţiilor art. 38 din Codul muncii, convenţia în acest sens fiind lovită de nulitate.
#02522
Nu suntem în prezenţa unei răspunderi subsidiare, ci a unei răspunderi distincte, tipice, a salariatului, în cazul în care creanţele angajatorului împotriva terţelor persoane, s-au prescris din vina salariatului său
#02523
In cazul in care angajatorul este obligat sa plateasca salariatilor negrevisti care nu isi pot desfasura activitatea din pricina salariatilor grevisti, indemnizatia de 75% din salariul de baza, in conformitate
#02524
Intrucat raspunderea penala a salariatului pentru o fapta in legatura cu munca atrage aplicarea normelor raspunderii civile delictuale pentru pagubele cauzate angajatorului, rezulta ca nu este posibil cumulul raspunderii penale
#02525
Este litigiu de munca litigiul declansat de angajator, in temeiul pe art. 254 C. muncii, prin care acesta solicita plata de catre salariat a sumelor de bani pe care angajatorul
#02526
Inexistenta documentelor justificative privind sumele inregistrate in evidenta contabila a angajatorului nu poate fi imputata salariatei avand functia de director economic. Astfel, inregistrarea efectiva in contabilitate a sumelor incasate si
#02527
Clauza penala convenita de partile contractului individual de munca, prin care salariatul se obliga sa plateasca angajatorului suma de 3.000 Euro, in echivalent lei la data platii, cu titlu de
Art. 255 [divizibilitatea raspunderii salariatilor]
(1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.
Art. 256 [restituirea sumelor nedatorate şi bunurilor necuvenite]
(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.
Art. 257 [reţinerile din salariu]
(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.
Art. 258 [reţinerile după încetarea contractului de muncă]
(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.
Art. 259 [executarea silită de drept comun]
În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.