(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele.
CAPITOLUL 3 – Răspunderea patrimonială
Art. 254 [raspunderea salariatului]
(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
#02508
Dovada faptei ilicite a salariatului trebuie făcută de angajator, care se va raporta la sarcinile şi atribuţiile de serviciu ale salariatului.
#02509
Este nefondată, în sensul că este prematură, cererea formulată de angajator prin care acesta a solicitat obligarea fostei salariate la plata de despăgubiri, conform actului adiţional la contractul individual de
#02510
În cazul în care persoana care îndeplineşte funcţia de administrator la o societate comercială, având concomitent şi calitatea de salariat cu privire la aceeaşi funcţie de administrator, comite o faptă
#02511
Din coroborarea dispozitiilor art. 278 C. muncii cu dispozitiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, care prevad ca dispozitiile acestei legi se completeaza cu dispozitiile legislatiei
#02512
Orice derogare legislativa de la dispozitiile art. 254 C. muncii, in sensul instituirii raspunderii salariatului si pentru daune morale, trebuie sa fie consacrata printr-o lege organica. In raport cu dispozitiile
#02513
În ipoteza în care fapta ilicită aflată în legătură cu munca, prin care salariatul l-a prejudiciat pe angajatorul său, este o infrac#5;iune, este posibilă op#5;iunea pentru răspunderea civilă delictuală, prin
#02514
Ca exceptie de la dispozitiile art. 254 alin. (1) C. muncii pot fi mentionate dispozitiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, care permit acordarea
#02515
Este admisibila clauza penala prin care partile contractului individual de munca determina anticipat prejudiciul pe care il va suferi angajatorul in cazul in care salariatul va pune capat contractului de
#02516
Salariatul angajat cu contract de munca temporara nu va raspunde in baza dispozitiilor art. 254 C. muncii pentru prejudiciul produs utilizatorului. In acest caz, utilizatorul se va putea indrepta impotriva
#02517
Evaluarea anticipata a prejudiciului produs de salariat angajatorului, prin intermediul clauzei penale, nu este posibila in dreptul muncii, din mai multe motive. In primul rand, specificul raporturilor de munca neaga
Art. 255 [divizibilitatea raspunderii salariatilor]
(1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.
Art. 256 [restituirea sumelor nedatorate şi bunurilor necuvenite]
(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.
Art. 257 [reţinerile din salariu]
(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.
Art. 258 [reţinerile după încetarea contractului de muncă]
(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.
Art. 259 [executarea silită de drept comun]
În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.