CAPITOLUL 3 – Răspunderea patrimonială

Art. 253 [raspunderea angajatorului; actiunea in regres]

(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele.

Art. 254 [raspunderea salariatului]

(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

#02498

Avand in vedere ca anterior modificarii Codului muncii prin Legea nr. 40/2011, doctrina si jurisprudenta au admis posibilitatea recuperarii pe cale amiabila a prejudiciului produs de salariat angajatorului, indiferent de

#02499

Partile pot recurge la mediere, in conditiile Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, pentru recuperarea de catre angajator a pagubei produse de salariat, dar numai cu

#02500

Daca salariatul nu recunoaste valoarea prejudiciului stabilit de angajator prin nota de constatare, partile pot sa incheie un acord pentru o suma mai mica decat cea stabilita de angajator, urmand

#02501

Procedura recuperarii pe cale amiabila a prejudiciului in conditiile art. 254 alin. (3) si (4) C. muncii este incidenta si in cazul in care se pune problema restituirii de catre

#02502

Acordul scris al partilor privind recuperarea pagubei produse de salariat angajatorului sau, incheiat in conditiile art. 254 alin. (3) si (4) C. muncii, nu constituie titlu executoriu, ceea ce inseamna

#02503

Daca prejudiciul constatat de angajator depaseste suma de cinci salarii minime brute pe economie, angajatorul are alegerea intre a renunta la procedura reglementata de art. 254 alin. (3) si (4)

#02504

Chiar daca acordul partilor privind recuperarea pagubei depaseste plafonul de cinci salarii minime brute pe economie, numai suma ce se incadreaza in acest plafon va putea fi recuperata potrivit procedurii

#02505

Întrucât noul cod al muncii nu mai reglementează decizia de imputare ca modalitate de recuperare a prejudiciului produs de salariat, rezultă că în prezent angajatorul nu mai poate recurge la

#02506

Cu excepţia cazului gestionarului, în sarcina căruia apasă o prezumţie relativă de culpă pentru situaţia identificării de lipsuri în gestiune, în celelalte cazuri de răspundere patrimonială a salariatului, nu operează

#02507

Sarcina probei întrunirii elementelor răspunderii patrimoniale în sarcina salariatului incumbă angajatorului.

Art. 255 [divizibilitatea raspunderii salariatilor]

(1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.

Art. 256 [restituirea sumelor nedatorate şi bunurilor necuvenite]

(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.

Art. 257 [reţinerile din salariu]

(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.

Art. 258 [reţinerile după încetarea contractului de muncă]

(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.

Art. 259 [executarea silită de drept comun]

În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.