(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele.
CAPITOLUL 3 – Răspunderea patrimonială
Art. 254 [raspunderea salariatului]
(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
#02478
Executarea ordinului de serviciu poate constitui o cauză de exonerare de răspundere pentru salariat. Atunci când ordinul este legal sau măcar aparent legal, salariatul nu este îndrituit să-l cenzureze,
#02479
Constituie cauză exoneratoare de răspundere şi acordul angajatorului pentru săvârşirea de către salariat a unei fapte prin care se micşorează patrimoniul angajatorului, cum ar fi demolarea unei clădiri etc.
#02480
In practica dreptului muncii fapta tertului ca situatie exoneratoare de raspundere nu-si gaseste aplicarea. S-ar putea insa vorbi despre greva ca fapta a tertului exoneratoare de raspundere. Astfel, de pilda,
#02481
Pentru militari #1;i salaria#5;ii civili din unit9;#5;ile militare opereaz9; o cauz9; suplimentar9; de exonerare de r9;spundere, #1;i anume, ordinul comandantului sau #1;efului unit9;#5;ii, situa#5;ie 8;n care r9;spunderea revine acestora.
#02482
Clauza prin care salariatul se obliga sa plateasca angajatoruluin suma de 10.000 euro in caz de incalcare a obligatiei de fidelitate este lovita de nulitate, contravenind dispozitiilor art. 38 C.
#02483
Decizia de imputare emisa de intimata la data de 15 martie 2004 incalca dispozitiile art. 169 alin. (1) si (2) C. muncii, care permit retinerile din salariu numai in situatia
#02484
Având în vedere că prejudiciile produse de salariat angajatorului pot fi acoperite numai prin obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, este nulă dispoziţia emisă de angajator prin care acesta
#02485
Avand in vedere ca noul Cod al muncii nu mai prevede angajamentul de plata si decizia de imputare ca titluri executorii, rezulta ca, dupa data intrarii in vigoare a acestuia,
#02486
Intrucat dispozitiile Codului muncii nu interzic angajamentul de plata, o asemeneea operatiune juridica este valabila, exprimand vointa salariatului de a achita de buna-voie sumele necesare pentru acoperirea prejudiciului. Prin urmare,
#02487
Chiar dacă angajatorul reclamant a chemat în judecată doi pârâţi, prin cererea introductivă împărţind prejudiciul între aceştia, prima instanţă nu a acordat plus petita obligându-l doar pe unul dintre
Art. 255 [divizibilitatea raspunderii salariatilor]
(1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.
Art. 256 [restituirea sumelor nedatorate şi bunurilor necuvenite]
(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.
Art. 257 [reţinerile din salariu]
(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.
Art. 258 [reţinerile după încetarea contractului de muncă]
(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.
Art. 259 [executarea silită de drept comun]
În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.