Art. 61

Avand in vedere inexistenta unei definitii legale a abaterii grave, rezulta ca angajatorul este cel indreptatit sa aprecieze gravitatea. Nimic nu se opune insa definirii prin regulamentul intern a abaterii. . .

Caracterul grav al abaterii disciplinare, care justifica concedierea salariatului, se apreciaza in functie de consecintele faptei, pregatirea si experienta salariatului in cauza, rezultand din toate elementele de fapt ca. . .

Constituie abatere gravă acea faptă a salariatului, săvârşită cu vinovăţie, care produce o tulburare importantă în activitatea angajatorului, făcând imposibilă continuarea raporturilor de muncă. . .

In acceptiunea art. 61 lit. a) C. muncii, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca este posibila in doua situatii, astfel: cand salariatul savarseste abateri repetate de la disciplina muncii. . .

Sunt apte să atragă concedierea disciplinară şi abaterile de la normele de comportare la locul de muncă, cum ar fi: crearea de stări tensionate în colectiv, injurii la adresa. . .

Ca regulă, calificarea ca abatere disciplinară a unei fapte săvârşite de salariat nu se raportează la normele de comportare în familie sau societate. Prin excepţie, există anumite profesii în. . .

În cazul declarării judecătoreşti a dispariţiei, având în vedere că salariatul absentează nemotivat, angajatorul poate dispune concedierea disciplinară. . .

Pentru a putea constitui temei al desfacerii contractului de muncă, abaterea gravă, ca faptă unică, trebuie să fie prevăzută cu acest efect într-o dispoziţie legală. Prin urmare, în lipsa. . .

Poate fi considerată gravă acea abatere care impune, în mod obiectiv, îndepărtarea din unitate a salariatului vinovat. . .

Sancţiunea disciplinară a concedierii are caracter excepţional, în sensul că poate fi dispusă numai atunci când prezenţa în unitate a salariatului respectiv ar prejudicia activitatea şi disciplina în muncă. . .

Criteriul de distincţie între abaterile disciplinare sau faptele penale, pe de o parte, şi necorespunderea profesională, pe de altă parte, o constituie culpa salariatului. . .

Sunt apte sa antreneze concedierea disciplinara urmatoarele abateri: violenta sau insulta grava, parasirea utilajelor aflate in lucru, furturi, producerea de prejudicii angajatorului, insubordonarea, neglijenta grava, concurenta neloiala, instigarea muncitorilor la. . .

Abaterile grave nu sunt enumerate de Codul muncii, însă pot fi stabilite prin contractele colective de muncă şi prin regulamentele interne. În practică au fost considerate abateri grave: încălcarea. . .

În jurisprudenţă au fost calificate drept abateri apte să atragă desfacerea contractului de muncă, următoarele fapte: întârzierea repetată la serviciu, absenţele repetate şi nemotivate de la serviciu, refuzul de. . .

Nu poate atrage concedierea disciplinara atitudinea critica fata de patronat a unui lider sindical, chiar daca s-au depasit limitele unui dialog calm si civilizat, pe fondul unei stari conflictuale in. . .

Abaterile repetate, la care face referire art. 61 lit. a) C. muncii pot fi abateri care au fost sau nu sanctionate disciplinar. In cazul in care s-au aplicat deja sanctiuni. . .

Repetabilitatea abaterilor presupune savarsirea a cel putin doua abateri. La stabilirea repetabilitatii pot fi luate in considerare si abateri savarsite anterior, pentru care salariatul a fost deja sanctionat disciplinar, neradiate. . .

In cazul sanctionarii disciplinare a salariatului pentru abateri repetate pot fi luate in considerare si abateri anterioare care au mai fost sanctionate, cu singura conditie a savarsirii unei noi abateri. . .

Prin abateri repetate trebuie înţeles cel puţin două abateri, însă esenţial pentru aprecierea gravităţii lor nu este numărul, ci atitudinea recidivantă a salariatului, voinţa lui de a încălca obligaţiile. . .