Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
#00088
Contractul individual de munca este incompatibil cu pluralitatea de subiecte, atat activa, cat si pasiva.
#00089
De regulă, contractul individual de muncă nu poate avea decât două părţi: angajatorul şi salariatul. Ca excepţie se poate menţiona situaţia formelor asociative de exercitare a profesiilor de avocat,
#00090
Raportul juridic de muncă este incompatibil cu pluralitatea de subiecte, activă sau pasivă.
#00091
Contractul de împărţire a timpului de muncă este inadmisibil din perspectiva sistemului de drept românesc, având în vedere că răspunderea colectivă a salariaţilor pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor
#00092
Nu este prohibită de lege încheierea unui contract individual de muncă între părinţi şi copii şi nici între soţi, cu condiţia ca raportul juridic de muncă să fie distinct
#00093
Contractul individual de munca este carmuit de principiul libertatii de vointa, in sensul ca partile sunt libere sa negocieze clauzele acestuia, cu observarea normelor legale imperative si a contractelor colective
#00094
Definiţia legală a contractului individual de muncă are un caracter unilateral. Din definiţia legală prevalează doar obligaţia salariatului de a presta munca şi doar implicit se deduce că e
#00095
Prestarea muncii constituie un element esential al contractului de munca. Munca poate fi fizica, intelectuala sau artistica, iar riscurile muncii nu sunt suportate de cel care presteaza munca.
#00096
Obligatia salariatului de a munci este o obligatie de a face. Prin urmare, obligatia trebuie executata
#00097
Obligatia salariatului de a presta munca este o obligatie de a face, care trebuie executata in natura de catre salariat. Insa indatorirea angajatorului de plata a salariului presupune atat o