Articole

Art. 268 [termenele de prescripţie extinctivă]

(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;
d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.

#02680

Din coroborarea art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii cu art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, rezulta ca termenul de 3 ani

#02681

In cazul in care actiunea in daune a salariatului impotriva angajatorului este conditionata de anularea prealabila a unui act de modificare sau de desfacere a contractului individual de munca, desigur

#02682

Stabilirea de către angajator a pagubei pe care i-a produs-o salariatul trebuie să se facă în termen de trei ani de la producerea ei. În caz contrar, angajatorul se

#02683

Avand in vedere incidenta regulilor privitoare la raspunderea contractuala, prescriptia dreptului angajatorului la repararea pagubei princinuite de salariat incepe sa curga de la data producerii prejudiciului. Aceasta este data nasterii

#02684

Intrucat textul nu face nici un fel de distinctie, conchidem ca regula fixata de art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii se aplica in toate cazurile de nulitate, indiferent

#02685

Avand in vedere dispozitiile art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii, rezulta ca, spre deosebire de dreptul comun, in dreptul muncii atat nulitatea relativa cat si nulitatea absoluta pot

#02686

În cazul obligaţiei de restituire a salariatului prescripţia dreptului angajatorului începe să curgă de la data predării sumei sau bunurilor, respectiv prestării serviciului.

#02687

Termenele stipulate de art. 268 C. muncii sunt termene de prescriptie extinctiva, fiind susceptibile de intrerupere, suspendare si repunere in termen, in conditiile Decretului nr. 167/1958 (Decretul nr. 167/1958 privitor

#02688

Intrucat termenele de 30 de zile, de 6 luni si de 3 ani sunt termene de prescriptie, devin incidente dispozitiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva relative la suspendare

#02689

Din punctul de vedere al naturii juridice, termenele de 30 de zile, de 6 luni si de 3 ani sunt termene de prescriptie, fiind susceptibile de suspendare si intrerupere, in

Art. 2782 [organizarea muncii lucrătorilor fără contract de muncă]

(1) În cazul raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, prin legi speciale pot fi reglementate modele de organizare a muncii numai cu respectarea următoarelor condiţii:
a) angajatorul informează persoana care îşi desfăşoară activitatea în cadrul respectivului raport de muncă cu privire la:
(i) faptul că programul de lucru este variabil, numărul de ore garantate în plată şi remuneraţia pentru munca prestată în plus faţă de orele garantate;
(ii) orele şi zilele de referinţă în care persoanei i se poate cere să lucreze;
(iii) perioada minimă de înştiinţare prealabilă la care are dreptul persoana înainte de începerea unei sarcini de serviciu şi, după caz, termenul-limită de anulare a acesteia;
b) angajatorul solicită persoanei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul respectivului raport de muncă să presteze munca doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
(i) munca este prestată în cadrul orelor şi zilelor de referinţă prestabilite, comunicate persoanei conform prevederilor lit. a) pct. (ii);
(ii) persoana este informată de angajatorul său în privinţa unei sarcini de serviciu cu respectarea perioadei rezonabile de înştiinţare prealabilă, conform prevederilor lit. a) pct. (iii).
(2) Informarea persoanei menţionată la alin. (1) lit. a) se realizează în condiţiile stabilite la art. 2781 alin. (3), într-o perioadă de cel mult 7 zile lucrătoare de la data primei zile de muncă.
(3) Pot face excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b) raporturile de muncă sau de serviciu desfăşurate de personalul din cadrul serviciilor publice de urgenţă, personalul din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, personalul diplomatic şi consular, magistraţi, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, respectiv raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici.

Art. 269 [instanta competenta]

(1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal.
(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.
(3) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi

#02834

Deschiderea procedurii insolvenței generează o dificultate practică semnificativă în ceea ce privește delimitarea dintre litigiile care rămân sub imperiul jurisdicției muncii și cele absorbite de procedura insolvenței. Codul muncii fixează în art. 266 obiectul jurisdicției muncii, respectiv soluționarea conflictelor privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale și colective de muncă, iar art. 269 alin. (1) din același cod stabilește competența materială a tribunalului ca primă instanță. Aceste reguli trebuie corelate cu dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, care suspendă de drept acțiunile pentru realizarea creanțelor asupra...

#02815

Regula privind competență teritorială din art. 269 alin. (2) C. muncii favorizează reclamantul și atunci când reclamantul este angajatorul. Art. 269 alin. (2) C. muncii se referă la sediul reclamantului

#02814

Art. 267 C. muncii enumeră sindicatele între părțile posibile în conflictele de muncă. În același timp, regula de competență teritorială este formulată în funcție de reclamant, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii

#02813

Art. 269 alin. (2) C. muncii stabilește criterii alternative de selectare a instanței competente: domiciliul, reședința, locul de muncă. În logica textului, domiciliul procesual ales nu poate fi un criteriu

#02812

În dreptul comun, art. 107 alin. (1) C. pr. civ. consacră regula în materie de competență teritorială, respectiv conferă competență teritorială instanței de la domiciliul ori sediul pârâtului, ca expresie a protecției

#02811

Delimitarea conflictelor de muncă trebuie să ia în considerare extinderea noțiunii de raport de muncă dincolo de contractul individual de muncă, operată prin modificarea art. 1 și prin introducerea

#02725

RIL: Ca urmare a recunoasterii calitatii procesuale active a organizatiilor sindicale, urmeaza ca, în actiunile formulate de sindicate in numele membrilor lor, in aplicarea dispozitiilor art. 269 C. muncii, sa

#02726

In ceea ce priveste competenta materiala, avand in vedere dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. pr. civ. rezulta ca instanta cu plenitudine de competenta in materia conflictelor de

#02727

Avand in vedere dispozitiile art. 19 C. pr. civ., in materia conflictelor de munca privitoare exclusiv la bunuri, de ex. plata drepturilor salariale neachitate, despagubiri pentru prejudiciile suferite in executarea

#02728

Prin instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are sediul se înţelege instanţa în raza căreia se află sediul social, iar nu vreunul dintre sediile secundare.

Art. 270 [scutirea de timbraj]

Cauzele prevazute la art. 266 sunt scutite de taxa judiciara de timbru si de timbrul judiciar.

#02741

Din coroborarea dispozitiilor art. 10 si art. 15 din Legea nr. 146/1997 cu dispozitiile art. 270 C. muncii, rezulta ca beneficiaza de scutire si persoanele care pot formula cerere de

Art. 271 [celeritatea]

(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.
(21) Termenul de apel este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
(22) Hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.
(3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.

#02742

Termenul de 15 zile are natura juridică a unui termen de recomandare relativ, încălcarea lui neavând efecte asupra valabilităţii hotărârii judecătoreşti pronunţate, cel mult putând atrage sancţionarea disciplinară a

Art. 272 [sarcina probei]

Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

#00346

Angajatorul trebuie să dovedească prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a încălcării de către salariat a clauzei de neconcurenţă. Evaluarea prejudiciului se va face numai pe cale judiciară.

#01108

Angajatorul, caruia ii revine sarcina probei, potrivit art. 272 C. muncii, trebuie sa faca dovada caracterului efectiv al desfiintarii postului. In acest sens, nu este suficient ca angajatorul sa depuna

#02743

Intrucat sarcina probei revine angajatorului parat, avand in vedere ca acesta nu a achitat onorariul pentru expertiza contabila cu obiectul verificarii sustinerilor acestuia in sensul ca ar fi acordat deja

#02744

În procesul declanşat de salariat pentru contestarea măsurii concedierii disciplinare, angajatorului îi revine sarcina probei. Acesta însă nu a dovedit săvârşirea abaterii disciplinare de către salariat, constând în absenţa de

#02745

Specificul dedus din regula inversarii sarcinii probei, in ipoteza administrarii probei cu inscrisuri, se refera in realitate la persoana care trebuie sa suporte cheltuielile privind administrarea probei. Astfel, si potrivit

#02746

Salariaţii gestionari nu beneficiază de regula privind inversarea sarcinii probei, simpla lipsă în gestiune generând prezumţia de culpă a acestora.

#02747

Inversarea sarcinii probei în ceea ce priveşte dovada cu martori constă în faptul că angajatorul va suporta în toate cazurile cheltuielile privind administrarea probei, indiferent dacă proba a fost cerută

#02748

Argumentul identitatii de ratiune explica de ce textul art. 272 C. muncii privind inversarea sarcinii probei se aplica si in cazul in care parat este o organizatie patronala.

#02749

Exceptia de la dreptul comun instituita de art. 272 C. muncii se aplica numai in procesele privitoare la raporturile juridice de munca si numai intre subiectele acestor raporturi juridice. Cu

#02750

În cazul în care decizia de concediere a fost comunicată salariatei contestatoare în aceeaşi zi cu comunicarea de către aceasta din urmă a stării sale de graviditate, revenea angajatorului pârât

Art. 273 [administrarea probelor]

Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.

#02763

Instanta nu se poate intemeia, in hotararea pe care o pronunta, pe opinia unui expert, exprimata in cadrul unui raport de expertiza extrajudiciara. Insa, in virtutea rolului activ al judecatorului,

#02764

Dispozitiile art. 273 C. muncii, care autorizeaza instanta sa decada din beneficiul probei admise partea care intarzie in mod nejustificat administrarea acesteia, trebuie interpretate prin corelare cu art. 272 C.

Art. 274 [forţa executorie a hotărârilor]

Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept.

#02765

HP: ÎCCJ, prin Decizia nr. 362/2025, în dosarul nr. 1.499/1/2016, a stabilit umătoarele, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 80 alin. (2) şi art. 274 coroborate cu cele ale art.

#02766

Din coroborarea dispozitiilor art. 274 cu dispozitiile art. 261-262 C. muncii, rezulta ca, pentru a evita savarsirea infractiunilor incriminate de aceste din urma texte legale (desi textele art. 261 si

#02767

In cazul in care sentinta primei instante prin care s-a dispus reintegrarea salariatului a fost desfiintata in calea de atac, de la data pronuntarii deciziei instantei de apel va inceta

Art. 275 [dreptul comun]

Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

#02903

Chestiunea capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului București

#02815

Regula privind competență teritorială din art. 269 alin. (2) C. muncii favorizează reclamantul și atunci când reclamantul este angajatorul. Art. 269 alin. (2) C. muncii se referă la sediul reclamantului

#02813

Art. 269 alin. (2) C. muncii stabilește criterii alternative de selectare a instanței competente: domiciliul, reședința, locul de muncă. În logica textului, domiciliul procesual ales nu poate fi un criteriu

#02812

În dreptul comun, art. 107 alin. (1) C. pr. civ. consacră regula în materie de competență teritorială, respectiv conferă competență teritorială instanței de la domiciliul ori sediul pârâtului, ca expresie a protecției

#02811

Delimitarea conflictelor de muncă trebuie să ia în considerare extinderea noțiunii de raport de muncă dincolo de contractul individual de muncă, operată prin modificarea art. 1 și prin introducerea

#02768

Este nula sentinta primei instante in cazul in care minuta nu este semnata de unul dintre asistentii judiciari. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 55 alin. (2) teza a II-a din Legea

#02769

Nu sunt intemeiate sustinerile angajatorului recurent in sensul ca onorariul de avocat, in suma de 21.392,36 RON, acordat de instanta de fond salariatului contestator, este nejustificat in raport cu activitatea

#02770

Raportul de expertiza, care a stabilit drepturile salariale cuvenite pentru orele suplimentare, nu poate fi criticat direct in recurs, avand in vedere ca el a fost despus in fata primei

#02771

Chiar daca nu este reglementata expres de Codul muncii, revizuirea este admisibila in procesul avand ca obiect anularea deciziei de sanctionare disciplinara, atunci cand au aparut probe, imprejurari sau acte

#02772

Având în vedere că nu există nici o interdicţie în Codul muncii şi nici în altă lege specială privitoare la exercitarea căilor extraordinare de atac, rezultă că devin incidente

Art. 276 [armonizarea legislaţiei muncii]

Potrivit obligaţiilor internaţionale asumate de România, legislaţia muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convenţiile şi recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii, cu normele dreptului internaţional al muncii.

Art. 277 [definitia functiei de conducere]

În sensul prezentului cod, funcţiile de conducere sunt cele definite prin lege sau prin reglementări interne ale angajatorului.

#02800

Dispozitiile art. 277 alin. (1) C. muncii nu exclud categoria administratorilor salariati cu functie de conducere, chiar dupa intrarea in vigoare a art. 1371 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

#02801

Potrivit Legii nr. 31/1990, in cadrul societatii pe actiuni, directorul nu poate avea si calitatea de salariat, nici pentru functia de director, nici pentru o alta functie. Din dispozitiile art.

Art. 278 [caracterul de dreptul comun al Codul muncii]

(1) Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.
(2) Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

#02952

Referitor la criteriile pentru calificarea unui raport juridic ca fiind raport juridic de muncă,

#02951

În ceea ce privește modificările recente ale Codului muncii, prin Legea nr. 283/2024

#02950

În ceea ce privește delimitarea dintre raportul de muncă și raportul de administrare

#02949

Cu privire la efectul pe care dispozițiile art. 278 alin. (3) din Codul muncii

#00011

Fac parte din sfera raporturilor juridice de munca, in afara raporturilor de munca nascute ca urmare a incheierii unui contract individual de munca (in care se includ si cele ale

#00013

Dispozitiile Codului muncii se aplica si raporturilor juridice de munca dintre membrii cooperatori si societatea cooperatista, in completarea reglementarilor specifice continute in Legea nr.

#01180

RIL: Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat dispozițiile art. 75 alin. (1) și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 2.553 alin.

#02802

Pentru aplicarea dispozitiilor legislatiei civile, in baza art. 278 C. muncii, trebuie indeplinite doua conditii: inexistenta unei dispozitii speciale in legislatia muncii si inexistenta unei incompatibilitati rezultand din specificul raporturilor

#02803

Dispozitiile art. 1277 C. civ., potrivit carora orice contract incheiat pe durata nedeterminata poate fi denuntat unilateral de oricare dintre parti nu sunt incidente in privinta contractului individual de munca.

#02804

RIL: Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul competent sa judece recursul in interesul legii, prin decizia nr. 16 din 26 septembrie 2016, a stabilit ca, "In interpretarea si

Art. 2781 [informarea lucrătorilor fără contract individual de muncă]

(1) În cazul raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, reglementate prin legi speciale, angajatorul are obligaţia de a comunica în scris persoanei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul respectivului raport de muncă cel puţin următoarele:
a) identitatea părţilor raportului de muncă;
b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea desfăşurării activităţii în locuri de muncă diferite, precum şi dacă deplasarea între acestea este asigurată sau decontată de către angajator, după caz;
c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
d) unul din următoarele elemente, la alegerea angajatorului:
(i) denumirea, gradul, felul muncii sau categoria activităţii profesionale pentru care este angajată persoana;
(ii) o scurtă caracterizare sau descriere a muncii;
e) data de la care începe raportul de muncă;
f) în cazul unui raport de muncă pe durată determinată, data la care încetează sau durata preconizată a acestuia;
g) durata şi condiţiile perioadei de probă, dacă există;
h) dreptul şi condiţiile privind formarea profesională oferită de angajator;
i) durata concediului de odihnă plătit;
j) procedura şi condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;
k) drepturile salariale, cu menţionarea elementelor componente, dacă sunt aplicabile alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, menţionate separat, periodicitatea plăţii acestora şi metoda de plată;
l) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi/sau ore/săptămână, condiţiile de efectuare şi de compensare a orelor suplimentare, precum şi, dacă este cazul, modalităţile de organizare a muncii în schimburi;
m) contractul colectiv de muncă sau acordul colectiv de muncă aplicabil, dacă există;
n) asigurare medicală privată, contribuţii suplimentare la pensia facultativă sau la pensia ocupaţională a persoanei suportate de angajator, în condiţiile legii, precum şi orice alte beneficii sociale, acordate din iniţiativa angajatorului, atunci când acestea constituie avantaje în bani sau în natură acordate sau plătite de angajator persoanei ca urmare a activităţii profesionale a acesteia, după caz.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, reglementate prin legi speciale, cu o durată a timpului de muncă prestabilită şi efectiv lucrată de cel mult trei ore pe săptămână, calculate ca medie într-o perioadă de referinţă de patru săptămâni consecutive. La calcularea mediei de trei ore se ia în considerare timpul lucrat pentru toţi angajatorii care fac parte din aceeaşi întreprindere sau acelaşi grup de întreprinderi, astfel cum este definit de art. 6 pct. 2 din Legea nr. 217/2005 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea comitetului european de întreprindere, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Informaţiile prevăzute la alin. (1) pot fi comunicate sub forma unuia sau mai multor documente şi se transmit pe suport hârtie sau în format electronic, cu condiţia ca, în acest din urmă caz, informaţiile să fie accesibile persoanei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul respectivului raport de muncă, să poată fi stocate şi printate de către acesta, iar angajatorul să păstreze dovada transmiterii sau a primirii lor.
(4) Informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. g)-l) şi n) pot fi comunicate şi sub forma unei trimiteri la prevederile legale, dispoziţiile administrative sau statutare, prevederile exprese din regulamentul intern sau din contractul sau acordul colectiv de muncă aplicabil ce reglementează aspectele respective, cu condiţia punerii la dispoziţia persoanei a acestor prevederi.
(5) În cazul în care, datorită specificului raporturilor de muncă, informaţiile prevăzute la alin. (1) nu pot fi comunicate în prealabil, acestea se comunică în mod individual persoanei, sub forma unuia sau a mai multor documente, într-o perioadă:
a) de cel mult 7 zile lucrătoare începând cu prima zi de muncă pentru informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-g), k) şi l);
b) de cel mult 30 de zile lucrătoare începând cu prima zi de muncă pentru informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. h)-j), m) şi n).
(6) În aplicarea alin. (5), prin prima zi de muncă se înţelege începerea efectivă a prestării muncii de către acea persoană în cadrul raportului de muncă.
(7) Cu privire la informaţiile furnizate, prevăzute la alin. (1), părţile pot stabili, pe baza unor motive obiective, regimul de confidenţialitate aplicabil acestora pe durata desfăşurării raportului de muncă, precum şi după încetarea acestuia.
(8) Pentru raporturile juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă procedura privind comunicarea informaţiilor menţionate la alin. (1), lista, tipul şi/sau forma documentelor prin care se realizează informarea, regimul de confidenţialitate aplicabil acestora şi persoanele fizice/juridice responsabile pentru îndeplinirea obligaţiei de informare, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării obligaţiei de informare pot fi stabilite prin reglementări specifice, iniţiate de entităţile care au atribuţii în reglementarea respectivelor raporturi de muncă, cu avizul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, sau prin regulamentul intern.
(9) În situaţia în care persoana îşi desfăşoară activitatea la sediul altei instituţii, care are atribuţii în ceea ce priveşte aspectele administrative ale activităţii acelei persoane, deşi aceasta nu este angajatorul persoanei, obligaţia de informare de la alin. (1) poate fi realizată de către această instituţie, atât timp cât obligaţia este îndeplinită.
(10) Prin legi speciale pot fi stabilite şi alte persoane fizice sau juridice care nu au calitatea de angajator al persoanei respective, care au responsabilitatea îndeplinirii obligaţiei de informare prevăzute la alin. (1) astfel încât toate obligaţiile respective să fie îndeplinite.
(11) În cazul în care, prin reglementările menţionate la alin. (8), sunt stabilite formulare şi modele pentru documentele de furnizare a informaţiilor prevăzute la alin. (1), instituţiile care gestionează raporturile respective de muncă au obligaţia de a le pune la dispoziţia angajaţilor şi a angajatorilor, prin orice mijloace adecvate comunicării acestor informaţii, în conformitate cu specificul raporturilor de muncă respective.
(12) Orice modificare a unui element al raportului de muncă, dintre cele menţionate la alin. (1), este comunicată de angajator persoanei sub forma unui document, cel mai târziu până la data de la care aceasta produce efecte juridice, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres în lege.
(13) În cazul raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, reglementate prin legi speciale, angajatorul are obligaţia de a comunica persoanei care îşi desfăşoară activitatea în baza unui astfel de raport de muncă informaţiile prevăzute la art. 18 alin. (1), atunci când aceasta trebuie să presteze munca într-un alt loc de muncă decât locul obişnuit de muncă aflat pe teritoriul României, într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat terţ, înainte de plecarea acesteia.
(14) Prevederile alin. (13) nu se aplică dacă durata perioadei de desfăşurare a activităţii în alt stat decât România este mai mică de 28 de zile calendaristice consecutive, cu excepţia cazului în care, prin legi speciale, se prevede altfel.

Art. 279 [dispozitii tranzitorii cu privire la vechimea in munca]

(1) Vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se probeaza cu carnetul de munca.
(2) Dupa data abrogarii Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificarile ulterioare, vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu poseda carnet de munca, de catre instanta judecatoreasca competenta sa solutioneze conflictele de munca, pe baza inscrisurilor sau a altor probe din care sa rezulte existenta raporturilor de munca. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogarii Decretului nr. 92/1976, cu modificarile ulterioare, se vor solutiona potrivit dispozitiilor acestui act normativ.
(3) Angajatorii care pastreaza si completeaza carnetele de munca le vor elibera titularilor in mod esalonat, pana la data de 30 iunie 2011, pe baza de proces-verbal individual de predare-primire.
(4) Inspectoratele teritoriale de munca ce detin carnetele de munca ale salariatilor le vor elibera pana la data prevazuta la alin. (3), in conditiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse.
(5) Anuntul privind pierderea carnetelor de munca emise in temeiul Decretului nr. 92/1976, cu modificarile ulterioare, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.

#02806

Nu se justifică diferenţa de tratament în ceea ce priveşte modalitatea de eliberare a carnetelor de muncă între angajatori şi inspectoratele teritoriale de muncă. Având în vedere că restituirea

#02807

Eliminarea carnetelor de muncă poate avea consecinţe negative deosebit de importante, creând posibilitatea salariaţilor care candidează pentru nou loc muncă, de a omite, prin comiterea unor doluri prin reticenţă,

#02808

După data abrogării dispoziţiilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă evidenţa activităţii desfăşurate de salariaţi se va face prin intermediul registrului general de evidenţă.

#02809

Reglementarea registrului general de evidenţă a salariaţilor pentru înlocuirea carnetului de muncă este o eroare a legiuitorului. În realitate, scopul lor este diferit, de vreme ce registrul general de evidenţă

#02810

RIL: Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin dec. nr. 2 din 15 februarie 2016, a stabilit ca "in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 279 alin. (2) din Legea nr.

Art. 281 [intrarea in vigorare; dispozitii de abrogare]

(1) Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 martie 2003.
(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga:
– Codul muncii al R.S.R., Legea nr. 10/1972, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Legea nr. 1/1970 – Legea organizarii si disciplinei muncii in unitatile socialiste de stat, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului obstesc, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981;
– Legea nr. 30/1990 privind angajarea salariatilor in functie de competenta, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;
– Legea nr. 2/1991 privind cumulul de functii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991;
– Legea salarizarii nr. 14/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992;
– Legea nr. 68/1993 privind garantarea in plata a salariului minim, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;
– Legea nr. 75/1996 privind stabilirea zilelor de sarbatoare legala in care nu se lucreaza, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare;
– art. 34 si 35 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998.
(3) Pe data de 1 ianuarie 2011 se abroga dispozitiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificarile ulterioare.

Prezenta lege transpune:
a) prevederile art. 4 din Directiva (UE) 2015/1.794 a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a directivelor 2008/94/CE, 2009/38/CE şi 2002/14/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Directivelor 98/59/CE şi 2001/23/CE ale Consiliului, în ceea ce priveşte navigatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 263 din 8 octombrie 2015, precum şi art. 16 lit. b), art. 18 şi 19 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 18 noiembrie 2003, şi art. 3, 4 şi art. 10 din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 327 din 5 decembrie 2008;
b) prevederile art. 1-6, art. 7 alin. (1), art. 7 alin. (3), art. 8-22 din Directiva (UE) 2019/1.152 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparenţa şi previzibilitatea condiţiilor de muncă în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 186 din 11 iulie 2019, şi art. 3, art. 4 alin. (2) şi (3), art. 6, 7, art. 9, art. 10 alin. (3), art. 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 din Directiva (UE) 2019/1.158 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată a părinţilor şi îngrijitorilor şi de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 188 din 12 iulie 2019.
* Mențiune introdusă prin Legea nr. 283 din 17 octombrie 2022