Articole

Art. 268 [termenele de prescripţie extinctivă]

(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;
d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului.

#02690

Intrucat termenele de 30 de zile si de 3 ani au natura juridica a unor termene de prescriptie, poate fi incidenta institutia suspendarii sau intreruperii, in conditiile Decretului nr. 167/1958

#02691

In conformitate cu dispozitiile art. 103 din Codul de procedura civila, persoana care a pierdut termenul pentru sesizarea instantei, din motive temeinice, poate formula cerere de repunere in termen de

#02692

Se poate cere repunerea în termen în cazul pierderii termenului de sesizare a instanţei din motive obiective, exclusive de culpă. Jurisprudenţa a apreciat ca întemeiate pentru a obţine repunerea

#02693

Institutia repunerii in termenul de prescriptie va fi incidenta in conditiile dreptului comun, adica ale Decretului nr. 167/1958 (Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva a fost abrogat la data

#02694

Contestatorul nu se poate prevala de propria culpa pentru a justifica neintroducerera contestatiei in termenul legal, astfel ca nu poate fi primit argumentul potrivit caruia decizia contestata ar fi fost

#02695

Cererea de repunere in termenul de 30 de zile pentru formularea contestatiei impotriva deciziei de desfacere a contractului de munca se poate face numai in fata primei instante, avand in

#02696

Nu a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune având ca obiect repararea prejudiciului produs în patrimoniul societăţii ca urmare a anulării ca netimbrat a recursului declarat de aceasta, întrucât

#02697

6;ntrucât contractul individual de muncă a încetat la data comunicării către salariat a deciziei de concediere, nu mai este posibilă invocarea de către angajator a nulităţii contractului de muncă

#02698

Nu este prescrisă cererea reclamantei având ca obiect plata de către angajator a drepturilor salariale reţinute în baza unei dispoziţii de plată datând din 22 septembrie 1999, având în

#02699

A se vedea art. 57 - Curtea Constitutionala, decizia nr. 378/2004, Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004

Art. 2782 [organizarea muncii lucrătorilor fără contract de muncă]

(1) În cazul raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, prin legi speciale pot fi reglementate modele de organizare a muncii numai cu respectarea următoarelor condiţii:
a) angajatorul informează persoana care îşi desfăşoară activitatea în cadrul respectivului raport de muncă cu privire la:
(i) faptul că programul de lucru este variabil, numărul de ore garantate în plată şi remuneraţia pentru munca prestată în plus faţă de orele garantate;
(ii) orele şi zilele de referinţă în care persoanei i se poate cere să lucreze;
(iii) perioada minimă de înştiinţare prealabilă la care are dreptul persoana înainte de începerea unei sarcini de serviciu şi, după caz, termenul-limită de anulare a acesteia;
b) angajatorul solicită persoanei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul respectivului raport de muncă să presteze munca doar dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
(i) munca este prestată în cadrul orelor şi zilelor de referinţă prestabilite, comunicate persoanei conform prevederilor lit. a) pct. (ii);
(ii) persoana este informată de angajatorul său în privinţa unei sarcini de serviciu cu respectarea perioadei rezonabile de înştiinţare prealabilă, conform prevederilor lit. a) pct. (iii).
(2) Informarea persoanei menţionată la alin. (1) lit. a) se realizează în condiţiile stabilite la art. 2781 alin. (3), într-o perioadă de cel mult 7 zile lucrătoare de la data primei zile de muncă.
(3) Pot face excepţie de la prevederile alin. (1) lit. b) raporturile de muncă sau de serviciu desfăşurate de personalul din cadrul serviciilor publice de urgenţă, personalul din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, personalul diplomatic şi consular, magistraţi, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, respectiv raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici.

Art. 269 [instanta competenta]

(1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal.
(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.
(3) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi

#02729

Speța are ca obiect o cerere formulată de un cetățean sârb cu domiciliul și reședința în Serbia împotriva unui fost angajator român privind plata unor drepturi salariale restante. În cadrul

#02730

Nu este de competenţa curţii de apel care a pronunţat hotărârea, ci de competenţa instanţei de executare - judecătoria -, contestaţia la executare formulată de angajator prin care pretinde

#02731

Dispozitiile art. 269 alin. (2) C. muncii stabilesc un caz de competenta exceptionala, ceea ce inseamna ca nu este posibila derogarea prin conventia partilor.

#02732

In cazul pluralitatii de reclamanti salariati, care, printr-o singura cerere, revendica drepturi salariale de la acelasi angajator, nu suntem in prezenta unui caz de litisconsortiu activ, reglementat de art. 47

#02733

In conformitate cu dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. pr. civ., competenta materiala in privinta solutionarii in prima instanta a conflictelor de drepturi apartine tribunalului (solutia este aceeasi

#02734

Nu este de competenţa materială a instanţei de contencios administrativ, ci de competenţa tribunalului, ca instanţă cu plenitudine de competenţă în materia conflictelor de muncă, conflictul declanşat prin contestarea de

#02735

Litigiul prin care reclamantul, in calitate de primar, solicita plata drepturilor salariale neacordate, constituie un litigiu de dreptul muncii, fiind de competenta tribunalului, ca instanta cu plenitudine de competenta in

#02736

Cererea privitoare la cheltuielile de judecată ocazionate de un litigiu de dreptul muncii nu este de competenţa tribunalului, decât dacă a fost formulată pe cale accesorie, odată cu cererea principală,

#02737

In caz de pluralitate de reclamanti salariati, avand domicilii diferite, este competenta teritorial instanta de la domiciliul oricaruia dintre acestia. Solutia nu incalca dispozitiile art. 38 C. muncii, intrucat nu

#02738

Intrucat contractul incheiat intre parti contine o clauza care confera competenta instantelor judecatoresti din Cipru pentru solutionarea oricaror conflicte ivite intre parti in legatura cu contractul, rezulta ca trebuie admisa

Art. 271 [celeritatea]

(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.
(21) Termenul de apel este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
(22) Hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.
(3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.

Art. 272 [sarcina probei]

Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

#02751

Compensaţia egală cu cinci salarii de bază, stipulată de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru cazul încetării contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, se cuvine

#02752

Avand in vedere dispozitiile art. 272 C. muncii, intr-un litigiu in care nici una dintre parti nu produce probe, va pierde angajatorul, chiar daca are calitatea de parat, intrucat lui

#02753

Este corectă soluţia primei instanţe de respingere a cererii reclamantului, fost salariat, de restituire a garanţiei de 2.500.000 lei, pretins a fi reţinute de angajatorul pârât, având în vedere că

#02754

Avand in vedere dispozitiile art. 272 C. muncii, care il obliga pe angajator sa depuna dovezile in aparare pana la prima zi de infatisare in fata primei instante, rezulta ca

#02755

Angajatorul nu a dovedit ca a efectuat comunicarea deciziei de supendare unilaterala a contractului individual de munca al salariatului contestator la data pretinsa, avand in vedere ca documentul probator este

#02756

Angajatorul nu poate dovedi pretinsa prezenta a salariatului la locul de munca in ziua in care acesta din urma a obtinut concediul pentru incapacitate temporara de munca, prin foaia de

#02757

Actul de control intocmit de Curtea de Conturi, prin care s-a stabilit prejudiciul produs de paratii salariati, chemati in judecata de angajator, pentru ca au dispus plata nelegala, cu titlu

#02758

Raportul de audit prezentat de reclamantul angajator ca proba a prejudiciului produs de salariat nu face dovada celor pretinse, atata vreme cat nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba

#02759

Potrivit art. 19 din Directiva 2006/54/CE din 5 iulie 2006 privind punerea in plicare a principiului egalitatii de sanse si al egalitatii de tratament intre barbati si femei in materie

#02760

Angajatorul parat trebuia sa depuna inscrisurile in aparare in fata primei instante pana la prima zi de infatisare. Prezentarea inscrisurilor dupa acest moment procesual (in speta chiar in recurs) atrage

Art. 273 [administrarea probelor]

Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.

Art. 275 [dreptul comun]

Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

#02773

Având în vedere că reclamantul contestator a chemat în judecată persoanele fizice reprezentanţi ai societăţii angajatoare, prima instanţă a soluţionat greşit cauza respingând contestaţia în baza excepţiei lipsei calităţii

#02774

In temeiul art. 275 C. pr. civ. instanta a respins cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca intimata a revocat decizia de sanctionare disciplinara la

#02775

In conditile in care hotararea recurata a fost comunicata recurentului, iar acesta nu a motivat recursul nici prin cererea de recurs si nici inauntrul termenului de recurs, recursului formulat de

#02776

Se impune obligarea angajatorului pârât la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul pentru plata expertului, având în vedere că recunoaşterea angajatorului pârât a vizat numai numărul de ore suplimentare

#02777

Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă să răspundă, alături de Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti, pentru plata primelor de vacanţă ale magistraţilor reclamanţi. În schimb, este admisibilă cererea

#02778

Ca urmare a admiterii cererii de obligare a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata către reclamanţi a primelor de vacanţă,

#02779

Este nelegala, incalcand principiul contradictorialitatii si al dreptului la aparare, sentinta primei instante, care a constatat nulitatea deciziei de concediere pentru nerespectarea dispozitiilor 76 lit. a) si art. 62 alin.

#02780

Incheierea de dezbateri de la fond, cand s-a amanat pronuntarea, este nula daca poarta doar semnatura presedintelui si a grefierului. Nulitatea acestei incheieri, care face parte integranta din sentinta recurata,

#02781

Este admisibilă formularea unei cereri reconvenţionale în cadrul unui conflict colectiv sau individual de muncă (de drepturi), dacă se poate identifica în concret legătura dintre cererea principală şi cererea reconvenţională,

#02782

Decizia de concediere si/sau sanctionare disciplinara a salariatului constituie titlu executoriu. Dincolo de faptul ca, in temeiul dispozitiilor art. 77 si art. 252 alin. (3) C. muncii, ambele isi produc

Art. 276 [armonizarea legislaţiei muncii]

Potrivit obligaţiilor internaţionale asumate de România, legislaţia muncii va fi armonizată permanent cu normele Uniunii Europene, cu convenţiile şi recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii, cu normele dreptului internaţional al muncii.

Art. 278 [caracterul de dreptul comun al Codul muncii]

(1) Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.
(2) Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

#02805

HP: Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin dec. nr. 18 din 24 octombrie 2016, a stabilit ca "In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 278 alin. (1) din Legea nr.

Art. 2781 [informarea lucrătorilor fără contract individual de muncă]

(1) În cazul raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, reglementate prin legi speciale, angajatorul are obligaţia de a comunica în scris persoanei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul respectivului raport de muncă cel puţin următoarele:
a) identitatea părţilor raportului de muncă;
b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea desfăşurării activităţii în locuri de muncă diferite, precum şi dacă deplasarea între acestea este asigurată sau decontată de către angajator, după caz;
c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
d) unul din următoarele elemente, la alegerea angajatorului:
(i) denumirea, gradul, felul muncii sau categoria activităţii profesionale pentru care este angajată persoana;
(ii) o scurtă caracterizare sau descriere a muncii;
e) data de la care începe raportul de muncă;
f) în cazul unui raport de muncă pe durată determinată, data la care încetează sau durata preconizată a acestuia;
g) durata şi condiţiile perioadei de probă, dacă există;
h) dreptul şi condiţiile privind formarea profesională oferită de angajator;
i) durata concediului de odihnă plătit;
j) procedura şi condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;
k) drepturile salariale, cu menţionarea elementelor componente, dacă sunt aplicabile alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, menţionate separat, periodicitatea plăţii acestora şi metoda de plată;
l) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi/sau ore/săptămână, condiţiile de efectuare şi de compensare a orelor suplimentare, precum şi, dacă este cazul, modalităţile de organizare a muncii în schimburi;
m) contractul colectiv de muncă sau acordul colectiv de muncă aplicabil, dacă există;
n) asigurare medicală privată, contribuţii suplimentare la pensia facultativă sau la pensia ocupaţională a persoanei suportate de angajator, în condiţiile legii, precum şi orice alte beneficii sociale, acordate din iniţiativa angajatorului, atunci când acestea constituie avantaje în bani sau în natură acordate sau plătite de angajator persoanei ca urmare a activităţii profesionale a acesteia, după caz.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, reglementate prin legi speciale, cu o durată a timpului de muncă prestabilită şi efectiv lucrată de cel mult trei ore pe săptămână, calculate ca medie într-o perioadă de referinţă de patru săptămâni consecutive. La calcularea mediei de trei ore se ia în considerare timpul lucrat pentru toţi angajatorii care fac parte din aceeaşi întreprindere sau acelaşi grup de întreprinderi, astfel cum este definit de art. 6 pct. 2 din Legea nr. 217/2005 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea comitetului european de întreprindere, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Informaţiile prevăzute la alin. (1) pot fi comunicate sub forma unuia sau mai multor documente şi se transmit pe suport hârtie sau în format electronic, cu condiţia ca, în acest din urmă caz, informaţiile să fie accesibile persoanei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul respectivului raport de muncă, să poată fi stocate şi printate de către acesta, iar angajatorul să păstreze dovada transmiterii sau a primirii lor.
(4) Informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. g)-l) şi n) pot fi comunicate şi sub forma unei trimiteri la prevederile legale, dispoziţiile administrative sau statutare, prevederile exprese din regulamentul intern sau din contractul sau acordul colectiv de muncă aplicabil ce reglementează aspectele respective, cu condiţia punerii la dispoziţia persoanei a acestor prevederi.
(5) În cazul în care, datorită specificului raporturilor de muncă, informaţiile prevăzute la alin. (1) nu pot fi comunicate în prealabil, acestea se comunică în mod individual persoanei, sub forma unuia sau a mai multor documente, într-o perioadă:
a) de cel mult 7 zile lucrătoare începând cu prima zi de muncă pentru informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-g), k) şi l);
b) de cel mult 30 de zile lucrătoare începând cu prima zi de muncă pentru informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. h)-j), m) şi n).
(6) În aplicarea alin. (5), prin prima zi de muncă se înţelege începerea efectivă a prestării muncii de către acea persoană în cadrul raportului de muncă.
(7) Cu privire la informaţiile furnizate, prevăzute la alin. (1), părţile pot stabili, pe baza unor motive obiective, regimul de confidenţialitate aplicabil acestora pe durata desfăşurării raportului de muncă, precum şi după încetarea acestuia.
(8) Pentru raporturile juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă procedura privind comunicarea informaţiilor menţionate la alin. (1), lista, tipul şi/sau forma documentelor prin care se realizează informarea, regimul de confidenţialitate aplicabil acestora şi persoanele fizice/juridice responsabile pentru îndeplinirea obligaţiei de informare, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării obligaţiei de informare pot fi stabilite prin reglementări specifice, iniţiate de entităţile care au atribuţii în reglementarea respectivelor raporturi de muncă, cu avizul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, sau prin regulamentul intern.
(9) În situaţia în care persoana îşi desfăşoară activitatea la sediul altei instituţii, care are atribuţii în ceea ce priveşte aspectele administrative ale activităţii acelei persoane, deşi aceasta nu este angajatorul persoanei, obligaţia de informare de la alin. (1) poate fi realizată de către această instituţie, atât timp cât obligaţia este îndeplinită.
(10) Prin legi speciale pot fi stabilite şi alte persoane fizice sau juridice care nu au calitatea de angajator al persoanei respective, care au responsabilitatea îndeplinirii obligaţiei de informare prevăzute la alin. (1) astfel încât toate obligaţiile respective să fie îndeplinite.
(11) În cazul în care, prin reglementările menţionate la alin. (8), sunt stabilite formulare şi modele pentru documentele de furnizare a informaţiilor prevăzute la alin. (1), instituţiile care gestionează raporturile respective de muncă au obligaţia de a le pune la dispoziţia angajaţilor şi a angajatorilor, prin orice mijloace adecvate comunicării acestor informaţii, în conformitate cu specificul raporturilor de muncă respective.
(12) Orice modificare a unui element al raportului de muncă, dintre cele menţionate la alin. (1), este comunicată de angajator persoanei sub forma unui document, cel mai târziu până la data de la care aceasta produce efecte juridice, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres în lege.
(13) În cazul raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, reglementate prin legi speciale, angajatorul are obligaţia de a comunica persoanei care îşi desfăşoară activitatea în baza unui astfel de raport de muncă informaţiile prevăzute la art. 18 alin. (1), atunci când aceasta trebuie să presteze munca într-un alt loc de muncă decât locul obişnuit de muncă aflat pe teritoriul României, într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat terţ, înainte de plecarea acesteia.
(14) Prevederile alin. (13) nu se aplică dacă durata perioadei de desfăşurare a activităţii în alt stat decât România este mai mică de 28 de zile calendaristice consecutive, cu excepţia cazului în care, prin legi speciale, se prevede altfel.

Art. 279 [dispozitii tranzitorii cu privire la vechimea in munca]

(1) Vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se probeaza cu carnetul de munca.
(2) Dupa data abrogarii Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificarile ulterioare, vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu poseda carnet de munca, de catre instanta judecatoreasca competenta sa solutioneze conflictele de munca, pe baza inscrisurilor sau a altor probe din care sa rezulte existenta raporturilor de munca. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogarii Decretului nr. 92/1976, cu modificarile ulterioare, se vor solutiona potrivit dispozitiilor acestui act normativ.
(3) Angajatorii care pastreaza si completeaza carnetele de munca le vor elibera titularilor in mod esalonat, pana la data de 30 iunie 2011, pe baza de proces-verbal individual de predare-primire.
(4) Inspectoratele teritoriale de munca ce detin carnetele de munca ale salariatilor le vor elibera pana la data prevazuta la alin. (3), in conditiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse.
(5) Anuntul privind pierderea carnetelor de munca emise in temeiul Decretului nr. 92/1976, cu modificarile ulterioare, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.

Art. 281 [intrarea in vigorare; dispozitii de abrogare]

(1) Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 martie 2003.
(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga:
– Codul muncii al R.S.R., Legea nr. 10/1972, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Legea nr. 1/1970 – Legea organizarii si disciplinei muncii in unitatile socialiste de stat, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului obstesc, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981;
– Legea nr. 30/1990 privind angajarea salariatilor in functie de competenta, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;
– Legea nr. 2/1991 privind cumulul de functii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991;
– Legea salarizarii nr. 14/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991, cu modificarile si completarile ulterioare;
– Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992;
– Legea nr. 68/1993 privind garantarea in plata a salariului minim, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;
– Legea nr. 75/1996 privind stabilirea zilelor de sarbatoare legala in care nu se lucreaza, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modificarile si completarile ulterioare;
– art. 34 si 35 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998.
(3) Pe data de 1 ianuarie 2011 se abroga dispozitiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificarile ulterioare.

Prezenta lege transpune:
a) prevederile art. 4 din Directiva (UE) 2015/1.794 a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a directivelor 2008/94/CE, 2009/38/CE şi 2002/14/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Directivelor 98/59/CE şi 2001/23/CE ale Consiliului, în ceea ce priveşte navigatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 263 din 8 octombrie 2015, precum şi art. 16 lit. b), art. 18 şi 19 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 18 noiembrie 2003, şi art. 3, 4 şi art. 10 din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 327 din 5 decembrie 2008;
b) prevederile art. 1-6, art. 7 alin. (1), art. 7 alin. (3), art. 8-22 din Directiva (UE) 2019/1.152 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparenţa şi previzibilitatea condiţiilor de muncă în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 186 din 11 iulie 2019, şi art. 3, art. 4 alin. (2) şi (3), art. 6, 7, art. 9, art. 10 alin. (3), art. 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 din Directiva (UE) 2019/1.158 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată a părinţilor şi îngrijitorilor şi de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 188 din 12 iulie 2019.
* Mențiune introdusă prin Legea nr. 283 din 17 octombrie 2022