Articole

Art. 248 [sanctiunile disciplinare; radierea de drept]

(1) Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;
d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
(2) In cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.
(3) Sanctiunea disciplinara se radiaza de drept in termen de 12 luni de la aplicare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara in acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa in forma scrisa.

#02097

Sancţiunile disciplinare sunt expres prevăzute de lege, enumerarea lor având caracter limitativ.

#02098

Avertismentul constă într-o comunicare scrisă pe care angajatorul i-o adresează salariatului, prin care acesta din urmă este atenţionat în legătura cu fapta săvârşită, arâtându-i-se totodată că săvârşirea în viitor

#02099

Avertismenul scris, cea mai uşoară sancţiune disciplinară, cu efecte preponderent de ordin moral, aplicabilă în cazul abaterilor de mică importanţă, săvârşite fără intenţie, constă într-o comunicare scrisă făcută de

#02100

Avertismentul scris, ca sanctiune disciplinara preponderent morala, consta intr-o comunicare facuta de angajator salariatului, prin care i se atrage atentia acestuia din urma asupra faptei savarsite si i se pune

#02101

Având în vedere interpretarea istorică şi teleologică, se deduce că sancţiunea retrogradării din funcţie se realizează în cadrul aceleiaşi profesii.

#02102

Retrogradarea din funcţie constituie cea mai gravă sancţiune disciplinară după desfacerea contractului de muncă. Retrogradarea nu trebuie efectuată neapărat în funcţia imediat inferioară, însă trebuie să se efectueze înăuntrul

#02103

Retrogradarea din funcţie, ca sancţiune disciplinară, trebuie efectuată în interiorul aceleiaşi profesii, însă nu trebuie să vizeze neapărat funcţia imediat inferioară, ci orice funcţie inferioară.

#02104

Sancţiunea disciplinară a retrogradării din funcţie nu presupune condiţia efectuării retrogradării în funcţia imediat inferioară, însă presupune cerinţa menţinerii aceleiaşi profesii. De asemenea, această sancţiune presupune faptul că retrogradarea

#02105

Nu este posibilă aplicarea sancţiunii disciplinare a retrogradării din funcţie în cazul în care la angajatorul în cauză nu există o funcţie inferioară în interiorul aceleiaşi profesii.

#02106

Pentru ca măsura retrogradării din funcţie să fie eficientă, se impune interpretarea că durata minimă a retrogradării este de 30 de zile (o lună), adică durata corespunzătoare unui salariu

Art. 250 [criterii de stabilire a sancţiunii disciplinare]

Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Art. 251 [cercetarea disciplinara]

(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(11) Pentru efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul va desemna o persoană sau va stabili o comisie ori va apela la serviciile unui consultant extern specializat în legislația muncii, pe care o/îl va împuternici în acest sens.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de către persoana desemnată, de către președintele comisiei sau de către consultantul extern, împuterniciți potrivit alin. (11), precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei sau persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

#02144

Intoxicarea voluntara cu alcool a salariatului poate fi probata prin orice mijloc de proba: martori, inscrisuri, interogatoriu. Datorita fenomenului natural al eliminarii alcoolului din corp, expertiza poate fi utilizata numai

#02145

Refuzul nejustificat al salariatului de a se prezenta la convocarea efectuata potrivit dispozitiilor art. 251 alin. (2) C. muncii constituie abatere disciplinara. Fapta ilicita a salariatului consta in nesocotirea ordinului

#02146

Constituie abatere disciplinară neprezentarea salariatului la cercetarea disciplinară în absenţa unui motiv obiectiv. Mai multe argumente pot fi invocate în acest sens. Astfel, dispoziţiile art. 267 din Codul muncii, instituind

#02147

Neprezentarea salariatului la cercetarea prealabila constituie abatere disciplinara, indreptatindu-l pe angajator sa aplice sanctiunea disciplinara corespunzatoare. Un prim argument in sprijinul acestei solutii il constituie imprejurarea ca neprezentarea salariatului reprezinta

#02148

Neprezentarea salariatului la convocarea pentru cercetarea disciplinară în vederea concedierii pentru necorespundere profesională constituie abatere disciplinară. Confruntat cu o astfel de situaţie, angajatorul poate să dispună concedierea pentru necorespundere

#02149

Sanctionarea abaterii disciplinare constand in neprezentarea nejustificata a salariatului la convocare nu se poate efectua decat dupa efectuarea unei cercetari disciplinare distincte pentru aceasta abatere. Asadar, ca urmare a neprezentarii

#02150

Avand in vedere ca dispozitiile privitoare la convocarea salariatului in vederea cercetarii disciplinare sunt de favoare pentru acesta, refuzul nejustificat de prezentarea la convocare nu constituie abatere disciplinara si, prin

#02151

Neprezentarea salariatului la convocarea efectuată în vederea cercetării prealabile a abaterii disciplinare nu constituie abatere disciplinară. În acest sens pot fi invocate mai multe argumente. În primul rând, cerinţa

#02152

Din dispozitiile art. 251 alin. (3) C. muncii, rezulta ca salariatul are dreptul sa nu se prezinte la convocare.

#02153

Nu constituie abuz de drept omisiunea deliberată a salariatului de a prezenta în cadrul cercetării disciplinare toate apărările şi dovezile sale, pe care însă le prezintă ulterior în faţa

Art. 252 [decizia de sanctionare: termen, continut, comunicare]

(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

#02196

Instanta sesizata cu o cerere de anulare a deciziei de sanctionare disciplinara poate dispune, in functie de situatia concreta, confirmarea masurii, anularea ei sau inlocuirea sanctiunii aplicate cu una mai

#02197

Termenele de 30 de zile calendaristice la care se refera art. 62 alin. (1) si art. 252 alin. (1) C. muncii sunt, din punctul de vedere al naturii lor juridice,

#02198

Atat termenul de 30 de zile cat si termenul de 6 luni mentionate la art. 252 alin. (1) C. muncii sunt termene de prescriptie.

#02199

Termenul de 30 de zile are natura juridică a unui termen de prescripţie, ceea ce face posibilă incidenţa instituţiilor suspendării şi întreruperi, în conformitate cu dreptul comun. De asemenea,

#02200

Sub aspectul naturii juridice, termenul de 30 de zile este de prescripţie, iar termenul de 6 luni este de decădere.

#02201

Din punctul de vedere al naturii juridice, termenul de 30 de zile este un termen de prescripţie, fiind susceptibil de întrerupere şi suspendare. Însă, termenul de 6 luni este

#02202

Din perspectiva naturii juridice, termenul de 30 de zile este un termen de prescripţie, susceptibil aşadar de întrerupere, suspendare şi repunere în termen, în timp ce termenul de 6

#02203

Din punctul de vedere al naturii juridice, termenul de 30 de zile este un termen de prescripţie, fiind susceptibil de întrerupere şi suspendare, în vreme ce termenul de 6

#02204

Termenul de 30 de zile, stipulat de art. 252 alin. (1) C. muncii, incepe sa curga de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica sau angajatorul persoana fizica a

#02205

În cazul abaterilor disciplinare cu caracter continuu termenul pentru aplicarea sancţiunii disciplinare se socoteşte de la ultimul act de săvârşire.

Art. 253 [raspunderea angajatorului; actiunea in regres]

(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele.

#02297

Fapta ilicită a persoanei juridice aptă să atragă angajarea răspunderii angajatorului trebuie să fie sâvârşită de către organele de conducere ale persoanei juridice sau de către orice salariat al

#02298

Având în vedere că faptele ilicite săvârşite de persoanele fizice din conducerea persoanei juridice sunt considerate chiar fapte ale acesteia din urmă, rezultă că răspunderea persoanei juridice va fi

#02299

Condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a angajatorului sunt: existenţa unei fapte ilicite a angajatorului, existenţa unui prejudiciu material în dauna salariatului, produs în timpul îndeplinirii

#02300

Pot fi menţionate drept fapte ilicite ale angajatorului susceptibile să atragă răspunderea patrimonială a acestuia, următoarele: împiedicarea accesului salariatului la muncă, concedierea nelegală a salariatului, neplata sau întârzierea plăţii

#02301

Pot fi exemplificate ca situaţii în care operează răspunderea patrimonială a angajatorului, următoarele: situaţia concedierii nelegale, împiedicarea salariatului de a munci, omisiunea de luare a măsurilor pentru paza îmbrăcămintei

#02302

Pot fi exemplificate ca situaţii frecvente în care se poate angaja răspunderea angajatorului pentru prejudiciile produse salariatului, următoarele: refuzul angajatorului de a achita salariatului drepturile băneşti cuvenite, împiedicarea salariatului

#02303

Săvârşirea de către angajator a unui act discriminator care produce prejudicii salariatului antrenează răspunderea patrimonială a angajatorului.

#02304

Savarseste o fapta ilicita de natura sa atraga raspunderea in baza art. 253 C. muncii angajatorul care, printr-un act de discriminare sexuala, concretizat intr-un act unilateral al angajatorului (decizie de

#02305

Culpa angajatorului pentru prejudiciile cauzate salariaţilor este prezumată relativ.

#02306

Răspunderea patrimonială a angajatorului se întemeiază pe culpa acestuia, iar în ceea ce priveşte dovada, funcţionează prezumţia de culpă potrivit dreptului comun.

Art. 254 [raspunderea salariatului]

(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

#02348

În cazul în care fapta prejudiciabilă generatoare de daune morale, săvârşită de salariat, este infracţiune, salariatul va răspunde faţă de angajator în temeiul regulilor şi principiilor dreptului comun.

#02349

Nu intervine răspunderea patrimonială potrivit dreptului muncii, ci răspunderea patrimonială de drept comun, în cazul în care salariatul inculpat este condamnat pentru o faptă în legătură cu munca.

#02350

Se aplica regulile privind raspunderea patrimoniala a salariatului si in cazul raspunderii subsidiare. Astfel, raspunderea subsidiara opereaza in legatura cu raspunderea altui salariat, care a produs direct prejudiciul ori in

#02351

Nu mai poate opera nici răspunderea subsidiară în cazul în care nu sunt întrunite condiţiile pentru existenţa răspunderii principale.

#02352

În cazul în care un salariat produce un prejudiciu angajatorului printr-o faptă penală, va răspunde, în subsidiar, pentru prejudiciul neacoperit de autorul insolvabil, şi salariatul a cărui neglijenţă a

#02353

S-a arătat în jurisprudenţă că răspunderea subsidiară se întemeiază pe raţiuni de echitate, având în vedere că este firesc şi echitabil ca acela care doar a înlesnit diminuarea patrimoniului

#02354

Angajatorul îşi poate recupera suma plătită cu titlu de indemnizaţie pentru neacordarea preavizului salariatului concediat de la persoana vinovată de neacordarea preavizului.

#02355

Deşi Codul muncii nu mai reglementează răspunderea subsidiară, această formă de răspundere rămâne totuşi incidentă în cazurile prevăzute de lege. Astfel, un prim astfel de caz este reglementat de

#02356

Răspunderea patrimonială a salariatului este o răspundere personală, bazată pe culpă, nefiind admisibilă răspunderea pentru fapta altuia sau pentru fapta lucrului.

#02357

Răspunderea salariatului este personală.

Art. 255 [divizibilitatea raspunderii salariatilor]

(1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.

Art. 256 [restituirea sumelor nedatorate şi bunurilor necuvenite]

(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.

#02567

Persoanele cărora le este imputabilă plata către salariat a sumelor nedatorate, respectiv predarea bunurilor sau prestarea serviciilor necuvenite, vor răspunde patrimonial, în subsidiar faţă de obligaţia de restituire ce

#02568

În cazul în care salariatul căruia îi incumbă obligaţia de restituire este de bună-credinţă, justificând nerestituirea la timp, el nu poate fi obligat la plata de dobânzi, penalităţi sau

#02569

În cazul în care salariatul primeşte bunurile necuvenit şi cu rea-credinţă, urmează a fi incidente regulile privind răspunderea patrimonială a acestuia.

#02570

Pot fi menţionate ca exemple de situaţii generatoare de obligaţii de restituire, următoarele: primirea de către salariat a unui echipament de protecţie a muncii, în condiţiile în care el

#02571

Se va naşte obligaţia de restituire nu numai în cazul în care angajatorul este proprietarul bunurilor predate necuvenit sau furnizorul serviciilor prestate necuvenit, ci şi în toate cazurile în

#02572

Salariatul obligat la restituire poate pretinde de la angajator cheltuielile necesare şi utile făcute cu bunul, însă nu şi cheltuieli de depozitare.

#02573

Restituirea bunurilor se face în natură, iar în caz de imposibilitate, prin echivalent.

#02574

În cazul în care nu există stabilit un termen legal pentru restituire, salariatul de bună-credinţă nu este de drept în întârziere.

#02575

Dispozitiile art. 256 C. muncii trebuie interpretate prin coroborare cu dispozitiile art. 164 din acelasi cod, ceea ce inseamna ca angajatorul nu poate recupera de la salariati sumele incasate nelegal

#02576

RIL: Dispozitiile art. 256 alin. (1) C. muncii, care transpun in dreptul muncii institutia platii nedatorate, sunt incidente in ipoteza in care se pune probleme restituirii de catre salariat a

Art. 257 [reţinerile din salariu]

(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.

Art. 258 [reţinerile după încetarea contractului de muncă]

(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.

Art. 259 [executarea silită de drept comun]

În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.

#02600

Sunt incidente dispozitiile art. 259 C. muncii privitoare la termenul de gratie si in cazul raspunderii functionarilor publici.

#02601

Dispozitiile art. 259 C. muncii urmeaza a se aplica nu numai in cazul raspunderii patrimoniale a salariatului, ci si in cazul obligatiei de restituire a unei sume primite necuvenit.

#02602

Este excesiva opinia potrivit careia recurgerea la executarea silita potrivit Codului de procedura civila trebuie sa se faca numai dupa expirarea termenului de 3 ani mentionat de art. 259 C.

Art. 260 [contraventii: enumerare, constatare si sanctionare]

(1) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii, infracţiuni:
a) nerespectarea dispozitiilor privind garantarea in plata a salariului minim brut pe tara, cu amenda de la 300 lei la 2.000 lei;
b) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amenda de la 300 lei la 1.000 lei;
c) impiedicarea sau obligarea, prin amenintari ori prin violente, a unui salariat sau a unui grup de salariati sa participe la greva ori sa munceasca in timpul grevei, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;
d) stipularea in contractul individual de munca a unor clauze contrare dispozitiilor legale, cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei;
e) primirea la munca a uneia sau a mai multor persoane fara incheierea unui contract individual de munca, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana astfel identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 200.000 lei;
e1) primirea la munca a uneia sau a mai multor persoane fara transmiterea elementelor contractului individual de munca in registrul general de evidenta a salariatilor cel tarziu in ziua anterioara inceperii activitatii, cu amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana astfel identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 200.000 lei;
e2) primirea la munca a unuia sau a mai multor salariati in perioada in care acesta/acestia are/au contractul individual de munca suspendat, cu amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana astfel identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 200.000 lei;
e3) primirea la muncă a unuia sau a mai multor salariaţi cu depăşirea duratei timpului de muncă stabilită în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial, cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 200.000 lei;
e4) incalcarea prevederilor art. 531 alin. (19), cu returnarea sumelor primite cu titlu de indemnizatie potrivit art. 531 alin. (1) si (12), pentru posturile desfiintate;
e5) acordarea unui salariu net mai mare decât cel evidenţiat în statele de plată a salariului şi în declaraţia lunară privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, transmisă autorităţilor fiscale, cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei pentru fiecare salariat identificat în această situaţie, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei;
f) prestarea muncii de catre o persoana fara incheierea unui contract individual de munca, cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei;
g) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 139 si 142, cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei;
h) incalcarea obligatiei prevazute la art. 140, cu amenda de la 5.000 lei la 20.000 lei;
i) nerespectarea dispozitiilor privind munca suplimentara, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei pentru fiecare persoana identificata ca prestand munca suplimentara;
j) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;
k) neacordarea indemnizatiei prevazute la art. 53 alin. (1), in cazul in care angajatorul isi intrerupe temporar activitatea cu mentinerea raporturilor de munca, cu amenda de la 1.500 lei la 5.000 lei;
l) incalcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;
m) incalcarea de catre angajator a obligatiei prevazute la art. 27 si 119, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;
n) nerespectarea prevederilor legale privind inregistrarea de catre angajator a demisiei, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;
o) incalcarea de catre agentul de munca temporara a obligatiei prevazute la art. 102, cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru fiecare persoana identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 100.000 lei;
p) incalcarea prevederilor art. 16 alin. (3), cu amenda de la 1.500 lei la 2.000 lei;
q) incalcarea prevederilor art. 16 alin. (4), cu amenda de 10.000 lei;
r) nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2)-(9) şi ale art. 59 lit. a) şi c), cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei;
s) încălcarea de către angajator a obligaţiei prevăzute la art. 166 alin. (1) cu mai mult de o lună, de la data de plată a salariului, stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 de lei pentru fiecare persoană căreia nu i s-a plătit salariul, cu excepţia situaţiei în care angajatorul se află sub incidenţa Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare;
s1) încălcarea prevederilor art. 34 alin. (61), cu amendă de la 300 lei la 1.000 lei;
t) neacordarea concediului de îngrijitor salariaţilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1521, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei;
u) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 1532, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.
(11) Prin derogare de la prevederile art. 28 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, contravenientul poate achita, in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din amenda aplicata potrivit alin. (1) lit. e)-e3), inspectorul de munca facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.
(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre inspectorii de munca.
(3) Contraventiilor prevazute la alin. (1) li se aplica dispozitiile legislatiei in vigoare.
(4) In cazul constatarii savarsirii uneia dintre faptele prevazute la alin. (1) lit. e)-e2), inspectorul de munca dispune masura sistarii activitatii locului de munca organizat, supus controlului, in conditiile stabilite in procedura de sistare elaborata de Inspectia Muncii si aprobata prin ordin al ministrului muncii si justitiei sociale, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dupa consultarea prealabila a confederatiilor sindicale si patronale reprezentative la nivel national.
(5) Angajatorul poate relua activitatea numai dupa achitarea amenzii contraventionale, in conditiile legii, si numai dupa ce a remediat deficientele care au condus la sistarea activitatii prin incheierea contractului individual de munca, transmiterea elementelor contractului individual de munca in registrul general de evidenta a salariatilor sau, dupa caz, incetarea suspendarii contractului individual de munca si prezentarea documentelor care dovedesc plata contributiilor sociale si a impozitului pe venit aferente veniturilor salariale care se cuvin lucratorului pentru perioada in care a prestat activitate nedeclarata.
(6) Reluarea activitatii cu incalcarea dispozitiilor alin. (5) constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

#02609

Contraventia constand in incalcarea dispozitiilor art. 119 C. muncii va exista atat in ipoteza in care angajatorul omite sa tina evidentele orelor suplimentare, cat si in cazul in care refuza

#02610

Admite sesizarea formulata de Tribunalul Galati - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr. 18248/233/2013 privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca: In sintagma „fara

Art. 262 [Abrogat]

#02631

Nu mai este posibilă executarea hotărârii judecătoreşti privind reintegrarea în funcţie a salariatului, în cazul în care, printr-o altă hotărâre judecătorească ulterioară, se dispune condamnarea salariatului pentru o faptă

#02632

Infractiunea reglementata de art. 262 C. muncii poate fi comisa, atat cu intentie, cat si din culpa.

#02633

Fapta poate fi săvârşită atât cu intenţie, cât şi din culpă.

#02634

In ipoteza in care salariatul beneficiaza de o hotarare judecatoreasca prin care a fost reintegrat in functie, acesta nu are obligatia de a solicita reintegrarea in termen de 15 zile

#02635

Art. 262 a fost abrogat incepand cu data de 1 februarie 2014, prin art. 127 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind

Art. 264 [nerespectarea salariului minim brut pe tara, refuzul prezentarii documentelor legale, refuzul accesului inspectorilor de munca]

(1) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda penala fapta persoanei care, in mod repetat, stabileste pentru salariatii incadrati in baza contractului individual de munca salarii sub nivelul salariului minim brut pe tara garantat in plata, prevazut de lege.
(2) Cu pedeapsa prevazuta la alin. (1) se sanctioneaza si infractiunea constand in refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, in scopul impiedicarii verificarilor privitoare la aplicarea reglementarilor generale si speciale in domeniul relatiilor de munca, securitatii si sanatatii in munca, in termen de cel mult 15 zile de la primirea celei de-a doua solicitari.
(3) Cu pedeapsa prevazuta la alin. (1) se sanctioneaza si infractiunea constand in impiedicarea sub orice forma a organelor competente de a intra, in conditiile prevazute de lege, in sedii, incinte, spatii, terenuri sau mijloace de transport pe care angajatorul le foloseste in realizarea activitatii lui profesionale, pentru a efectua verificari privitoare la aplicarea reglementarilor generale si speciale in domeniul relatiilor de munca, securitatii si sanatatii in munca.

Art. 266 [obiectul jurisdicţiei muncii]

Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

#02651

RIL: Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3, în dosarul nr. 1/2014, a stabilit că: ”În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa

#02652

Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat un regulator de competență în cazul acțiunii introduse de reclamanți, judecători, pentru recalcularea indemnizațiilor de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și O.U.G.

#02653

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat printr-un regulator de competență asupra naturii acțiunii introduse de reclamanți, grefieri, prin care au solicitat obligarea pârâților, Ministerul Public - Parchetul de

Art. 265 [incalcarea regimului de munca al minorilor si al strainilor, victime ale traficului de persoane]

(1) Incadrarea in munca a unui minor cu nerespectarea conditiilor legale de varsta sau folosirea acestuia pentru prestarea unor activitati cu incalcarea prevederilor legale referitoare la regimul de munca al minorilor constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Primirea la munca a unei persoane aflate in situatie de sedere ilegala in Romania, cunoscand ca aceasta este victima a traficului de persoane, constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Daca munca prestata de persoanele prevazute la alin. (2) sau la art. 264 alin. (4) este de natura sa le puna in pericol viata, integritatea sau sanatatea, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) In cazul savarsirii uneia dintre infractiunile prevazute la alin. (2) si (3) si la art. 264 alin. (4), instanta de judecata poate dispune si aplicarea uneia sau mai multora dintre urmatoarele pedepse complementare:
a) pierderea totala sau partiala a dreptului angajatorului de a beneficia de prestatii, ajutoare ori subventii publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autoritatile romane, pentru o perioada de pana la 5 ani;
b) interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achizitii publice pentru o perioada de pana la 5 ani;
c) recuperarea integrala sau partiala a prestatiilor, ajutoarelor ori subventiilor publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autoritatile romane, atribuite angajatorului pe o perioada de pana la 12 luni inainte de comiterea infractiunii;
d) inchiderea temporara sau definitiva a punctului ori a punctelor de lucru in care s-a comis infractiunea sau retragerea temporara ori definitiva a unei licente de desfasurare a activitatii profesionale in cauza, daca acest lucru este justificat de gravitatea incalcarii.
(5) In cazul savarsirii uneia dintre infractiunile prevazute la alin. (2) si (3) si la art. 264 alin. (4), angajatorul va fi obligat sa plateasca sumele reprezentand:
a) orice remuneratie restanta datorata persoanelor angajate ilegal. Cuantumul remuneratiei se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu exceptia cazului in care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;
b) cuantumul tuturor impozitelor, taxelor si contributiilor de asigurari sociale pe care angajatorul le-ar fi platit daca persoana ar fi fost angajata legal, inclusiv penalitatile de intarziere si amenzile administrative corespunzatoare;
c) cheltuielile determinate de transferul platilor restante in tara in care persoana angajata ilegal s-a intors de bunavoie sau a fost returnata in conditiile legii.
(6) In cazul savarsirii uneia dintre infractiunile prevazute la alin. (2) si (3) si la art. 264 alin. (4) de catre un subcontractant, atat contractantul principal, cat si orice subcontractant intermediar, daca au avut cunostinta de faptul ca subcontractantul angajator angaja straini aflati in situatie de sedere ilegala, pot fi obligati de catre instanta, in solidar cu angajatorul sau in locul subcontractantului angajator ori al contractantului al carui subcontractant direct este angajatorul, la plata sumelor de bani prevazute la alin. (5) lit. a) si c).

Art. 267 [părţile conflictelor de muncă]

Pot fi părţi în conflictele de muncă:
a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii – persoane fizice şi/sau persoane juridice-, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.

#02661

Poate avea calitatea de parte într-un conflict de muncă şi moştenitorul salariatului, în cazul în care litigiul se referă la pagube produse de salariat sau la obligaţia de restituire

#02662

Pot fi părţi într-un conflict de drepturi şi moştenitorii salariatului, în situaţia în care salariatul prejudiciat a decedat înainte de a fi despăgubit de către angajator, în situaţia în

#02663

Poate fi parte într-un conflict de muncă, în calitate de pârât şi moştenitorul salariatului, în cazul în care angajatorul pretinde o creanţă generată de răspunderea patrimonială a salariatului decedat.

#02664

Pot avea calitatea de parte într-un conflict de muncă şi moştenitorii salariatului, atât ca reclamanţi, în ipoteza în care aceştia valorifică drepturi generate de contractul de muncă în care

#02665

Organizaţiile sindicale pot fi parte principală sau alăturată într-un conflict de muncă, în scopul apărării drepturilor şi intereselor legale ale salariaţilor, în conformitate cu competenţele stabilite prin lege şi

#02666

Poate fi parte principală sau alăturată într-un conflict de muncă şi procurorul, hotărârea nepronunţându-se în favoarea sau defavoarea sa.

#02667

Tertii pot avea calitatea de parte intr-un conflict de munca, cu respectarea dispozitiilor art. 49-56 din Codul de procedura civila (textele corespondente din noul Cod de procedura civila, intrat in

#02668

Cererea de intervenţie accesorie este admisibilă şi sub imperiul noului Cod al muncii. 6;n jurisprudenţa instanţei supreme s-a apreciat admisibilă şi o formă specială de intervenţie, nereglementată de Codul

#02669

S-a decis în jurisprudenţă, respectiv în Decizia de îndrumare nr. 3/1976 a Plenului Tribunalului Suprem, că în litigiile de muncă este admisibilă intervenţia accesorie. S-a dat ca exemplu situaţia

#02670

Nu este admisibilă într-un conflict de muncă cererea de intervenţie principală având în vedere că salariatul intervenient nu poate pretinde drepturi generate de contractul de muncă în care nu