Articole

Art. 248 [sanctiunile disciplinare; radierea de drept]

(1) Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
c) reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;
d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
(2) In cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.
(3) Sanctiunea disciplinara se radiaza de drept in termen de 12 luni de la aplicare, daca salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara in acest termen. Radierea sanctiunilor disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa in forma scrisa.

#02107

Nu constituie abuz de drept din partea angajatorului, ci o faptă ilicită, retrogradarea din funcţie a salariatului cu punerea în pericol a vieţii sau a sănătăţii acestuia, având în

#02108

Efectele sanctiunii reducerii salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10% sunt cu precadere patrimoniale, afectand doar salariul de baza, iar nu si sporurile, indemnizatiile si alte

#02109

Angajatorul nu trebuie sa respecte ordinea sanctiunilor stabilita prin art. 248 C. muncii, ceea ce inseamna ca se poate aplica sanctiunea concedierii disciplinare, chiar daca salariatul este la prima abatere

#02110

Este nelegală decizia de sancţionare disciplinară fără indicarea perioadei de retrogradare din funcţie, întrucât echivalează cu retrogradarea din funcţie pe perioadă nelimitată, ceea ce conduce la modificarea unilaterală a

#02111

În mod corect a apreciat instanţa că se impune sancţionarea recurentului-reclamant prin reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni ca urmare a faptului dovedit că

#02112

Faptele comise de reclamant, care are calitatea de salariat si membru in consiliul de conducere al sindicatului, constand in intrarea in incinta unitatii, pe durata a 5-10 minute inainte de

#02113

Codul muncii nu stabileşte o ordine de aplicare a sancţiunilor disciplinare, angajatorul fiind îndreptăţit ca, în raport cu fapta săvârşită, urmările produse şi vinovăţia făptuitorului, să aplice chiar sancţiunea

#02114

Este gravă şi justifică desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă abaterea constând în sustragerea a doi saci de rafie, în valoare de 10.000 lei, contestatorul fiind surprins cu aceştia

#02115

Va opera radierea sanctiunii disciplinare daca salariatului nu i s-a aplicat o noua sanctiune disciplinara in termenul de 12 luni, chiar daca in acest rastimp el a mai savarsit o

#02116

Ca efect al radierii sanctiunii disciplinare, abaterea disciplinara in cauza nu va putea fi luata in considerare ca abatere repetata pentru a justifica sanctiunea concedierii disciplinare a salariatului, in temeiul

Art. 250 [criterii de stabilire a sancţiunii disciplinare]

Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
b) gradul de vinovăţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Art. 251 [cercetarea disciplinara]

(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(11) Pentru efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul va desemna o persoană sau va stabili o comisie ori va apela la serviciile unui consultant extern specializat în legislația muncii, pe care o/îl va împuternici în acest sens.
(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de către persoana desemnată, de către președintele comisiei sau de către consultantul extern, împuterniciți potrivit alin. (11), precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere comisiei sau persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

#02154

Dacă absenţa salariatului la cercetarea prealabilă se întemeiază pe un motiv obiectiv angajatorul nu poate dispune sancţionarea sa disciplinară. Sfera noţiunii de motive obiective este mai largă decât ce

#02155

Având în vedere că, prin ipoteză, pe de o parte faptul că persoana care poate aplica sancţiuni disciplinare salariatului este angajatorul, adică agentul de muncă temporară, iar pe de

#02156

Notele de relaţii, referatele, notele explicative nu fac dovada efectuării cercetării prealabile. Aşadar, angajatorul trebuie să dovedească faptul că a convocat în scris salariatul, precizând obiectul, data, ora şi locul

#02157

Nu este îndeplinită condiţia cercetării prealabile în cazul în care angajatorul a procedat doar la luarea unei note explicative din partea salariatului, fără să-i aducă la cunoştinţă învinuirea şi

#02158

Decizia de sancţionare disciplinară este lovită de nulitate absolută pentru lipsa cercetării disciplinare prealabile. Nu suplineşte această lipsă împrejurarea că salariatul şi-a cerut scuze pentru jignirea adusă conducerii după

#02159

Având în vedere că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, instanţa reţine că acesta nu a făcut dovada convocării salariatului pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile. Nu este însă

#02160

Decizia de sancţionare disciplinară este lovită de nulitate absolută pentru neîndeplinirea condiţiilor legale de formă, având în vedere că în convocarea pentru cercetarea disciplinară, trimisă contestatoarei, nu se arată locul

#02161

Dispozitiile art. 251 alin. (1) C. muncii, care excepteaza de la efectuarea procedurii cercetarii disciplinare, aplicarea sanctiunii avertismentului scris, nu contravin prevederilor art. 16, art. 24 alin. (1), art. 30

#02162

Prezentarea salariatului la convocarea efectuata in vederea cercetarii disciplinare nu este o obligatie, ci un drept al salariatului. Astfel, in primul rand, din textul art. 251 alin. 4 C. muncii

#02163

Faţă de faptul că prezentarea salariatului la convocarea efectuată în vederea cercetării disciplinare reprezintă un drept, iar nu o obligaţie, nu se poate institui o abatere disciplinară constând în neprezentarea

Art. 252 [decizia de sanctionare: termen, continut, comunicare]

(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

#02206

În cazul faptelor continue, termenele de 30 de zile şi, respectiv, de 6 luni încep să curgă de la data la care autorul a săvârşit ultimul act de executare

#02207

In ipoteza unor abateri continue, termenele stipulate de art. 252 C. muncii se socotesc de la ultimul act de savarsire, pentru toate actele ce fac obiectul abaterii.

#02208

Ambele termene, de 30 de zile si de 6 luni, stipulate de art. 252 alin. (1) C. muncii se calculeaza potrivit regulilor stabilite de Codul de procedura civila. Astfel, potrivit

#02209

Dispoziţiile legale în ceea ce priveşte motivarea în fapt sunt satisfăcute dacă, în cazul în care decizia trimite la acte externe deciziei, cum ar fi rapoarte, acte de constatare

#02210

Descrierea in cuprinsul deciziei de sanctionare a faptei care constituie abatere disciplinara nu acopera nulitatea deciziei datorate lipsei mentionarii cerintei stipulate de art. 252 alin. (2) lit. b) C. muncii.

#02211

Spre deosebire de situatia neindicarii temeiului de drept in continutul deciziei de concediere, sanctionata cu nulitatea absoluta a acesteia, indicarea gresita a acestui temei nu atrage nulitatea, instanta avand posibilitatea

#02212

În ceea ce priveşte menţionarea temeiului de drept, nu este necesară reproducerea textelor legale sau din regulamente ori din contractul colectiv de muncă, pe care se întemeiază decizia de concediere,

#02213

Lipsa menţiunii privind termenul şi organul la care se poate exercita calea de atac are drept consecinţă repunerea salariatului în termenul de atacare a deciziei de sancţionare disciplinară.

#02214

Neindicarea termenului in care poate fi contestata decizia, precum si a instantei competente, atrage nulitatea absoluta a deciziei de concediere. Nu poate fi sustinuta opinia potrivit careia, lipsa celor doua

#02215

Nu atrage nulitatea deciziei de concediere lipsa datei emiterii acesteia. În acest caz, data va putea fi probată prin orice mijloc de probă.

Art. 253 [raspunderea angajatorului; actiunea in regres]

(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele.

#02307

Evaluarea pagubei se poate efectua în trei modalităţi: pe cale judecătorească (evaluare judiciară), prin lege (evaluare legală) şi prin acordul părţilor (evaluare convenţională).

#02308

Având în vedere că sunt aplicabile regulile răspunderii civile contractuale, creditorul este îndreptăţit să obţină şi dobânzi, pe lângă creanţa propriu-zisă. De asemenea, pentru aceleaşi motive, poate fi cerută

#02309

Salariatul este îndreptăţit să pretindă de la angajatorul care l-a păgubit nu numai creanţa propriu-zisă privitoare la despăgubiri, ci şi dobânzi. De asemenea, este admisibilă şi actualizarea creanţei în

#02310

In cazul prejudiciului constand in neplata unor drepturi banesti cuvenite salariatului, angajatorul datoreaza dobanda, care, in conformitate cu dispozitiile art. 1088 C. civ., incepe sa curga de la data introducerii

#02311

S-a stabilit in practica judecatoreasca, iar solutia este de actualitate, ca angajatorul care datoreaza salariul trebuie sa achite si dobanda legala, in conformitate cu dispozitiile art. 1088 C. civ., acestea

#02312

Este admisibilă clauza penală inserată în contractul individual de muncă numai în ceea ce priveşte răspunderea angajatorului. Instanţa poate reduce clauza penală stipulată în favoarea salariatului, în cazul în

#02313

Este admisibilă inserarea unor clauze penale privitoare la răspunderea angajatorului.

#02314

Avand in vedere referirea pe care o face chiar art. 253 C. muncii la intelegerea partilor, este admisibila si clauza penala ce permite partilor sa stabileasca anticipat cuantumul prejudiciului.

#02315

Sunt admisibile clauzele de exonerare, de limitare sau de agravare a răspunderii.

#02316

Intrucat textul art. 253 C. muncii trimite la regulile raspunderii contractuale, rezulta ca si in privinta cauzelor de neraspundere se vor aplica tot regulile legislatiei civile. Prin urmare, infirmitatea nu

Art. 254 [raspunderea salariatului]

(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

#02358

Răspunderea patrimonială de dreptul muncii este întotdeauna o răspundere pentru fapta proprie.

#02359

De regulă, răspunderea patrimonială este individuală, iar nu solidară. Prin excepţie, se poate exemplifica cazul stipulat de art. 28 din Legea nr. 22/1969.

#02360

De regulă, răspunderea patrimonială a salariaţilor nu este solidară. Prin excepţie, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 22/1969, răspunde solidar cu gestionarul care a produs paguba, şi salariatul căruia îi

#02361

Este posibil cumulul răspunderii patrimoniale a salariatului cu alte forme de răspundere juridică. Astfel, în cazul în care aceeaşi faptă generatoare de prejudicii pentru angajator constituie în acelaşi timp şi

#02362

Deciziile de imputare nu sunt lovite de nulitate, însă angajatorul nu poate efectua în baza lor reţineri din salariu.

#02363

Este admisibil cumulul răspunderii patrimoniale cu răspunderea disciplinară, în cazul în care prin aceeaşi faptă se încalcă ordinea şi disciplina în muncă şi, concomitent, se aduc prejudicii patrimoniale angajatorului.

#02364

Art. 254 C. muncii exclude raspunderea materiala a salariatilor astfel cum fusese reglementata in vechiul Cod al muncii.

#02365

Din textul art. 169 alin. (2) si art. 254 alin. (1) C. muncii rezulta ca este exclusa raspunderea materiala a salariatilor, astfel cum fusese reglementata de Codul muncii anterior. In

#02366

Se vor aplica dispozitiile Codului muncii, iar nu dispozitiile art. 25 din Ordonanta Guvernului nr. 121/1998, acestea din urma fiind partial abrogate odata cu intrarea in vigoare a Codului, numai

#02367

În privinţa anumitor categorii speciale de salariaţi se aplică în continuare regulile răspunderii materiale şi ale angajamentului de plată. Astfel, de exemplu, pentru salariaţii civili din structura instituţiilor miliare

Art. 255 [divizibilitatea raspunderii salariatilor]

(1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.

Art. 256 [restituirea sumelor nedatorate şi bunurilor necuvenite]

(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.

#02577

RIL: Dispozițiile art. 723 şi urm. C. pr. civ., care reglementează instituţia "Întoarcerii executării", vizează procedura executării silite, şi nu plata de bunăvoie făcută anterior depunerii unei cereri de

Art. 257 [reţinerile din salariu]

(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.

Art. 258 [reţinerile după încetarea contractului de muncă]

(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.

Art. 259 [executarea silită de drept comun]

În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.

Art. 260 [contraventii: enumerare, constatare si sanctionare]

(1) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii, infracţiuni:
a) nerespectarea dispozitiilor privind garantarea in plata a salariului minim brut pe tara, cu amenda de la 300 lei la 2.000 lei;
b) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amenda de la 300 lei la 1.000 lei;
c) impiedicarea sau obligarea, prin amenintari ori prin violente, a unui salariat sau a unui grup de salariati sa participe la greva ori sa munceasca in timpul grevei, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;
d) stipularea in contractul individual de munca a unor clauze contrare dispozitiilor legale, cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei;
e) primirea la munca a uneia sau a mai multor persoane fara incheierea unui contract individual de munca, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana astfel identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 200.000 lei;
e1) primirea la munca a uneia sau a mai multor persoane fara transmiterea elementelor contractului individual de munca in registrul general de evidenta a salariatilor cel tarziu in ziua anterioara inceperii activitatii, cu amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana astfel identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 200.000 lei;
e2) primirea la munca a unuia sau a mai multor salariati in perioada in care acesta/acestia are/au contractul individual de munca suspendat, cu amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana astfel identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 200.000 lei;
e3) primirea la muncă a unuia sau a mai multor salariaţi cu depăşirea duratei timpului de muncă stabilită în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial, cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 200.000 lei;
e4) incalcarea prevederilor art. 531 alin. (19), cu returnarea sumelor primite cu titlu de indemnizatie potrivit art. 531 alin. (1) si (12), pentru posturile desfiintate;
e5) acordarea unui salariu net mai mare decât cel evidenţiat în statele de plată a salariului şi în declaraţia lunară privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, transmisă autorităţilor fiscale, cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei pentru fiecare salariat identificat în această situaţie, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei;
f) prestarea muncii de catre o persoana fara incheierea unui contract individual de munca, cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei;
g) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 139 si 142, cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei;
h) incalcarea obligatiei prevazute la art. 140, cu amenda de la 5.000 lei la 20.000 lei;
i) nerespectarea dispozitiilor privind munca suplimentara, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei pentru fiecare persoana identificata ca prestand munca suplimentara;
j) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;
k) neacordarea indemnizatiei prevazute la art. 53 alin. (1), in cazul in care angajatorul isi intrerupe temporar activitatea cu mentinerea raporturilor de munca, cu amenda de la 1.500 lei la 5.000 lei;
l) incalcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;
m) incalcarea de catre angajator a obligatiei prevazute la art. 27 si 119, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;
n) nerespectarea prevederilor legale privind inregistrarea de catre angajator a demisiei, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;
o) incalcarea de catre agentul de munca temporara a obligatiei prevazute la art. 102, cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru fiecare persoana identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 100.000 lei;
p) incalcarea prevederilor art. 16 alin. (3), cu amenda de la 1.500 lei la 2.000 lei;
q) incalcarea prevederilor art. 16 alin. (4), cu amenda de 10.000 lei;
r) nerespectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2)-(9) şi ale art. 59 lit. a) şi c), cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei;
s) încălcarea de către angajator a obligaţiei prevăzute la art. 166 alin. (1) cu mai mult de o lună, de la data de plată a salariului, stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 de lei pentru fiecare persoană căreia nu i s-a plătit salariul, cu excepţia situaţiei în care angajatorul se află sub incidenţa Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare;
s1) încălcarea prevederilor art. 34 alin. (61), cu amendă de la 300 lei la 1.000 lei;
t) neacordarea concediului de îngrijitor salariaţilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1521, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei;
u) încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 1532, cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei.
(11) Prin derogare de la prevederile art. 28 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, contravenientul poate achita, in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia, jumatate din amenda aplicata potrivit alin. (1) lit. e)-e3), inspectorul de munca facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.
(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre inspectorii de munca.
(3) Contraventiilor prevazute la alin. (1) li se aplica dispozitiile legislatiei in vigoare.
(4) In cazul constatarii savarsirii uneia dintre faptele prevazute la alin. (1) lit. e)-e2), inspectorul de munca dispune masura sistarii activitatii locului de munca organizat, supus controlului, in conditiile stabilite in procedura de sistare elaborata de Inspectia Muncii si aprobata prin ordin al ministrului muncii si justitiei sociale, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dupa consultarea prealabila a confederatiilor sindicale si patronale reprezentative la nivel national.
(5) Angajatorul poate relua activitatea numai dupa achitarea amenzii contraventionale, in conditiile legii, si numai dupa ce a remediat deficientele care au condus la sistarea activitatii prin incheierea contractului individual de munca, transmiterea elementelor contractului individual de munca in registrul general de evidenta a salariatilor sau, dupa caz, incetarea suspendarii contractului individual de munca si prezentarea documentelor care dovedesc plata contributiilor sociale si a impozitului pe venit aferente veniturilor salariale care se cuvin lucratorului pentru perioada in care a prestat activitate nedeclarata.
(6) Reluarea activitatii cu incalcarea dispozitiilor alin. (5) constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

Art. 264 [nerespectarea salariului minim brut pe tara, refuzul prezentarii documentelor legale, refuzul accesului inspectorilor de munca]

(1) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda penala fapta persoanei care, in mod repetat, stabileste pentru salariatii incadrati in baza contractului individual de munca salarii sub nivelul salariului minim brut pe tara garantat in plata, prevazut de lege.
(2) Cu pedeapsa prevazuta la alin. (1) se sanctioneaza si infractiunea constand in refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, in scopul impiedicarii verificarilor privitoare la aplicarea reglementarilor generale si speciale in domeniul relatiilor de munca, securitatii si sanatatii in munca, in termen de cel mult 15 zile de la primirea celei de-a doua solicitari.
(3) Cu pedeapsa prevazuta la alin. (1) se sanctioneaza si infractiunea constand in impiedicarea sub orice forma a organelor competente de a intra, in conditiile prevazute de lege, in sedii, incinte, spatii, terenuri sau mijloace de transport pe care angajatorul le foloseste in realizarea activitatii lui profesionale, pentru a efectua verificari privitoare la aplicarea reglementarilor generale si speciale in domeniul relatiilor de munca, securitatii si sanatatii in munca.

Art. 266 [obiectul jurisdicţiei muncii]

Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Art. 265 [incalcarea regimului de munca al minorilor si al strainilor, victime ale traficului de persoane]

(1) Incadrarea in munca a unui minor cu nerespectarea conditiilor legale de varsta sau folosirea acestuia pentru prestarea unor activitati cu incalcarea prevederilor legale referitoare la regimul de munca al minorilor constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(2) Primirea la munca a unei persoane aflate in situatie de sedere ilegala in Romania, cunoscand ca aceasta este victima a traficului de persoane, constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
(3) Daca munca prestata de persoanele prevazute la alin. (2) sau la art. 264 alin. (4) este de natura sa le puna in pericol viata, integritatea sau sanatatea, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) In cazul savarsirii uneia dintre infractiunile prevazute la alin. (2) si (3) si la art. 264 alin. (4), instanta de judecata poate dispune si aplicarea uneia sau mai multora dintre urmatoarele pedepse complementare:
a) pierderea totala sau partiala a dreptului angajatorului de a beneficia de prestatii, ajutoare ori subventii publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autoritatile romane, pentru o perioada de pana la 5 ani;
b) interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achizitii publice pentru o perioada de pana la 5 ani;
c) recuperarea integrala sau partiala a prestatiilor, ajutoarelor ori subventiilor publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autoritatile romane, atribuite angajatorului pe o perioada de pana la 12 luni inainte de comiterea infractiunii;
d) inchiderea temporara sau definitiva a punctului ori a punctelor de lucru in care s-a comis infractiunea sau retragerea temporara ori definitiva a unei licente de desfasurare a activitatii profesionale in cauza, daca acest lucru este justificat de gravitatea incalcarii.
(5) In cazul savarsirii uneia dintre infractiunile prevazute la alin. (2) si (3) si la art. 264 alin. (4), angajatorul va fi obligat sa plateasca sumele reprezentand:
a) orice remuneratie restanta datorata persoanelor angajate ilegal. Cuantumul remuneratiei se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu exceptia cazului in care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;
b) cuantumul tuturor impozitelor, taxelor si contributiilor de asigurari sociale pe care angajatorul le-ar fi platit daca persoana ar fi fost angajata legal, inclusiv penalitatile de intarziere si amenzile administrative corespunzatoare;
c) cheltuielile determinate de transferul platilor restante in tara in care persoana angajata ilegal s-a intors de bunavoie sau a fost returnata in conditiile legii.
(6) In cazul savarsirii uneia dintre infractiunile prevazute la alin. (2) si (3) si la art. 264 alin. (4) de catre un subcontractant, atat contractantul principal, cat si orice subcontractant intermediar, daca au avut cunostinta de faptul ca subcontractantul angajator angaja straini aflati in situatie de sedere ilegala, pot fi obligati de catre instanta, in solidar cu angajatorul sau in locul subcontractantului angajator ori al contractantului al carui subcontractant direct este angajatorul, la plata sumelor de bani prevazute la alin. (5) lit. a) si c).

Art. 267 [părţile conflictelor de muncă]

Pot fi părţi în conflictele de muncă:
a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii – persoane fizice şi/sau persoane juridice-, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.

#02671

Având în vedere caracterul personal al contractului individual de muncă, nu este admisibilă într-un conflict de muncă cererea de intervenţie principală. În caz contrar, ar trebui să conchidem că

#02672

Nu se justifica chemarea in judecata a Ministerului Finantelor Publice, ca ordonantor principal de credit, pentru obligarea sa, in solidar cu ceilalti parati, la plata sporului de stres in procent

#02673

In conformitate cu dispozitiile art. 45 alin. (3) C. pr. civ. (textul corespondent din noul Cod de procedura civila, intrat in vigoare la data de 15 februarie 2013, este art.

#02674

Tertii pot participa intr-un conflict de drepturi, in cadrul unei interventii accesorii, potrivit art. 49 alin. (3) C. pr. civ. (textul corespondent din noul Cod de procedura civila este art.

#02675

Nu are calitate procesuala activa sindicatul care formuleaza, in nume propriu, o cerere de obligare a angajatorului la executarea dispozitiilor contractului colectiv de munca la nivel de unitate, referitoare la

#02676

Nu are calitatea procesuală pasivă consiliul de administraţie care a emis decizia contestată de salariat, ci societatea comercială care are calitatea de angajator.

#02677

Au calitate procesuala pasiva atat unitatea cu personalitate juridica, cat si sucursala unitatii, care a incheiat contractul de munca cu reclamantul contestator si a emis si decizia de concediere a

#02678

Trebuie respinsa, ca introdusa impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva, cererea prin care fostul salariat, concediat, solicita anularea deciziei de concediere disciplinara, in contradictoriu cu comisia de disciplina

#02679

In ipoteza in care salariatul decedeaza pe parcursul derularii procesului avand ca obiect stabilirea raspunderii sale patrimoniale fata de angajator, procesul va putea continua cu mostenitorii acestuia. Asadar, intrucat obligatia