CAPITOLUL 3 – Răspunderea patrimonială

Art. 253 [raspunderea angajatorului; actiunea in regres]

(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele.

#02297

Fapta ilicită a persoanei juridice aptă să atragă angajarea răspunderii angajatorului trebuie să fie sâvârşită de către organele de conducere ale persoanei juridice sau de către orice salariat al

#02298

Având în vedere că faptele ilicite săvârşite de persoanele fizice din conducerea persoanei juridice sunt considerate chiar fapte ale acesteia din urmă, rezultă că răspunderea persoanei juridice va fi

#02299

Condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a angajatorului sunt: existenţa unei fapte ilicite a angajatorului, existenţa unui prejudiciu material în dauna salariatului, produs în timpul îndeplinirii

#02300

Pot fi menţionate drept fapte ilicite ale angajatorului susceptibile să atragă răspunderea patrimonială a acestuia, următoarele: împiedicarea accesului salariatului la muncă, concedierea nelegală a salariatului, neplata sau întârzierea plăţii

#02301

Pot fi exemplificate ca situaţii în care operează răspunderea patrimonială a angajatorului, următoarele: situaţia concedierii nelegale, împiedicarea salariatului de a munci, omisiunea de luare a măsurilor pentru paza îmbrăcămintei

#02302

Pot fi exemplificate ca situaţii frecvente în care se poate angaja răspunderea angajatorului pentru prejudiciile produse salariatului, următoarele: refuzul angajatorului de a achita salariatului drepturile băneşti cuvenite, împiedicarea salariatului

#02303

Săvârşirea de către angajator a unui act discriminator care produce prejudicii salariatului antrenează răspunderea patrimonială a angajatorului.

#02304

Savarseste o fapta ilicita de natura sa atraga raspunderea in baza art. 253 C. muncii angajatorul care, printr-un act de discriminare sexuala, concretizat intr-un act unilateral al angajatorului (decizie de

#02305

Culpa angajatorului pentru prejudiciile cauzate salariaţilor este prezumată relativ.

#02306

Răspunderea patrimonială a angajatorului se întemeiază pe culpa acestuia, iar în ceea ce priveşte dovada, funcţionează prezumţia de culpă potrivit dreptului comun.

Art. 254 [raspunderea salariatului]

(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

#02348

În cazul în care fapta prejudiciabilă generatoare de daune morale, săvârşită de salariat, este infracţiune, salariatul va răspunde faţă de angajator în temeiul regulilor şi principiilor dreptului comun.

#02349

Nu intervine răspunderea patrimonială potrivit dreptului muncii, ci răspunderea patrimonială de drept comun, în cazul în care salariatul inculpat este condamnat pentru o faptă în legătură cu munca.

#02350

Se aplica regulile privind raspunderea patrimoniala a salariatului si in cazul raspunderii subsidiare. Astfel, raspunderea subsidiara opereaza in legatura cu raspunderea altui salariat, care a produs direct prejudiciul ori in

#02351

Nu mai poate opera nici răspunderea subsidiară în cazul în care nu sunt întrunite condiţiile pentru existenţa răspunderii principale.

#02352

În cazul în care un salariat produce un prejudiciu angajatorului printr-o faptă penală, va răspunde, în subsidiar, pentru prejudiciul neacoperit de autorul insolvabil, şi salariatul a cărui neglijenţă a

#02353

S-a arătat în jurisprudenţă că răspunderea subsidiară se întemeiază pe raţiuni de echitate, având în vedere că este firesc şi echitabil ca acela care doar a înlesnit diminuarea patrimoniului

#02354

Angajatorul îşi poate recupera suma plătită cu titlu de indemnizaţie pentru neacordarea preavizului salariatului concediat de la persoana vinovată de neacordarea preavizului.

#02355

Deşi Codul muncii nu mai reglementează răspunderea subsidiară, această formă de răspundere rămâne totuşi incidentă în cazurile prevăzute de lege. Astfel, un prim astfel de caz este reglementat de

#02356

Răspunderea patrimonială a salariatului este o răspundere personală, bazată pe culpă, nefiind admisibilă răspunderea pentru fapta altuia sau pentru fapta lucrului.

#02357

Răspunderea salariatului este personală.

Art. 255 [divizibilitatea raspunderii salariatilor]

(1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.

Art. 256 [restituirea sumelor nedatorate şi bunurilor necuvenite]

(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.

#02567

Persoanele cărora le este imputabilă plata către salariat a sumelor nedatorate, respectiv predarea bunurilor sau prestarea serviciilor necuvenite, vor răspunde patrimonial, în subsidiar faţă de obligaţia de restituire ce

#02568

În cazul în care salariatul căruia îi incumbă obligaţia de restituire este de bună-credinţă, justificând nerestituirea la timp, el nu poate fi obligat la plata de dobânzi, penalităţi sau

#02569

În cazul în care salariatul primeşte bunurile necuvenit şi cu rea-credinţă, urmează a fi incidente regulile privind răspunderea patrimonială a acestuia.

#02570

Pot fi menţionate ca exemple de situaţii generatoare de obligaţii de restituire, următoarele: primirea de către salariat a unui echipament de protecţie a muncii, în condiţiile în care el

#02571

Se va naşte obligaţia de restituire nu numai în cazul în care angajatorul este proprietarul bunurilor predate necuvenit sau furnizorul serviciilor prestate necuvenit, ci şi în toate cazurile în

#02572

Salariatul obligat la restituire poate pretinde de la angajator cheltuielile necesare şi utile făcute cu bunul, însă nu şi cheltuieli de depozitare.

#02573

Restituirea bunurilor se face în natură, iar în caz de imposibilitate, prin echivalent.

#02574

În cazul în care nu există stabilit un termen legal pentru restituire, salariatul de bună-credinţă nu este de drept în întârziere.

#02575

Dispozitiile art. 256 C. muncii trebuie interpretate prin coroborare cu dispozitiile art. 164 din acelasi cod, ceea ce inseamna ca angajatorul nu poate recupera de la salariati sumele incasate nelegal

#02576

RIL: Dispozitiile art. 256 alin. (1) C. muncii, care transpun in dreptul muncii institutia platii nedatorate, sunt incidente in ipoteza in care se pune probleme restituirii de catre salariat a

Art. 257 [reţinerile din salariu]

(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.

Art. 258 [reţinerile după încetarea contractului de muncă]

(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.

Art. 259 [executarea silită de drept comun]

În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.

#02600

Sunt incidente dispozitiile art. 259 C. muncii privitoare la termenul de gratie si in cazul raspunderii functionarilor publici.

#02601

Dispozitiile art. 259 C. muncii urmeaza a se aplica nu numai in cazul raspunderii patrimoniale a salariatului, ci si in cazul obligatiei de restituire a unei sume primite necuvenit.

#02602

Este excesiva opinia potrivit careia recurgerea la executarea silita potrivit Codului de procedura civila trebuie sa se faca numai dupa expirarea termenului de 3 ani mentionat de art. 259 C.