CAPITOLUL 3 – Răspunderea patrimonială

Art. 253 [raspunderea angajatorului; actiunea in regres]

(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele.

#02337

Nu se poate angaja raspunderea patrimoniala a angajatorului pentru prejudiciul suferit de salariatul electrician, care s-a accidentat, deoarece, din proprie initiativa si-a desfacut centura de siguranta, cu consecinta caderii sale

#02338

De vreme ce prin procesul-verbal de cercetare a accidentului de munca s-au stabilit cauzele producerii accidentului si persoanele vinovate, instanta investita cu solutionarea cererii de despagubiri, formulata de salariatul accidentat,

Art. 254 [raspunderea salariatului]

(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

#02388

În cazul detaşării, deşi contractul de muncă al salariatului detaşat este suspendat, în mod excepţional acesta va răspunde patrimonial faţă de angajatorul expeditor, dacă prin fapta sa a adus

#02389

În cazul pagubelor produse de salariatul detaşat angajatorului la care s-a efectuat detaşarea, vor fi aplicabile regulile instituite de Codul muncii privind răspunderea patrimonială a salariaţilor, având în vedere

#02390

În cazul în care funcţia pe care o îndeplineşte salariatul este cea de administrator la o societate comercială, pentru pagubele pricinuite acesteia salariatul va răspunde potrivit dispoziţiilor ce reglementează

#02391

Având în vedere că nu pot avea calitatea de salariaţi cenzorii, ei nu vor răspunde potrivit Codului muncii, ci potrivit regulilor mandatului comercial.

#02392

Răspunderea administratorilor, cenzorilor şi lichidatorilor societăţii comerciale nu se supune regulilor din Codul muncii, fiind guvernată de dreptul comun al răspunderii civile.

#02393

Nu este o răspundere patrimonială de dreptul muncii, ci o răspundere civilă, răspunderea administratorilor, cenzorilor, lichidatorilor, precum şi a directorilor executivi ai societăţii comerciale.

#02394

Răspund patrimonial, în condiţiile Codului muncii, şi foştii salariaţi, şi anume pentru prejudiciile descoperite după încetarea raporturilor de muncă.

#02395

Urmează a răspunde în baza regulilor instituite de Codul muncii privind răspunderea patrimonială a salariaţilor şi persoanele care nu mai au calitatea de salariat la angajatorul păgubit, indiferent dacă

#02396

În cazul încetării de drept a contractului individual de muncă, salariatul răspunde patrimonial potrivit normelor dreptului muncii pentru faptele prejudiciabile comise până la data la care intervine cauza de

#02397

Pe durata suspendării contractului individual de muncă nu se poate naşte dreptul la despăgubiri al angajatorului, însă nimic nu se opune exercitării dreptului la despăgubiri născut anterior.

Art. 255 [divizibilitatea raspunderii salariatilor]

(1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.

Art. 256 [restituirea sumelor nedatorate şi bunurilor necuvenite]

(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.

Art. 257 [reţinerile din salariu]

(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.

Art. 258 [reţinerile după încetarea contractului de muncă]

(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.

Art. 259 [executarea silită de drept comun]

În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.