CAPITOLUL 3 – Răspunderea patrimonială

Art. 253 [raspunderea angajatorului; actiunea in regres]

(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele.

#02327

Angajatorul care, in mod nelegal, cu incalcarea dispozitiilor 80 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anul 2003 (dispozitii similare se regasesc si in art. 82 din

#02328

Este admisibilă clauza penală în favoarea salariatului, putând fi inclusă în contractul individual de muncă, fie la momentul încheierii acestuia, fie ulterior.

#02329

Fapta angajatorului de a refuza primirea la serviciu a salariatului care beneficiaza de o hotarare judecatoreasca de reintegrare in functie a produs salariatului, lipsit de mijloace materiale de existenta si

#02330

Angajatorul are dreptul de a controla activitatea salariatului; prin urmare un astfel de demers al angajatorului nu poate constitui o faptă ilicită aptă să atragă răspunderea patrimonială a acestuia. De

#02331

Desi litera textului art. 253 alin. (1) C. muncii pare a consacra acordarea de daune morale ca o solutie alternativa la acordarea de daune materiale, totusi interpretarea istorico-rationala ne impinge

#02332

Ca reparaţie pentru prejudiciul moral suferit de salariat, instanţa de judecată va putea dispune nu numai plata de daune interese, evaluate în conformitate cu probatoriul administrat, ci şi alte măsuri,

#02333

Avand in vedere principiul protectiei salariatului, ca principiu dominant al dreptului muncii, precum si imprejurarea ca art. 253 C. muncii, spre deosebire de art. 254, care se refera la raspunderea

#02334

Nu se pot acorda daune morale salariatului, care a obtinut anularea deciziei de sanctionare disciplinara, atata vreme cat acesta nu produce un minim de dovezi si indicii in legatura cu

#02335

Salariatul impotriva caruia a fost luata in mod nelegal masura concedierii disciplinare nu este indreptatit sa pretinda daune morale decat daca prezinta un minimum de probe si de indicii cu

#02336

Salariatul care pretinde daune morale trebuie sa dovedeasca atat existenta prejudiciului, cat si intinderea si gravitatea acestuia, intrucat nu putem vorbi despre prezumtia existentei sau intinderii prejudiciului, dedusa din simpla

Art. 254 [raspunderea salariatului]

(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

#02378

Intră sub incidenţa normelor de dreptul muncii şi răspunderea patrimonială a ucenicilor şi a părţilor în contractul de calificare sau adaptare profesională.

#02379

In cazul in care salariatul delegat produce un prejudiciu unitatii la care a fost delegat, in masura in care intre unitatea pagubita si angajator nu s-a incheiat un contract de

#02380

Daca salariatul produce o paguba unitatii la care a fost delegat, iar intre aceasta unitate si angajator exista un contract civil sau comercial, atunci unitatea pagubita se va adresa angajatorului

#02381

In cazul in care fapta ilicita cauzatoare de prejudicii este comisa de catre un salariat delegat in dauna angajatorului la care s-a efectuat delegarea, angajatorul pagubit isi va putea acoperi

#02382

Nu se aplică dispoziţiile Codului muncii în ipoteza în care prejudiciul a fost produs de salariatul delegat, în dauna angajatorului la care s-a efectuat delegarea.

#02383

Salariatul delegat nu va răspunde patrimonial pentru prejudiciile produse altei unităţi decât angajatorul. Aceasta se va putea îndrepta împotriva angajatorului, fie în temeiul răspunderii contractuale, în cazul în care

#02384

Salariatul delegat răspunde patrimonial faţă de angajatorul care a dispus delegarea sa. În cazul în care salariatul delegat a cauzat un prejudiciu unui terţ, inclusiv persoanei la care s-a

#02385

Delegarea, ca exercitare temporară din dispoziţia angajatorului de către salariat a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă, nu se confundă cu

#02386

In cazul salariatului detasat, intrucat pentru perioada detasarii se produce o cesiune temporara a contractului de munca catre angajatorul la care s-a facut detasarea, pentru pagubele pricinuite acestuia din urma

#02387

Salariatul detasat va raspunde fata de angajatorul la care a fost detasat in baza art. 254 C. muncii.

Art. 255 [divizibilitatea raspunderii salariatilor]

(1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.

Art. 256 [restituirea sumelor nedatorate şi bunurilor necuvenite]

(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.

Art. 257 [reţinerile din salariu]

(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.

Art. 258 [reţinerile după încetarea contractului de muncă]

(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.

Art. 259 [executarea silită de drept comun]

În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.