CAPITOLUL 3 – Răspunderea patrimonială

Art. 253 [raspunderea angajatorului; actiunea in regres]

(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele.

#02317

Culpa gravă, adică exclusivă, a victimei accidentului de muncă este exoneratoare de răspundere pentru angajator.

#02318

Este admisibil acordul partilor contractului individual de munca pentru repararea prin buna invoiala a prejudiciului. Astfel, dispozitiile legislatiei civile, la care trimite textul art. 278 alin. (1) teza a doua

#02319

Nu poate fi admisă cererea reclamantului de acordare a dobânzilor pentru întârzierea plăţii de către angajator a drepturilor salariale, având în vedere că acestuia din urmă nu i se

#02320

Se cuvin fostului salariat reclamant drepturile salariale pentru perioada 22 iunie 2000 - 18 august 2000, având în vedere că, deşi contractul individual de muncă a încetat la data

#02321

In baza dispozitiilor art. 1169 si art. 998 C. civ. (textele corespondente din noile coduri sunt art. 249 din noul Cod de procedura civila, intrat in vigoare la data de

#02322

Nu se pot acorda daune morale contestatoarei care nu a facut dovada prejudiciului moral suferit. Astfel, certificatul medical privind concediul medical de care a beneficiat contestatoarea cu mult dupa masura

#02323

Potrivit jurisprudenţei franceze, angajatorul este obligat să-l despăgubească pe salariat cu echivalentul cheltuielilor făcute de acesta pentru apărarea într-un proces penal în care a fost angrenat de un client al

#02324

Vor fi incidente regulile răspunderii patrimoniale potrivit legii civile şi în cazul unor accidente de muncă şi boli profesionale care au produs prejudicii victimelor, dar numai dacă asigurările sociale de

#02325

Pentru a solicita daune morale reclamantul trebuie să probeze existenţa prejudiciului moral, reflectat în planul aprecierii sociale sau profesionale. În spetă însă, întrucât instanţa a anulat ca nelegală sancţiunea disciplinară

#02326

Chiar dacă sancţionarea disciplinară este nelegală, este neîntemeiată cererea de acordare a unor daune morale dacă nu s-a dovedit ştirbirea reputaţiei profesionale prin sancţionarea nelegală.

Art. 254 [raspunderea salariatului]

(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

#02368

Nu devin incidente dispoziţiile Codului muncii privitoare la răspunderea patrimonială în cazul în care angajatorul a omis tragerea la răspundere a funcţionarului public, în baza deciziei de imputare, potrivit

#02369

Condiţiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaţilor sunt: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicită şi personală a salariatului, aflată în legătură cu munca acestuia, prejudiciul, raportul

#02370

Stipularea in contractul individual de munca sau in fisa postului anexa la acesta a obligatiei agentului de vanzari de a raspunde pentru neplata marfii de catre clientii angajatorului este nelegala.

#02371

Conditiile de fond ale raspunderii patrimoniale sunt urmatoarele: calitatea de salariat la angajatorului pagubit, a autorului faptei, existenta unui contract de munca valabil incheiat, fapta ilicita a salariatului, aflata in

#02372

Pentru angajarea răspunderii patrimoniale în condiţiile dreptului muncii este necesară existenţa unui contract individual de muncă între autorul pagubei şi persoana păgubită, indiferent de tipul acestuia, cu excepţia, în

#02373

Nu sunt aplicabile dispozitiile din Codul muncii privitoare la raspunderea patrimoniala a salariatilor in cazul in care salariatul agentului de munca temporara cauzeaza un prejudiciu utilizatorului, in legatura cu munca

#02374

În ceea ce priveşte prejudiciile produse de salariat utilizatorului, în lipsă de stipulaţie contrară acesta din urmă se poate îndrepta împotriva agentului de muncă temporară în temeiul contractului de

#02375

Nu se aplică dispoziţiile din Codul muncii în cazul în care salariatul agentului de muncă temporară produce o pagubă utilizatorului, în procesul muncii.

#02376

Salariatul agentului de muncă temporară va răspunde direct faţă de utilizator, în temeiul răspunderii civile delictuale, în cazul în care în contractul încheiat între agentul de muncă şi utilizator

#02377

Răspunderea directă a salariatului faţă de utilizator poate interveni numai dacă fapta prejudiciabilă este infracţiune.

Art. 255 [divizibilitatea raspunderii salariatilor]

(1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.

Art. 256 [restituirea sumelor nedatorate şi bunurilor necuvenite]

(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
(2) Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau şi care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabileşte potrivit valorii acestora de la data plăţii.

Art. 257 [reţinerile din salariu]

(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.

Art. 258 [reţinerile după încetarea contractului de muncă]

(1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit.
(2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcţionar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condiţiile Codului de procedură civilă.

Art. 259 [executarea silită de drept comun]

În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.