TITLUL II – Contractul individual de muncă

Art. 10 [definiţia legală a contractului individual de muncă]

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

#02819

Directiva (UE) nr. 2024/2831 privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în cadrul muncii pe platforme (intrată în vigoare la 1 decembrie 2024) tratează explicit munca prin intermediari. Astfel, art. 3

#02818

În practică, platformele digitale prin intermediul cărora se prestează muncă, tind să includă în termenii contractuali formule standardizate care califică raportul ca fiind civil sau comercial, excluzând

#02817

Art. 5 alin. (1) din Directiva (UE) nr. 2024/2831 privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în cadrul muncii pe platforme (intrată în vigoare la 1 decembrie 2024) instituie o prezumție legală relativă

#02816

Calificarea juridică a muncii prezintă dificultăți aparte în cazul activităților prestate prin platforme digitale. Astfel, instrumentele clasice de identificare a raportului de muncă trebuie aplicate unor

#00058

Contractul individual de muncă este principala instituţie a dreptului muncii, căreia îi este consacrată aproximativ o treime din totalul reglementării: art. 10-110.

#00059

Definiţia legală a contractului individual de muncă are un caracter deficitar, întrucât în dreptul românesc termenii "contract" şi "convenţie" sunt sinonimi, astfel încât ar fi fost mai indicată formularea

#00060

Elementele esenţiale ale contractului individual de muncă sunt: prestarea muncii, salariul şi subordonarea salariatului faţă de angajator.

#00061

Dreptul Uniunii Europene opereaza cu notiunea de lucrator, a carei sfera de cuprindere este conturata in jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Notiunea de lucrator include pe aceea de

#00062

Notiunea de lucrator, astfel cum rezulta din dispozitiile art. 45 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (TFUE) – fostul art. 39 din Tratatul privind Comunitatea Europeana – referitor la libera

#00063

Contractul individual de munca este un contract intuitu personae pentru ambele parti. Adica, angajatorul incheie contractul in considerarea calitatilor personale ale salariatului, iar acesta din urma incheie contractul avand in

Art. 11 [clauze prohibite]

Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.

#00007

Raportul juridic de muncă nu este susceptibil de pluralitate de subiecte, putând aşadar exista numai între două persoane. Pe de altă parte, nu poate exista un raport juridice de muncă

#00008

Constituie forme tipice de raporturi juridice de muncă raporturile juridice generate de contractul individual de muncă, precum şi raporturile juridice privitoare la funcţionarii publici,

#00010

Sunt incidente dispozitiile Codului muncii si in cazul raporturilor juridice de munca ale functionarilor publici precum si in cazul raporturilor juridice de munca ale magistratilor. De asemenea

#00012

În sfera raporturilor juridice de muncă trebuie inclus și raportul de serviciu al funcționarului public, care, alături de raportul juridic generat de contractul individual de muncă reprezintă o formă

#00014

Din punctul de vedere al tehnicii legislative, precizarea din cuprinsul art. 33 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei, in sensul ca

#00122

Partile contractului individual de munca nu pot deroga de la structura-cadru a acestuia, astfel cum a fost stabilită prin Ordinul ministrului muncii şi solidaritatii sociale nr. 64/2003 pentru aprobarea

#01168

Nu este posibilă renunţarea anticipată la termenul de preaviz, având în vedere dispoziţiile art. 11 din Codul muncii. După emiterea deciziei de concediere însă, salariatul poate renunţa la termenul

Art. 12 [durata contractului individual de muncă]

(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.

#00123

Încheierea contractului individual de muncă pe durată determinată, în alte cazuri decât cele expres prevăzute de lege, nu atrage nulitatea totală a acestuia, ci doar nulitatea clauzei referitoare la

Art. 13 [capacitatea juridică a salariatului]

(1) Persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.
(2) Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
(3) Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.
(4) Încadrarea în muncă a persoanelor care beneficiază de tutelă specială este interzisă.
(5) Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

#00124

Din punctul de vedere al vârstei minime de încadrare în muncă reglementările Codului muncii respectă reglementările internaţionale - Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 138/1973 privind vârsta minimă de încadrare

#00125

Din caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă, în sensul că munca nu se poate exercita prin reprezentant, rezultă că, în dreptul muncii capacitatea salariatului poate fi considerată

#00126

Având în vedere că în dreptul muncii capacitatea juridică începe de la aceeaşi vârstă - vârsta legală pentru încheierea contractului de muncă -, atât în privinţa dreptului la muncă

#00127

În dreptul muncii diviziunea capacităţii în capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu nu prezintă interes. Începând cu vârsta 16 ani persoana fizică dobândeşte capacitate deplină de a încheia

#00128

Având în vedere caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă, în sensul că munca trebuie prestată personal de către salariat, în dreptul muncii nu este relevantă şi nici

#00129

În dreptul muncii capacitatea salariatului poate fi privită ca unică, neprezentând relevanţă scindarea ei în capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu.

#00130

În dreptul muncii nu prezintă interes scindarea capacităţii juridice în capacitate de folosinţă şi capacitate de exerciţiu. De aceea, practic, în dreptul muncii capacitatea poate fi privită ca unică, începând

#00131

Acordul pentru incadrarea in munca a unui minor avand varsta cuprinsa intre 15 si 16 ani trebuie sa provina de la ambii parinti. In cazul dezacordului parintilor, va decide autoritatea

#00132

Acordul pentru incheierea contractului individual de munca de catre minorul cu varsta intre 15 si 16 ani trebuie sa provina de la ambii parinti. In plus, acordul trebuie sa fie

#00133

Încuviinţarea pentru încheierea contractului individual de muncă de către minorul cu vârsta între 15 şi 16 ani, are caracter special, fiind necesar a fi exprimată ori de câte ori

Art. 14 [capacitatea juridică a angajatorului]

(1) În sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă.
(2) Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice.
(3) Persoana fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu.

#00086

Din art. 10, ca si din alte texte cuprinse in Codul muncii - art. 14 alin. (1) - rezulta ca poate avea calitatea

#00156

Textul art. 14 alin. (2) din Codul muncii nu exclude aplicarea dispozitiilor art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si la persoanele juridice, care reglementeaza

#00157

Definiţia angajatorului este prea largă, incluzând practic orice persoană fizică şi juridică. Astfel, referindu-se la persoana care poate angaja forţă de muncă în baza contractului individual de muncă, Codul a

#00158

In cazul in care calitatea de angajator apartine unei persoane juridice, contractul individual de munca se incheie de catre conducatorul acesteia sau, in mod exceptional, de catre organul colectiv de

#00159

Angajatorul persoană juridică va încheia contractul individual de muncă prin conducătorul său, care poate fi directorul, directorul general, patronul, preşedintele, puterea de a încheia astfel de contracte putând fi

#00160

Persoana juridica poate, in temeiul capacitatii de folosinta anticipate, reglementate de art. 33 din Decretul nr. 31/1954, sa incheie contracte de munca chiar inainte de dobandirea personalitatii juridice, daca acestea

#00161

Nu au calitatea de angajator, neputând aşadar încheia contracte de muncă în nume propriu, dezmembrămintele fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale (sucursale, agenţii, reprezentanţe, puncte de lucru etc.). Aceste dezemembrăminte

#00162

Consecinţa încălcării normelor privind capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice, cu prilejul încheierii contractului individual de muncă, atrage sancţiunea nulităţii relative.

#00163

Persoana fizica dobandeste capacitatea de a incheia un contract individual de munca, in calitate de angajator, incepand cu varsta de 18 ani, adica de la data majoratului. Prin exceptie, are

#00164

In prezent, ca urmare a modificarii OUG nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale prin OUG nr. 46/2011, nu mai exista

Art. 15 [cauza contractului de muncă]

Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite ori imorale.

#00167

Contractul individual de munca are ca obiect prestatiile partilor, adica prestarea muncii de catre salariat, respectiv plata salariului de catre angajator.

#00168

Întrucât contractul individual de muncă are caracter sinalagmatic, obiectul este complex, fiind alcătuit din două elemente indisolubil legate: prestarea muncii şi plata salariului. Lipsa oricăruia dintre cele două elemente

#00169

Pentru salariat cauza contractului individual de munca consta in obtinerea resurselor materiale necesare traiului, iar pentru angajator cauza consta, de regula, in obtinerea de profit.

#00170

Întrucât cauza într-un contract sinalagmatic constă în reprezentarea mintală a contraprestaţiei, în contractul individual de muncă scopul urmărit de angajator este prestarea muncii, iar scopul salariatului constă în primirea

#00171

Cauza contractului este dată de obiectivul urmărit de părţi, adică, în ceea ce-l priveşte pe salariat, în obţinerea unei resurse financiare, iar în ceea ce-l priveşte pe angajator, în

#00172

Este lovit de nulitate contractul individual de muncă al cărui obiect nu este determinat sau determinabil, cum ar fi, de exemplu, cazul în care contractul nu precizează funcţia pe care

#00173

Nu este posibila constatarea amiabila a nulitatii contractului individual de munca, in conformitate cu dispozitiile art. 57 alin. (6) Codul muncii, in cazul prestarii unei activitati imorale sau ilicite (deoarece, conform art. 57 alin. (1) corelat cu normele de drept comun din Codul civil (art. 1.247), nulitatea absolută ce decurge dintr-o cauză ilicită sau imorală nu poate fi înlăturată prin voința părților, protejând interesele generale ale societății - nota mea, L.U.).

Art. 151 [munca nedeclarată]

In sensul prezentei legi, munca nedeclarata reprezinta:
a) primirea la munca a unei persoane fara incheierea contractului individual de munca in forma scrisa, cel tarziu in ziua anterioara inceperii activitatii;
b) primirea la munca a unei persoane fara transmiterea elementelor contractului individual de munca in registrul general de evidenta a salariatilor cel tarziu in ziua anterioara inceperii activitatii;
c) primirea la munca a unui salariat in perioada in care acesta are contractul individual de munca suspendat;
d) primirea la munca a unui salariat cu depasirea duratei timpului de munca stabilita in cadrul contractelor individuale de munca cu timp partial, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 105 alin. (1) lit. c).

Art. 152 [munca subdeclarată]

În sensul prezentei legi, muncă subdeclarată reprezintă acordarea unui salariu net mai mare decât cel constituit şi evidenţiat în statele de plată a salariilor şi în declaraţia lunară privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, transmisă autorităţilor fiscale.

Art. 16 [forma contractului de munca]

(1) Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana, cel tarziu in ziua anterioara inceperii activitatii de catre salariat. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului.
(11) Părţile pot opta să utilizeze la încheierea, modificarea, suspendarea sau, după caz, la încetarea contractului individual de muncă semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată.
(12) Angajatorul poate opta pentru utilizarea semnăturii electronice, semnăturii electronice avansate sau semnăturii electronice calificate ori a sigiliului electronic al angajatorului, pentru întocmirea tuturor înscrisurilor/documentelor din domeniul relaţiilor de muncă rezultate la încheierea contractului individual de muncă, pe parcursul executării acestuia sau la încetarea contractului individual de muncă, în condiţiile stabilite prin regulamentul intern şi/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, potrivit legii.
(13) Contractele individuale de muncă şi actele adiţionale încheiate prin utilizarea semnăturii electronice avansate sau semnăturii electronice calificate, precum şi înscrisurile/documentele din domeniul relaţiilor de muncă se arhivează de către angajator cu respectarea prevederilor Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, republicată, şi ale Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, republicată, şi vor fi puse la dispoziţia organelor de control competente, la solicitarea acestora.
(14) Abrogat.
(15) Abrogat.
(16) Angajatorul nu poate obliga persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul să utilizeze semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată, la încheierea, modificarea, suspendarea sau, după caz, la încetarea contractului individual de muncă.
(17) La încheierea, modificarea, suspendarea sau, după caz, la încetarea contractului individual de muncă, părţile trebuie să utilizeze acelaşi tip de semnătură, respectiv semnătura olografă sau semnătura electronică, în condiţiile prezentei legi.
(18) Organele de control competente au obligaţia de a accepta, pentru verificare şi control, contractele individuale de muncă şi actele adiţionale, precum şi înscrisurile/documentele din domeniul relaţiilor de muncă/securităţii şi sănătăţii în muncă încheiate în format electronic, cu semnătura electronică, potrivit legii, fără a le solicita şi în format letric. La solicitarea acestora, documentele încheiate cu semnătura electronică pot fi transmise în format electronic şi anterior efectuării controlului.
(2) Anterior inceperii activitatii, contractul individual de munca se inregistreaza in registrul general de evidenta a salariatilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca cel tarziu in ziua anterioara inceperii activitatii.
(3) Angajatorul este obligat ca, anterior inceperii activitatii, sa inmaneze salariatului un exemplar din contractul individual de munca.
(4) Angajatorul este obligat sa pastreze la locul de munca o copie a contractului individual de munca pentru salariatii care presteaza activitate in acel loc.
(5) Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca constituie vechime in munca.
(6) Absentele nemotivate si concediile fara plata se scad din vechimea in munca.
(7) Fac exceptie de la prevederile alin. (6) concediile pentru formare profesionala fara plata, acordate in conditiile art. 155 si 156.

#02818

În practică, platformele digitale prin intermediul cărora se prestează muncă, tind să includă în termenii contractuali formule standardizate care califică raportul ca fiind civil sau comercial, excluzând

#00053

Nu mai putem vorbi despre principiul consesualismului in dreptul muncii, avand in vedere ca prin modificarea art. 16 Codul muncii, forma scrisa a contractului individual de munca a devenit o  

#00174

Eroarea ca viciu de consimtamant poate fi prezenta si la incheierea contractului individual de munca, de pilda, in cazul in care persoana care urmeaza a se angaja isi formeaza o

#00175

Suntem în prezenţa erorii ca viciu de consimţământ în cazul în care reprezentarea salariatului cu privire la clauzele esenţiale ale contractului individual de muncă - felul muncii, locul muncii,

#00176

La fel ca în dreptul comun, eroarea ca viciu de consimţământ va afecta contractul de muncă atunci când salariatul are o reprezentare atât de eronată cu privire la clauzele

#00177

Un exemplu de dol la incheierea contractului individual de munca il constituie cazul in care angajatorul il induce in eroare pe candidat in legatura cu conditiile de munca oferite.

#00178

Situaţie de dol la încheierea contractul individual de muncă este cazul în care salariatul prezintă la angajare acte false privind studiile sau calificarea profesională.

#00179

Violenţa, ca viciu de consimţământ la încheierea contractului individual de muncă, poate fi imaginată mai uşor sub forma violenţei morale, constând în ameninţarea unei persoane cu un rău pentru a

#00180

Definiţia dolului, ca viciu de consimţământ la încheierea contractului individual de muncă, nu prezintă particularităţi faţă de definiţia din dreptul civil. Pentru a fi viciu de consimţământ, dolul trebuie

#00181

Violenţa, ca viciu de consimţământ la încheierea contractului individual de muncă, prezintă o importanţă mai mult teoretică, având în vedere că, practic, nu se pot întâlni astfel de cazuri.

Art. 161 [definitia locului de munca]

(1) In sensul art. 16 alin. (4), locul de munca reprezinta locul in care salariatul isi desfasoara activitatea, situat in perimetrul asigurat de angajator, persoana fizica sau juridica, la sediul principal sau la sucursale, reprezentante, agentii sau puncte de lucru care apartin acestuia.
(2) Copia contractului individual de munca se pastreaza la locul de munca definit conform alin. (1) pe suport hartie sau pe suport electronic, de catre persoana desemnata de angajator in acest scop, cu respectarea prevederilor privind confidentialitatea datelor cu caracter personal.

Art. 17 [informarea cu privire la clauzele contractului de munca]

(1) Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice.
(2) Obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera indeplinita de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de munca sau a actului aditional, dupa caz.
(3) Persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cu privire la cel putin urmatoarele elemente:
a) identitatea partilor;
b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să îşi desfăşoare activitatea în locuri de muncă diferite, precum şi dacă deplasarea între acestea este asigurată sau decontată de către angajator, după caz;
d) functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte normative, precum si fisa postului, cu specificarea atributiilor postului;
e) criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;
f) riscurile specifice postului;
g) data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele;
h) in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract de munca temporara, durata acestora;
i) durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;
j) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;
k) salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, evidenţiate separat, periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul şi metoda de plată;
l) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi/sau ore/săptămână, condiţiile de efectuare şi de compensare sau de plată a orelor suplimentare, precum şi, dacă este cazul, modalităţile de organizare a muncii în schimburi;
m) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului;
n) durata şi condiţiile perioadei de probă, dacă există;
o) procedurile privind utilizarea semnăturii electronice, semnăturii electronice avansate şi semnăturii electronice calificate;
p) dreptul şi condiţiile privind formarea profesională oferită de angajator;
q) suportarea de către angajator a asigurării medicale private, a contribuţiilor suplimentare la pensia facultativă sau la pensia ocupaţională a salariatului, în condiţiile legii, precum şi acordarea, din iniţiativa angajatorului, a oricăror alte drepturi, atunci când acestea constituie avantaje în bani acordate sau plătite de angajator salariatului ca urmare a activităţii profesionale a acestuia, după caz.
(4) Elementele din informarea prevăzută la alin. (3) trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului individual de muncă, cu excepţia informaţiilor prevăzute la lit. m), o) şi p).
(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, anterior producerii modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege sau in contractul colectiv de munca aplicabil.
(6) La negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă ori pe durata concilierii unui conflict individual de muncă, oricare dintre părți poate fi asistată de către un consultant extern specializat în legislația muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este, conform propriei opțiuni, cu respectarea prevederilor alin. (7).
(7) Cu privire la informațiile furnizate, prealabil încheierii contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, inclusiv pe durata concilierii, între părți poate interveni un contract de confidențialitate.
(8) Inspecţia Muncii pune la dispoziţia angajaţilor şi a angajatorilor modelul-cadru al contractului individual de muncă, stabilit prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, prin publicarea pe site-ul instituţiei.
(9) Toate informaţiile menţionate la art. 17 alin. (3) vor fi cuprinse în modelul-cadru al contractului individual de muncă prevăzut la alin. (8).

#02973

Se pune problema condițiilor în care clauza de mobilitate și, în general, mobilitatea

#02972

S-a arătat că specific salariatului mobil este faptul că activitatea acestuia presupune

#02970

Se consideră că locul de muncă reprezintă un element contractual care trebuie stabilit de părți

#02921

Se pune întrebarea dacă reducerea salariului de bază dispusă disciplinar trebuie operată

#02818

În practică, platformele digitale prin intermediul cărora se prestează muncă, tind să includă în termenii contractuali formule standardizate care califică raportul ca fiind civil sau comercial, excluzând

#00174

Eroarea ca viciu de consimtamant poate fi prezenta si la incheierea contractului individual de munca, de pilda, in cazul in care persoana care urmeaza a se angaja isi formeaza o

#00187

Eroarea ca viciu de consimţământ se manifestă fie sub forma de error in substantiam, fie sub forma de error in personam. Ca error in substantiam poate fi menţionat cazul când

#00188

Ca urmare a modificarii Codului muncii prin Legea nr. 40/2011, forma scrisa a contractului individual de munca reprezinta o conditie de validitate a acestuia, a carei incalcare atrage nulitatea absoluta

#00195

Dispozitiile art. 17-19 din Codul muncii (actualizarea art. 17-19 din Codul muncii a fost realizată prin Legea nr. 283/2022) transpun in dreptul intern dispozitiile Directivei nr. 91/533/CEE din 14 octombrie 1991 referitoare la obligatia angajatorului de a-l informa pe salariat asupra conditiilor aplicabile

#00196

Domeniul de aplicare al dispoziţiilor din Codul muncii relative la obligaţia de informare este mai larg decât cel avut în vedere de Directiva Consiliului Comunităţilor Europene nr. 91/533/CEE din 14

Art. 18 [informarea salariatului care va lucra în strainatate]

(1) In cazul in care persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, urmeaza sa isi desfasoare activitatea in strainatate, angajatorul are obligatia de a-i comunica in timp util, inainte de plecare, informatiile prevazute la art. 17 alin. (3), precum si informatii referitoare la:
a) ţara sau ţările, precum şi durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate;
b) moneda in care vor fi platite drepturile salariale, precum si modalitatile de plata;
c) prestatiile in bani si/sau in natura aferente desfasurarii activitatii in strainatate;
d) conditiile de clima;
e) reglementarile principale din legislatia muncii din acea tara;
f) obiceiurile locului a caror nerespectare i-ar pune in pericol viata, libertatea sau siguranta personala;
g) conditiile de repatriere a lucratorului, dupa caz.
(2) Informatiile prevazute la alin. (1) lit. a), b) si c) trebuie sa se regaseasca si in continutul contractului individual de munca.
(3) Dispozitiile alin. (1) se completeaza prin legi speciale care reglementeaza conditiile specifice de munca in strainatate.

#00195

Dispozitiile art. 17-19 din Codul muncii (actualizarea art. 17-19 din Codul muncii a fost realizată prin Legea nr. 283/2022) transpun in dreptul intern dispozitiile Directivei nr. 91/533/CEE din 14 octombrie 1991 referitoare la obligatia angajatorului de a-l informa pe salariat asupra conditiilor aplicabile

#00201

Nu se încheie act adiţional, întrucât nu este nevoie de acordul salariatului, în cazul modificării unilaterale a contractului de muncă, de exemplu, în cazul delegării sau detaşării.

#00233

Dispozițiile art. 18 din Codul muncii instituie, în plus față de dispozițiile Directivei nr. 91/533/CEE (abrogată și înlocuită de Directiva (UE) 2019/1152, care impune standarde mult mai riguroase de transparență pentru munca în străinătate), obligaţia pentru angajator de a comunica salariatului care urmează să îşi desfăşoare activitatea în

#00234

Nerespectarea obligaţiei de informare nu are nici un fel de influenţă asupra valabilităţii contractului de muncă.

Art. 19 [efectele omisiunii de informare]

(1) În situaţia în care angajatorul nu informează salariatul cu privire la toate elementele prevăzute de prezenta lege, acesta poate sesiza Inspecţia Muncii.
(2) În cazul angajatorilor care au stabilite prin lege organe de inspecţie proprii, salariatul se adresează acestora.
(3) În situaţia în care angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de informare prevăzută la art. 17, 18, 105 şi 242, persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, are dreptul să sesizeze instanţa de judecată competentă şi să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neîndeplinirii de către angajator a obligaţiei de informare.

#00195

Dispozitiile art. 17-19 din Codul muncii (actualizarea art. 17-19 din Codul muncii a fost realizată prin Legea nr. 283/2022) transpun in dreptul intern dispozitiile Directivei nr. 91/533/CEE din 14 octombrie 1991 referitoare la obligatia angajatorului de a-l informa pe salariat asupra conditiilor aplicabile

#00234

Nerespectarea obligaţiei de informare nu are nici un fel de influenţă asupra valabilităţii contractului de muncă.

#00235

Neîndeplinirea obligaţiei de informare dă dreptul salariatului să fie despăgubit, dar numai în măsura în care dovedeşte că a suferit un prejudiciu din pricina faptului că n-a fost informat.

#00236

Obligaţia de informare este o obligaţie de mijloace, ceea ce înseamnă că persoana care se pretinde prejudiciată va trebui să dovedească culpa angajatorului în sensul că acesta nu a depus

#00237

Instanţa competentă să soluţioneze cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Codul muncii diferă în funcţie de situaţia ivită. Astfel, dacă cererea este formulată de salariat pentru neîndeplinirea de

#00238

Din formularea art. 19 Codul muncii rezulta ca actiunea salariatului intemeiata pe acest text legal are ca obiect plata de despagubiri, urmand, asadar, a fi admisa numai daca el dovedeste

#00239

Singura posibilitate a salariatului care nu a beneficiat de executarea de catre angajator a obligatiei de informare este cea instituita de art. 19 Codul muncii, constand in sesizarea instantei cu

Art. 20 [clauzele speciale ale contractului individual de muncă]

(1) În afara clauzelor esenţiale prevăzute la art. 17, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă şi alte clauze specifice.
(2) Sunt considerate clauze specifice, fără ca enumerarea să fie limitativă:
a) clauza cu privire la formarea profesională;
b) clauza de neconcurenţă;
c) clauza de mobilitate;
d) clauza de confidenţialitate.

#00240

Este admisibila inserarea in cuprinsul contractului individual de munca si a altor clauze, in afara celor expres reglementate de lege, cu conditia ca aceste clauze sa nu incalce normele

#00241

Clauzele specifice sunt facultative, adică lăsate la aprecierea părţilor contractului.

#00242

Pot fi inserate în cuprinsul contractului individual de muncă, deci sunt valabile: clauze de indexare a salariilior, clauze de exonerare sau de limitare a răspunderii patrimoniale a salariaţilor, clauze

#00243

Clauza de obiectiv prespune stabilirea în sarcina salariatului a unei obligaţii de rezultat, privitoare la atingerea unui obiectiv concret. Clauza de obiectiv este valabilă numai în măsura în care

#00244

Clauza de obiectiv sau de rezultat este acea clauză prin care salariatul îşi asumă obligaţia de a obţine un rezultat cuantificabil, cum ar fi o anumită cantitate de produse,

#00245

Clauza de rezultat sau de obiectiv este acea clauză în virtutea căreia salariatul trebuie să obţină un rezultat concret, prestabilit, constând, de pildă, într-o cantitate de produse de realizat,

#00246

În temeiul clauzei de obiectiv, părţile contractului individual de muncă fixează un rezultat cert care trebuie atins de salariat. Cu alte cuvinte, la obligaţia de mijloace se va adăuga o

#00247

Clauza de constiinta permite salariatului sa refuze executarea unui ordin legal de serviciu care contravine constiintei sale. Clauza de constiinta se regaseste cu precadere in contractele de munca incheiate in

#00248

Prin intermediul clauzei de constiinta salariatul este indreptatit sa refuze executarea unui ordin de serviciu legal, care insa contravine constiintei sale, din motive de ordin religios, moral, politic, stiintific etc.

#00249

Clauza de conştiinţă este acea clauză în temeiul căreia salariatul poate refuza îndeplinirea unui ordin al superiorului, dacă acesta contravine conştiinţei sale. Clauza de conştiinţă nu permite însă salariatului

Art. 21 [clauza de neconcurenţă]

(1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.
(2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
(3) Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
(4) Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.

#00293

Clauza de clientela permite angajatorului sa interzica salariatului sa aiba relatii profesionale cu clientii angajatorului dupa incetarea raporturilor de munca, o anumita perioada de timp, in schimbul unei prestatii banesti

#00298

Avand in vedere ca pe parcursul derularii contractului individual de munca, salariatului ii revine sarcina de a nu face concurenta angajatorului, in temeiul obligatiei de fidelitate, stipulata de art. 39

#00299

Clauza de neconcurenţă poate privi toate categoriile de salariaţi, cu funcţii de execuţie sau cu funcţii de conducere, precum şi toate formele de contracte individual de muncă. În ceea

#00300

Nu ar fi valabilă, întrucât ar leza principiul libertăţii muncii, clauza de neconcurenţă prin care s-ar stabilit numai terţii sau numai aria geografică, precum şi calificarea şi ocupaţia/postul/funcţia salariatului în

#00301

În ceea ce priveşte terţii apăruţi după încetarea contractului individual de muncă, dacă prin indicarea în cuprinsul clauzei de neconcurenţă a activităţii interzise nu a fost acoperită şi situaţia

#00302

Având în vedere dispoziţiile art. 38 din Codul muncii, nu este admisibilă clauza prin care părţile contractului individual de muncă ar stabili eficacitatea clauzei de neconcurenţă şi pe parcursul

#00303

Având în vedere reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor de neconcurenţă şi de plată a indemnizaţiei, în caz de neexecutare a obligaţiei de plată a indemnizaţiei, se poate invoca excepţia de

#00304

În cazul în care angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a plăti indemnizaţia stabilită prin negocierea clauzei de neconcurenţă, salariatul nu va putea să îşi încalce obligaţiile de neconcurenţă

#00305

Clauza de neconcurenţă nu poate fi denunţată unilateral de nici una dintre părţile contractului individual de muncă, indiferent căreia dintre ele îi aparţinuse iniţiativa includerii ei în contract, având

#00306

Clauza de neconcurenţă nu produce nici un efect faţă de rudele sau afinii salariatului.

Art. 22 [prelungirea efectelor clauzei de neconcurenta]

(1) Clauza de neconcurenta isi poate produce efectele pentru o perioada de maximum 2 ani de la data incetarii contractului individual de munca.
(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazurile in care incetarea contractului individual de munca s-a produs de drept, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 56 alin. (1) lit. c), e), f), g) si i), ori a intervenit din initiativa angajatorului pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

#00328

Perioada de maxim 2 ani pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă vizează atât funcţiile de conducere cât şi funcţiile de execuţie.

#00329

Din dispozitiile art. 22 alin. (2) din Codul muncii, rezulta ca intre cazurile de exceptie cand clauza de neconcurenta continua sa isi produca efectele desi contractul individual de munca a

#00330

Cu referire la formularea art. 22 alin. (1) anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005, s-a considerat că indemnizaţia de neconcurenţă salarială se datorează şi pentru perioada

#00331

Obligatia de neconcurenta stabilita in sarcina salariatului subzista chiar daca acesta a fost concediat in baza art. 31 alin. (3) Codul muncii, cu exceptia cazului in care datorita timpului scurt,

#00332

Angajatorul poate denunta unilateral clauza de neconcurenta, chiar daca acordul care o instituie este unul sinalagmatic, in acest sens putand fi aduse mai multe argumente de interpretare. Astfel, in primul

#00333

Intrucat clauza de neconcurenta este o clauza esentiala a contractului individual de munca, fiind convenita prin acordul partilor, angajatorul nu poate renunta in mod unilateral la aceasta. Numai acordul partilor

#00334

Dreptul francez permite denuntarea unilaterala a clauzei de neconcurenta de catre angajator, numai daca aceasta posibilitate este stipulata expres in contractul colectiv sau individual de munca, si cu conditia ca

#00335

Este nejustificata optiunea legiuitorului de a lipsi de efecte clauza de neconcurenta in cazul concedierii salariatului pentru motive care nu tin de persoana sa, spre deosebire de cazul concedierii pentru

#00336

Clauza de neconcurenta nu va subzista in ipoteza in care salariatul demisioneaza fara preaviz ca urmare a neindeplinirii de catre angajator a obligatiilor care ii incumba, in virtutea art. 81

#00337

De regula, clauza de neconcurenta va inceta in caz de faliment al angajatorului, intrucat nu mai exista nicio justificare pentru mentinerea acesteia. Cu titlu de exceptie, se poate imagina existenta

Art. 23 [limitările clauzei de neconcurenţă]

(1) Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.
(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru muncă instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă.

#00283

Părţile contractului individual de muncă pot încheia un acord privitor la concretizarea obligaţiei legale de fidelitate. Un astfel de acord se poate referi la activităţile interzise salariatului, la terţii faţă

#00338

O clauză care ar interzice în mod absolut exercitarea profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine, ar fi în realitate o clauză de exclusivitate, inadmisibilă în contextul

#00339

Prin reglementarea posibilităţii instanţei de a diminua efectele clauzei de neconcurenţă, la sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru muncă, legiuitorul a încălcat principiul egalităţii părţilor, având în vedere

#00340

Instanta competenta sa diminueze efectele clauzei de neconcurenta, indiferent daca a fost sesizata de salariat sau de inspectoratul teritorial de munca si indiferent de momentul sesizarii, este instanta competenta sa

#00341

Intervenţia instanţei în sensul diminuării efectelor clauzei de neconcurenţă poate privi oricare dintre aspectele acesteia, adică: durata, activităţile interzise, indemnizaţia, spaţiul teritorial de aplicare.

#00342

Este nulă absolut clauza de exclusivitate, prin care salariatul se obligă să nu se angajeze prin contract de muncă sau de colaborare, indiferent de natura funcţiei pe care ar urma

#00343

O clauza care ar avea ca efect interzicerea in mod absolut a exercitarii profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine ar fi lovita de nulitate indiferent daca ar

#00344

O actiune intemeiata pe dispozitiile art. 23 alin. (2) Codul muncii nu ar viza constatarea nelegalitatii clauzei de neconcurenta, ci caracterul abuziv sau exagerat de oneros al acesteia.

#00345

In temeiul art. 23 alin. (2) Codul muncii, instanta judecatoreasca ar putea, sub inspiratia jurisprudentei franceze, sa diminueze efectele clauzei de neconcurenta, in ipoteza in care pentru a-si exercita profesia,

Art. 24 [efectele nerespectării clauzei de neconcurenţă]

În cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.

#00346

Angajatorul trebuie să dovedească prejudiciul pe care l-a suferit ca urmare a încălcării de către salariat a clauzei de neconcurenţă. Evaluarea prejudiciului se va face numai pe cale judiciară.

#00347

Având în vedere imposibilitatea stipulării unei clauzei penale, angajatorul este ţinut să dovedească prejudiciul suferit. În caz contrar, angajatorul va putea pretinde doar restituirea indemnizaţiei plătite salariatului.

#00348

Pentru a se evita problema dovedirii prejudiciului suferit de angajator, părţile pot recurge la inserarea unei clauze penale în cuprinsul contractului individual de muncă. Indiferent însă de existenţa clauzei

#00349

Cel de-al doilea angajator va putea recurge la sancţiuni disciplinare dacă salariatul nu l-a informat despre exisenţa unei clauze de neconcurenţă.

#00350

Incalcarea clauzei de neconcurenta poate atrage raspunderea contraventionala a salariatului in temeiul prevederilor Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.

#00351

Stipularea unei clauze penale in sarcina salariatului pentru ipoteza incalcarii clauzei de neconcurenta contravine dispozitiilor art. 8 Codul muncii, care instituie principiul legalitatii si al bunei-credinte in raporturile de munca,

#00352

Salariatul care a incalcat clauza de neconcurenta va restitui numai partea din indemnizatia de neconcurenta aferenta perioadei de incalcare.

#00353

In ipoteza in care angajatorul nu isi indeplineste obligatia de a plati indemnizatia de neconcurenta (inclusiv in cazul in care isi indeplineste partial aceasta obligatie), salariatul este indreptatit sa invoce

#00354

In afara de obligatia de a restitui indemnizatia de neconcurenta si de a plati, dupa caz, daunele interese dovedite de angajator, salariatul poate fi tras si la raspunderea contraventionala reglementata

Art. 25 [clauza de mobilitate]

(1) Prin clauza de mobilitate partile in contractul individual de munca stabilesc ca, in considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca. In acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani sau in natura.
(2) Cuantumul prestatiilor suplimentare in bani sau modalitatile prestatiilor suplimentare in natura sunt specificate in contractul individual de munca.

#02973

Se pune problema condițiilor în care clauza de mobilitate și, în general, mobilitatea

#02972

S-a arătat că specific salariatului mobil este faptul că activitatea acestuia presupune

#00355

Prin clauza de mobilitate salariatul accepta anticipat modificari privind locul unde isi va desfasura munca, respectiv deplasarile pe care le va stabili angajatorul. Prin urmare, daca specificul muncii salariatului

#00356

Modificarile privind locul unde salariatul isi desfasoara activitatea, pe care le dispune angajatorul in virtutea clauzei de mobilitate, trebuie sa corespunda intereselor angajatorului, adica sa se intemeieze pe o cerinta

#00357

Chiar dacă prin intermediul clauzei de mobilitate salariatul şi-a dat anticipat acordul pentru modificarea locului muncii de către angajator, mutarea salariatului trebuie să se întemeieze totuşi pe un

#00358

Nu se confunda situatiile la care se refera art. 17 alin. (3) lit. b) si art. 25 Codul muncii. Astfel, in vreme ce art. 17 alin. (3) lit. b) se

#00359

Se remarca o eroare in redactarea dispozitiilor art. 25 Codul muncii, care, in redactarea actuala reiau nejustificat dispozitiile art. 17 alin. (3) lit. b) teza a doua din acelasi cod.

#00360

Sub aspectul conţinutului, clauza de mobilitate poate cuprinde două categorii de dispoziţii: dispoziţii care îl obligă pe salariat să efectueze deplasări în sectoare determinate pentru desfăşurarea activităţii sau dispoziţii

#00361

Interpretarea coroborata a dispozitiilor din Codul muncii conduce la concluzia ca nu este posibila inserarea unei clauze de mobilitate in cuprinsul contractului individual de munca incheiat cu agentul de munca

#00362

Aplicarea clauzei de mobilitate este abuzivă din partea angajatorului în cazul în care i se impune salariatului obligaţia de a desfăşura munca într-o zonă geografică unde nu se poate

Art. 26 [clauza de confidenţialitate]

(1) Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
(2) Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage obligarea celui în culpă la plata de daune-interese.

#00368

Având în vedere că salariatului îi incumbă ope legis obligaţia de confidenţialitate în virtutea art. 39 alin. (2) lit. d) din Codul muncii, o eventuală clauză de confidenţialitate, consimţită de

#00369

Clauza de confidentialitate, reglementata de art. 26 Codul muncii, nu trebuie confundata cu obligatia legala de confidentialitate stipulata in art. 39 alin. (2) lit. f). Astfel, in temeiul obligatiei legale

#00370

Nu se confunda clauza de confidentialitate cu angajamentele scrise pe care trebuie sa le efectueze salariatii in temeiul Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate.

#00371

Dincolo de reglementarea expresă în cadrul contractului individual de muncă, care are menirea de a o accentua, extinde sau prelungi, obligaţia de confidenţialitate reprezintă un element al obligaţiei generale

#00372

Avand in vedere ca in baza obligatiei de fidelitate reglementate de art. 39 alin. (2) lit. f) din Codul muncii salariatului ii este interzisa divulgarea informatiilor stipulate de regulamentul intern

#00373

Obligaţia legală de confidenţialitate, ca parte a obligaţiei de fidelitate, se referă la informaţiile secrete de serviciu, spre deosebire de obligaţia generată de clauza de confidenţialitate, care vizează o

#00374

Clauza de confidenţialitate nu vizează informaţiile clasificate sau pe cele secrete, astfel cum sunt stabilite de Legea nr. 182/2002 privind privind protecţia informaţiilor clasificate, de asemenea nici pe cele

#00375

Pot face obiectul unei clauze de confidenţialitate datele şi informaţiile de care salariatul ia cunoştinţă în timpul executării contractului de muncă. Aceste date şi informaţii pot privi două aspecte:

#00376

Obligaţia de confidenţialitate subzistă după încetarea contractului individual de muncă, indiferent de motivul încetării.

#00377

Este lovită de nulitate clauza care ar impune salariatului păstrarea confidenţialităţii după încetarea contractului individual de muncă, cu privire la nivelul general de experienţă şi pregătire profesională al salariatului.